Forum Index > Paranormal > Смысл жизни / Sensul Vieții

#0 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) (0 mesaje) at 2011-06-16 18:56:57 (671 săptămâni în urmă) - [Link]Top
În semiotică: Sens - Înțelesul unui semn. ♦ Conținut noțional sau logic.

Care ar fi sensul vieții și cum îl definim? Subiectivitatea noțiunii a făcut ca până acum discuția să fie suficient de întortocheată pentru a nu putea ajunge la un numitor comun.

Dar e posibil să definim ”nivele”, paradigme de sens pentru însăși cuvântul ”sens”.

Orice opinie e binevenită, atâta timp cât e argumentată. Have fun.


Niște cuvinte pentru niște oameni.



Ceva mai vechi
Ce e fericirea?
Dacă sensul vieții îl definim ca ”de ce să existăm” păi toți există pentru a fi fericiți. Asta-i și ceea ce doresc, asta-i și ceea ce doresc. De ce de două ori? O dată pentru că asta simt oamenii, a doua pentru că sentimentul și ”dorința de a fi fericit” e modul în care oamenii există, e ceea ce face omul om.

Orice acțiune umană are ca scop final fericirea. Începând de la cel mai mic gest până la cel mai măreț din planuri - tot ceea ce facem ar trebui, în viziunea noastră, să ne facă fericiți. Și nu doar pentru că vrem să fim fericiți, dar pentru că nu putem să nu vrem asta. Așa existăm: mergând spre fericire în fiecare clipă, chiar dacă nu ne dăm seama de asta, conștient. Același fenomen - două paradigme, două puncte de vedere diferite.

Ce e fericirea?
ÎnchideЗакрыть

Putem controla voința?
Conform dex-ului, fericirea e o stare de mulțumire intensă și deplină. Să presupunem că mulțumirea înseamnă că nu mai dorim nimic, că avem tot ce ne-am dorit vreodată.

Și dacă definiția, pe cât de arbitrară, poate fi considerată obiectivă (anume întrucât arbitrară), modurile în care se realizează fericirea fiecărei persoane sunt foarte diferite și depind strict de persoană.

Viziunile persoanei alterează drastic concepția subiectivă a fericirii. Viziunile în sine depind de experiență iar experiența e un lanț de cauze și efecte asupra cărora nu prea avem control. Când dorim ceva o facem indipendent de dorința de a dori iar uneori chiar și indipendent de facultatea rațională.

Fiecare pas din trecut e un pas spre viitor, toate alegerile și toate acțiunile ne-au făcut ceea ce suntem, și tot ceea ce vom face mâine va defini viitorul zilei de poimâine. Și chiar dacă prima impresie ar fi că noi de fapt ne putem controla viața, cine ne controlează alegerile? De ce alegem alb și nu negru, de ce ceaiul și nu cafeaua, înghețata cu ciocolată în locul celei cu vanilie? Unde are început lanțul de dorințe care leagă trecutul, de la începutul realității, și viitorul, de la sfârșitul său?

Putem controla voința?
ÎnchideЗакрыть

Există binele și răul?
Pe cât de banal nu ar părea, voința de fapt nu poate fi controlată. De fapt, noi acționăm în baza la ”propria” voință, doar că ontologic, cum explicăm originile acesteia? De ce dorim?

Uneori vedem ceva și dorim asta, alteori nu. Fiecare persoană acționează, ”trăiește”, face ceva pentru că vrea ceva. Același Schopenhauer spuse că ”voința” e entitatea primordială, fundamentul realității.

La nivel practic, asta se articulează într-un sistem suficient de complex (mă rog, în raport cu noi) pe care noi îl numim ”societate” și ”civilizație umană”. Dar tocmai din aceste motive, din cauza aceste complexități la mai multe nivele, oamenii trăiesc într-o lume de conflict: cu natura, cu alți oameni, cu ei înșiși. Fiecare om are o scară de valori și în propriul lor sistem ideologic această scară are valență absolută. Dar înafara acestui sistem?

