Bron/Broen (sezonul 1-3)

Bron/Broen (in traducere din daneza si suedeza) inseamna “pod”. Astfel, din start consumam un titlu ce poate ascunde o metafora, plus la care, treptat, ne delecteaza cu o curiozitate. E vorba despre Podul Øresund, care inca din INTRO, sub o muzica foarte linistita si melancolica, sub un peisaj nocturn, iti atrage dragostea si te face sa soptesti in gand «wow, buna atmosfera».
Podul leaga 2 orase scandinave importante: Malmo (Suedia) si Copenhaga (Danemarca). Distanta dintre ele e mica, intrucat personajele pot sa-l circule zilnic, de cateva ori pe zi, iar bariere de ordin fizic, lingvistic sau moral pur si simpu nu exista.

Serialul incepe cu un trup al unei femei gasit pe mijlocul acestui pod, iar sub el sint nevoiti sa sape (in sens figurat) 2 detectivi.  Spectatorul e pus la incercare din prima, parca fara sa fie pregatit. Asa cum o parte a trupului se afla pe partea Suediei, iar cealalta pe partea Danemarcii, Saga (Sofia Helin) si Martin (Kim Bodnia) devin parteneri in ilucidarea crimei. Raza investigatiilor sunt cele 2 tari in intregime. Si aici am sa mentionez ce m-a mirat pe mine in primul rand, e felul in care conlucreaza cele doua politii. Nici o procedura birocratica, care ar cere justificari de acte, jurisdictii ori permise pentru a lucra pe partea cealalta de pod. Ai gasit un idiciu, sau un detaliu important in Danemarca? Te-i urcat in masina si te-i dus… ori invers.

Primul sezon e pe o nota medie, sa zicem un 8 sau 8.5. Nu ai mari cerinte la inceput, pina intri in atmosfera sumbra, in ritmul detectivului, pina cunosti personajele si relatia dintre ei. Ultima, apropos, e un fel de as (coz) al sezonului 1. Saga e un detectiv foarte bizar. Ea nu stie ce e asta politete, relatii omenesti, umor. Se dedica totalmente serviciului, respecta cu strictete regulile si legile. Lucrand foarte academic, s-ar parea ca nu are esecuri pe plan profesionist. Iar Martin e foarte simplu. Apucaturile ei, in primul sezon sunt ca niste pete calde pe un tablou de un sepia moderat, iar felul in care Martin incearca sa-i deie niste lectii si sfaturi din cand in cand, involuntar schiteaza un zimbet pe fata spectatorului. Un alt avantaj e ca nu exista un killer care ucide din motive proprii, ci pune la incercare fortele de ordine, dandu-le sarcini grele, dar sensibilizand, in acelasi timp, opinia publica referitor la o problema din societate. De asta in primul sezon killerii, intr-o masura oarecare pot fi intelesi. (iar de cineva chiar iubiti)

Imaginea si regia sunt de nota 10. L-am downloadat in calitate buna si am savurat la maxim culorile in primele 2 sezoane.
Tot aici am gasit si lucruri pe care nu am putut sa le accept. Dar asta nu e un detaliu, care ar influenta decisiv parerea despre serial.
Sezonul 2 cred ca e cel mai bun. Scenariul e mai incurcat. Nu poti sa suspectezi pe cineva de crima, asa ca intriga e hranita si tinuta in lant pina la urma. Personajele Saga si Martin se descopera tot mai mult. Exista dezamagiri, iar atitudinea spectatorului fata de Saga (care face 70% din acest serial) devine alta. Ea incepe sa enerveze. Astfel ca momentele mai funny dispar cu totul. Am observat ca aici déjà culorile nu mai bat in acel galben ca in NFS_MW, ci mai mult in albastru. Oricum, frumos.

Sezonul 3 mi s-a parut cel mai slab, dar nu inseamna ca-i rau. Mai bine zis - mai deosebit. Pur si simplu, in primul rand m-am dezamagit de absenta lui Kim Bodnia (care dupa mine e al doilea cel mai bun actor danez) dar si stilul serialului obtine alte conotatii. Istoria si viata Sagăi e data pe fata, nu mai exista mister si intriga in acest sens, ci mai multa psihologie si drama. Pasii detectivului sunt mai rari (dar iarasi, nu inseamna ca asta e rau), apar chiar fantome din trecut, ca element al horrorului si personajelor le este dedicat mult mai mult timp.
La felul in care se termina ultimul sezon, cred ca nu se mai merita continuarea. Iar daca ea va fi, atunci eu voi fi dezamagit de continut. Pur si simplu daca prelungesc, pentru mine e clar ca totul va fi altfel decat in episoadele anterioare.

Concluzionand, "Bron/Broen" e un serial ft calitativ si decent. Psihologicul si filosofia sa e departe decat cea din «True Detective» al lui McCaunaghey, in schimb "Bron/Broen" se poate mandri cu un fel de antagonism, un paradox, precum in lumea reala: bunatatea se transforma in rau, bad guys insufla ingaduinta, iar good guys – provoaca nervi.  E perfect, mai ales in sensul in care fiecare detaliu conteaza si in modul in care puzzle-ul deine rezolvat la urma. Toate denota o imaginatie aproape ca fara limite a producatorilor, pentru ca in tarile scandinave criminalitatea in genere e aproape de zero.