Există binele și răul?
ÎnchideЗакрыть

Suntem oare liberi să alegem?
Binele și răul există. Și atunci de ce nu putem stabili niște criterii absolute și gata? Ei bine, pentru că fiecare persoană are opinii, și atunci când spunem ”opinii” noi de fapt vrem să spunem ”paradigme”.

Binele și răul sunt valori relative în raport cu paradigme diferite, dar absolute în oricare din ele. Dacă individul cunoaște puține - acele puține, indiferent de cantitate și calitate, reprezintă totalitatea viziunii lumii sale. Orice idee nouă o să fie comparată și analizată în raport cu sistemul ideologic deja prezent, pentru că așa funcționează mintea umană.

Deseori se spune că cei care fac rău nu cred că fac rău. Și asta la mai multe nivele. În absolut nu există nici o regulă morală, dar ele există în raport cu ideile unei societăți, unei comunități sau a unui individ. Pedofilia a fost mereu demonizată la maxim și totuși e practicată chiar și de acei preoți. Și atunci? Ei bine, ei își dau seama că social asta e ”rău”, dar în paradigma lor (care conține nu numai niște reguli arbitrare, dar și totalitatea sentimentelor, emoțiilor și a voinței (!) ) asta nu-i chiar atât de rău. Probabil chiar e bine. Voința umană ne ghidează spre plăcere, indiferent de care ar fi forma ei.

Suntem oare liberi să alegem?
ÎnchideЗакрыть

Ce e omul de fapt?
Și iar, răspunsul e ”da și nu” în același moment. Libertatea de a alege există ca noțiune la un nivel de pur uman, în înțelegerea comună a sensului. Problemele apar atunci când încercăm să dăm o definiție complet obiectivă și potențial absolută.

Una din cele mai fundamentale legi a realității* e cauzalitatea. De la început și până la sfârșit, totul are o cauză și toate cauzele au un efect. Sigur, oamenii nu mereu sunt capabili să cunoască cauzele și efectele, de aia noi încă explorăm realitatea. În trecut, multe fenomene erau inexplicabile din cauza lipsei de cunoștințe și oamenii le băgau pe toate într-o cutie mare de ”se întâmplă pentru că așa trebuie/așa vrea o oarecare divinitate”.

Oamenii, fiind supuși cauzalității, nu pot de fapt să aleagă. Desigur, depinde de ce stabilim noi că înseamnă ”a alege”, dar chiar și la nivel intuitiv, a alege între două opțiuni înseamnă a acționa în direcția unui anumit rezultat, nu și în direcția altuia. Multe din legile sociale și nu numai presupun că această acțiune e complet independentă de oricare alți factori, pe când asta-i evident greșit.

Când alegem întotdeauna suntem condiționați de propria experiență și de alți factori pe care noi de fapt nu-i putem controla, precum voința, propria condiție biologică, fiziologică, teritorială, socială, etc. Orice alegere o să fie doar consecința necesară a unei mulțimi de factori pe care noi pur și simplu nu reușim să-i cunoaștem și/sau înțelegem.

Și atunci, ce e omul de fapt?
*revenim la concepția realității mai târziu
ÎnchideЗакрыть

Ce reprezintă conștiința?
Nu e ușor să definim umanul. O putem face iarăși, la mai multe nivele, fizic, chimic, biologic, psihologic, social, existențial ș.a.m.d. Ca criteriu inițial (pentru moment), stabilim că toate fenomenele psihologice depind de starea biochimică a sistemului-organism, în particular a creierului. Organismul e în stare să capteze semnale din extern, și să le unească într-o unică schemă care reprezintă conștiința și experiența lumii în timp real (aproape în timp real).

Dar cum am menționat deja, semnalele, elaborarea lor, criteriile elaborării și output-ul sistemului sunt fenomene legate de cauzalitate: au loc anumite reacții chimice, iar la nivel mai profund anumite fluctuații în câmpurile de forțe care, în ansamblu, generează ceea ce noi numim ”conștiință” și mai ales ”conștiință de sine”.

Complexitatea acestor interacțiuni permite ca sistemul să ”țină minte” și să ”elaboreze” conform unui algoritm propriu, apărut și evoluat în mod natural, anumite seturi de fluctuații în aceleași câmpuri de forțe: putem capta fotoni într-un anumit interval (destul de redus) de frecvență, putem simți prezența anumitor forțe cu o anumită intensitate când atingem obiectele, putem ști dacă sunt sau nu prezente anumite molecule în jur (gust, miros), etc.

Și atunci, ce e omul? O ”piatră cu creier”, un ghemotoc de materie care nu-i, fundamental, chiar atât de diferit de oricare altul? Ei bine, și da și nu. ”Conștiința” se percepe pe sine nu din punctul de vedere a universului, dar din punctul de vedere propriu. E absolut natural că în sistemul ”conștiință” la nivel psihologic totul să aibă o valoare foarte diferită de aia pe care o are baza fizică a sistemului, din simplul motiv că noi folosim alte instrumente (mintale) pentru a descrie partea fizică de cele pe care le folosim pentru a simți lumea: când descriem (nu în ultimul rând în mod matematic) un fenomen - acesta nu-i simțit de conștiință ca fiind parte din lumea fizică/materială în timp real și care poate fi perceput direct. Conștiința creează modele, iar modelele nu-s realitatea, ci reprezintă realitatea, îs integrate în viziunea conștiinței în așa mod încât asta să poată înțelege realitatea fără a o simți direct la nivel fizic. Modelele îs reale în conștiință, nu în materia externă conștiinței.

Dar ce reprezintă conștiința dintr-un punct de vedere diferit decât cel propriu, obișnuit?
ÎnchideЗакрыть
ÎnchideЗакрыть

Ceva nou

1. De ce ar trebui cineva să caute ceva mai mult de la viață?


Acum că trebuie să scriu e mai greu decât credeam. Eu am găsit răspunsul meu. Voi l-ați găsit pe al vostru?

Cred că întrebarea ar trebui să fie pusă într-un mod diferit. Vă place viața pe care o trăiți? De ce vă treziți dimineața? Unde vreți să ajungeți în viață? De ce faceți ceea ce faceți?
Sunteți fericiți? Suferiți? Aveți probleme și vreți soluții?
Sunteți conștienți de faptul că peste 100 de ani nu o să mai fiți aici? Doar imaginați-vă: viața trece, nevoile și plăcerile vin și se duc, îmbătrâniți, și la un moment... gata. Și mai departe? O să lăsați ceva, sigur, dar unde o să fiți voi concret? Unde-s strămoșii noștri de 1000 de ani în urmă? Ce au lăsat? Cine-i cunoaște?
Nu vă e frică? Anii trec repede și la un moment nu o să mai fie nimic. Și atunci de ce să nu fiți fericiți acum că puteți?

Dar știm cu toții că viața e grea, că nevoi îs multe și că trebuie să trăim într-o societate care poate nu e societatea pe care o vrem. V-ați întrebat vreodată oare cum ar arăta societatea ideală în care vreți ați vrea să trăiți? Eu cred că direct sau indirect fiecare din noi și-a pus întrebarea asta, mai ales acum că lumea e globalizată și ne putem mișca relativ cu ușurință.

Cineva poate visează la o societate mai pe stil vechi, unde familia are rol central, unde femeia are grijă de bebeluși și bărbatul lucrează iar dumina merg toți la biserică pentru a demonstra respectul și mulțumirea lor față de creator.
Cineva poate vrea o societate unde toți îs liberi să fie ceea ce vor, fără reguli multe, unde nimeni nu te critică pentru că ești diferit.
Cred că fiecare din noi are un răspuns personal la întrebarea asta.