Iubitorilor de detective, cred ca le-as zice ca e « must see », dar totusi nu e genul de seriale, episoadele carora pot fi privite cu duiumul la rand. E serial scandinav, cu o atmosfera specifica, asa ca un peredoz de 6 episoade la rand, pot plictisi cu acest stil…dar nu si cu scenariu (asta 100%).

Am citit pe net ca americanii au facut remake, povestind ceva asemanator pe un pod la granita dintre SUA si Mexic. Asta din start suna hilar. Nu destul ca americanii sunt varza la remake-uri, dar si relatia dintre «mexicani si americani» nu va fi nici pe aproape asemanatoare cu «danezi- suedezi».
Cica, englezii au facut si ei un remake cu istorie de genul dat in tunelul care uneste Marea Britanie cu Franta. Aici as trage cu ochiul, dar totuna’s sceptic. Scandinavii au ridicat planca sus

9/10


The Americans (sezonul 1-4)

Totimpul m-au fascinat filmele despre spioni. Nu despre spioni copilaresti alde James Bond, unde agentii zboara pe masini luxoase si salveaza suflete nevinovate ca super man. Ci munca anevoioasa de spioni, care presupune riscuri, pe un fundal real, iar razboiul rece, asta e cea mai complexa tema, un izvor nesecat de istorii care mai de care…
«The americans» relateaza activitatea a unui cuplu de spioni sovietici sub acoperire in SUA in anii 80. Si ca in serial intriga sa sara ca scanteia, au facut asa ca… printr-o coincidenta vecinul lor sa lucreze intr-un departament al contra’spionajului american.  Captivant, nu?

Primele episoade nu prea mi-au placut, pentru ca incep brusc..cu o misiune in toiul desfasurarii, apoi ne mai baga si niste amintiri neplacute si cel mai important ca’s NECLARE despre EA, unul din personajele principale.

Peurma incepe drive-ul si «The Americans» devine un serial relativ bun, doar cu unele lacune.
Una din cele mai mari probleme, in opinia mea, e ca prea mult se reliefeaza mesajul «ce-s de tari kgb-istii»  si «ce’s de prosti americanii». Probabil, producatorii s-au temut de critici precum ca s-ar lauda cu eroismul american din perioada razboiului rece…numai ca au inclinat balanta prea tare déjà in partea cealalta. Ori poate, partea interesanta va fi la urma? Who knows… Si misiunile agentilor kgb sunt toate reusite si desfasurate asa usor, timp de o serie uneori Inca un lucru care mi-a fost greu sa-l primesc, a fost machiajele lor. Parca nu se machiau atat de radical si americanii oricum nu puteau avea un foto’robot cit de cit clar.
Cu toate acestea, scenariul e FOARTE interesant, stratificat si implica personaje bune. E ca un geamantan cu mai multe funduri, in care se ascunde cite ceva..si care, pe rand, sint expuse riscurilor de a fi prinse in flagrant.
Personajele’s tare bune. Incep ambii, fiind miscati de o ideea comuna, o ideologie, ghidati din spate de Centru… apoi, cu timpul, apar indoieli..iar mai apoi in genere familia si copiii devin prioritatea nr 1. Asta undeva indirect demonstreaza soarta comunismului era esuata prin definitie, nemaivbind de valoarea unei vieti sovietice, care era aproape de zero…  Americanii (din film) au sarcina doar sa se apere, poate din acest motiv sunt din start cu citiva pasi in urma? Probabil, dar totusi progresul tehnologic le-ar da un avantaj… in fine.
Cred ca nu voi zice nimic nou daca voi afirma ca Nina (Annet Mahendru), reprezentat al agenturii kgb’iste, care incearca sa balanseze intre cele doua lumi, mi-a bucurat ochiu, admirand-o. Un fel de Scarlett Johansson in varianta sovietica Si daca, spre final, cand soarta ei se decide pe neasteptate, am simtit careva emotii, inseamna ca personajele’s  desenate bine !

Surprins placut ca sovieticii arata ca sovieticii. Decoratiile arata real, hainele lor gri si mov la fel si ei vbesc rusa fluent si curat.
In sezonul 4 a inceput sa ma irite fiica lor cu preotu cela… dar pe de alta parte, Martha face aproape tot sezonul .
La cum se sfarseste ultimul sezon, se pare ca episoadele care vor urma vor aduce si mai mult drive. Se da de inteles ca relatia cu « vecinii» va fi inca mai dificila, iar fiica lor, din cauza dragostei, le va pune la incercari grele.
Nu-i cine stie ce real serialul, dar tare interesant. Fara dubii.
8/10

De exemplu otravirea copiilor de catre Frau Goebbels, fara vreun regret sau lacrima...

Ce poate sa aiba in comun curvaria ei cu trauma psihologica lasata ca o amprenta de mic copil din cauza lipsei parintilor ??? "Eu ma culcam cu totii la rand, fara vreun sentiment, pentru ca ma temeam ca tu ma vei parasi". Asta e una din cele mai prostesti replici si "zadumci" intalnite de mine in vreun film. Dar prostia nu se opreste acolo. Exista si o iertare ))

Acolo, la urma, unde ea se apuca de alergat (pina la casa prietenului sau) afara e ziua, zi insorita, cind ajunge la usa lui- e noapte Si in acel moment cind ea se apuca de alergat...acolo se putea de intors scenariu intr-o directie mai buna: ca ea sa alerge sa adopte fetita neagra, sa lupte pentru ea, la fel cum lupta tat'su. Doar ca producatorii au insistat pe un final romantic si banal.