Vă simțiți bine aici unde sunteți? Vă place societatea în care vă aflați? Da, nu, de ce? Eu de exemplu des mă gândesc la raportul dintre bărbați și femei și la rolurile impuse de societate. Bărbații trebuie să fie virili, înalți, cu barbă și mușchi și trebuie să facă bani, să aibă casă, mașină, carieră, etc. Un bărbat nu trebuie să aibă emoții, să plângă, să aibă hobby-uri stranii în afară de sport, femei, bere și pescuit, bla bla. Generalizez într-un mod banal, desigur. Viceversa, o femeie trebuie să fie frumoasă, prostuță, cu țâțe mari și să aibă grijă de bărbat și de casă. O femeie nu poate să fie puternică, independentă, să aibă carieră și să schimbe bărbații ca ciorapii. Așa nu se poate.

Sunt multe lucruri care pur și simplu ”nu se poate” sau ”așa trebuie”. Dar oare v-ați întrebat vreodată de ce nu se poate? Nu contează ce anume. Cred că fiecare din noi are ceva care ”nu se poate” și ceva care ”așa trebuie”. Nu v-ați gândit niciodată în sinea voastră că dacă nu era ”așa trebuie” poate că erați mai fericiți? Că dacă nu era ”nu se poate” poate că reușeați să obțineți mai multe de la viață? Dar nu se poate, așa nu e bine.

Ei bine, dacă ați fi mai fericiți fără ”nu se poate” sau fără ”așa trebuie”, cea mai ”puternică” întrebare pe care v-o puteți pune în cazul dat e ”De ce?”. De ce nu se poate? De ce așa trebuie? De ce naiba un bărbat nu are dreptul să plângă? De ce o femeie nu poate să schimbe partenerii în fiecare zi? De ce nu e bine să prețuim mai mult un prieten decât un frate? De ce nu se poate să nu botezăm bebelușii? De ce o femeie nu poate lucra și întreține bărbatul care stă a casă și are grijă?

E important să țineți minte mereu un singur lucru: nu are sens să vă mințiți pe voi înșivă. În mintea voastră nimeni nu vă judecă. Sunteți doar voi și gata. Nimeni nu vă poate intra în minte, nimeni nu vă poate critica, indiferent de cât de stranii sau ”urâte” îs gândurile și răspunsurile care vă vin. Cu voi înșivă nu are rost să vă apărați, nu aveți nevoie să vă justificați. Nu e necesar.

Poate că sunteți niște bărbătoi 2x2m, plini de barbă și mușchi și în mintea voastră ați vrea să vă îmbrăcați cu haine roz și să priviți desene animate și societatea nu acceptă lucrurile date. Și poate că vă convingeți mereu că nu e bine să nu fiți virili, masculini, că nu se poate, că e urât. Sau poate că sunteți niște domnișoare care vor de la viață doar bani, călătorii și sex și care nici în gând nu au să se căsătorească, să-și facă o familie sau să facă și să crească copii. Dar nu e ceea ce v-au spus mereu, nu așa se comportă o domnișoară. Nu se poate, e urât. E rău. Nu e bine.

Dar de ce? Cine naiba a decis că nu se poate să faceți ceea ce vreți? Ce contează ce vrea societatea? Peste 100 de ani nu o să mai existați și nu o să mai conteze. Voi sunteți aici, acum și nu sunteți fericiți pentru că ceea ce vreți cu adevărat nu e ceea ce vă permiteți să faceți. Și poate că suferiți, pentru niște reguli pe care vi le-au impus și de care nu ați avut curajul să vă îndoiți.

De ce? De ce nu se poate să faceți ceea ce vreți? V-ați întrebat vreodată? E greu să pui la îndoială tot ce știi, pentru că ne rușinăm, chiar și atunci când suntem singuri. Unele chestii nici nu reușim să le gândim, pentru că ne deranjează, ne umplem de rușine, ne gândim la ce ar spune alții dacă ar ști ce gândim și ne limităm pe noi înșine chiar și atunci când nu e nimeni să ne asculte.

E suficient doar un singur pas. E suficient pur și simplu să realizați că nu e nimic rău în căutarea răspunsurilor. V-au spus că anumite lucruri nu se pot face și nici măcar gândi. Dar de ce? De ce nu? Trebuie să existe un motiv, pentru că fără un motiv e naiv sau chiar tâmpit să facem oricare lucru, când acesta ne face să suferim. Și atunci? Și atunci trebuie să căutăm și să găsim motivele. Dacă trebuie să suportăm și să suferim, trebuie să fie un motiv, trebuie să fim conștienți de ce o facem, pentru a ști dacă merită cu adevărat sau nu. Pentru a nu suferi în zadar.

Căutați răspunsurile. Întrebați-vă ”de ce” la infinit. De ce societatea nu vrea să fim ceea ce suntem cu adevărat? Pentru că ceva e cu adevărat ”bine” și ceva e cu adevărat ”rău”? Ce? Cum? De ce? Căutând răspunsurile o să vă dați seama că de fapt nu există un de ce concret, care să fie obiectiv și nu subiectiv. O să vă dați seama la un moment dat că de fapt nu există reguli care să nu fie ”pentru că așa vor persoanele”. Regulile au fost inventate de persoane, pentru persoane.

Ba chiar mai mult de atât. Legile au fost inventate de persoane pentru persoane. A nu fura, a nu ucide, a nu face rău. Nu există un ”de ce” suprem, absolut. Nu există un website a universului unde poți să citești regulile sau FAQ. Regulile sunt impuse de societate, pentru ca societatea să poată merge înainte. Dacă ar fi ca toți să ne facem rău unii la alții, societatea nu ar exista. Dar societatea nu își poate permite să aibă pur și simplu încredere în fiecare individ, și s-au stabilit în timp niște reguli care spun că dacă un singur individ o să le încalce, societatea întrucât mai puternică decât un singur individ o să îl pedepsească, de exemplu luându-i libertatea cu închisoarea.

Dar iarăși, nu există reguli absolute, universale, supreme, nici chiar pentru lucrurile cele mai urâte. Tot ce poate fi făcut e permis de univers, iar ceea ce universul nu permite nu poate exista, după definiție.

Desigur, fiecare acțiune are consecințe. Dacă o să încălcați regulile și vă descoperă, în cel mai bun caz o să fiți criticați, în cel mai rău caz o să fiți condamnați la închisoare. Posibil pe viață. Dar nu vorbim despre criminalitate, dar despre chestii mult mai banale. Reguli nescrise care vă afectează viața fără ca să vă dați seama, sau fără ca să vă dați seama că le puteți încălca cu ușurință, fără probleme și cu puține consecințe.

Mă gândesc de exemplu la homosexuali, care nu pot să fie liberi să-și trăiască sexualitatea așa cum vor, la femei, la bărbați, la toate problemele pe care le creăm noi atunci când involuntar ne supunem unui sistem care foarte des e obsolet, vechi și care nu are rost să mai existe.

Binele și răul nu există în afara umanității. Noi stabilim ce e bine și ce e rău. Noi facem reguli pentru noi și noi pedepsim pe cei care le încalcă, mai mult sau mai puțin.
Și uneori pedeapsa, cum ar fi critica altora, ne sperie pân când nu ne dăm seama că ne sperie mai mult să trăim o viață suferind pentru ideile altora. Și atunci devenim cu adevărat liberi. Pentru că viața nu are rost să fie trăită doar suferind, mai ales atunci când nu suntem noi care alegem suferința dată.

Cu cât mai repede vă dați seama că multe reguli de fapt pot fi încălcate (în limitele legilor, desigur), cu atât mai repede o să deveniți liberi de a fi ceea ce vreți voi cu adevărat și cu atât mai repede o să încetați să suferiți. Sau o să suferiți mai puțin. Și cel mai puternic instrument pe care îl aveți la dispoziție pentru a vă da seama de lanțurile care vă leagă și de cușca care vă ține e o simplă întrebare:
de ce?
ÎnchideЗакрыть
ÎnchideЗакрыть

Editat de către Wallachiel la 2021-03-21 18:56:46




Mesaj util ?   Da   70 puncte

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 ... 222 223 224 225 226 227 228 229 230 231 232 233 234 235 236 237 238 239 240 241 242 243 244 245 246 247 248 249 250
<< Precedenta      Următoarea >>

#5751 by rewa2 (User) (0 mesaje) at 2013-06-27 09:24:18 (565 săptămâni în urmă) - [Link]Top
poti fi fericit numai facind fericiti pe altii, va doresc la toti fericire:)


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5752 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) (0 mesaje) at 2013-06-27 11:22:44 (565 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5749 Andrusha1991, fericirea e ceva mai mult decât un simplu zâmbet. e o stare în care vrei cu adevărat să exiști...dar asta-i limitant. e greu să descriu ceva abstract prin cuvinte.



#5750 Jonothan, "... E destul să comparăm omul de acum 200 de ani cu cel de azi. ..." - Ba nu. omul întotdeauna a fost caracterizat de un tip de existență. Nu-i vorba în cunoștințele pe care le are, ci în cum cunoaște lumea, cum se manifestează propria existență.

E greu să îți închipui altceva. E imposibil să fii ceva ce nu ești. (:

#5751 rewa2, nu neapărat.

nu vă gândiți la fericire ca la ceva concret și subiectiv(mă refer anume la concepție, nu la materia fericirii).

e, să spunem, într-un oarecare mod satisfacerea totală a tuturor dorințelor, fără limite.


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5753 by Jonothan (Bye Bye TMD) (0 mesaje) at 2013-06-27 11:40:52 (565 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5752 Wallachiel, "... cunoștințele pe care le are ..." -

#5752 Wallachiel, "... în cum cunoaște lumea ..." -

păi sunt legate între ele, nu? Copiii mici nu știu că există, pentru că nu cunosc lumea. Pentru a cunoaște lumea e nevoie ca să știi cum se numesc acele fenomene care le vedem și care nu, ca mai apoi să înțelegi cum funcționează. Apoi te compari cu totul în jur, cu realitatea (mai bine zis lumea materială) fiind un punct de reper pentru a înțelege că exiști în această lume. Deci, dacă nu ai anumite cunoștințe, nu poți ști dacă exiști sau nu.


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5754 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) (0 mesaje) at 2013-06-27 12:01:21 (565 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5753 Jonothan, "...
păi sunt legate între ele, nu? ..." - legate, dar nu sunt unul și același lucru.

Modul de a cunoaște nu-i egal cu informația pe care o obții.

#5753 Jonothan, "... Pentru a cunoaște lumea e nevoie ca să știi cum se numesc acele fenomene care le vedem și care nu, ca mai apoi să înțelegi cum funcționează ..." - pentru a cunoaște lumea e nevoie să exiști.


#5753 Jonothan, "... Apoi te compari cu totul în jur, cu realitatea (mai bine zis lumea materială) fiind un punct de reper pentru a înțelege că exiști în această lume. ..." - întâi există lumea și pe urmă tu? și cum poți să spui asta?


#5753 Jonothan, "... Deci, dacă nu ai anumite cunoștințe, nu poți ști dacă exiști sau nu. ..." - Ca să fii conștient de sine e neapărat să vezi/simți/auzi? Eu nu aș spune asta.

Dacă suntem bazați pe o realitate materială - de unde vin concepțiile abstracte? Ideea de absolut, de infinit?
Răspunsul ar fi ceva de genul ”rațiunea noastră are instrumente care îi permit să abstractizeze bla bla”, dar instrumentele de unde vin?


Conștiința și modul ei de a fi nu-i legat de informația pe care o percepe. Realitatea în care conștiința există - da, dar nu esența conștiinței în sine.


Eu mă refeream exact la asta. Dacă există un alt tip de conștiință? Nu un alt tip de informație, pentru că informația e o consecință, nu o cauză. Dacă există un alt mod de a percepe realitatea și conștiința în sine?


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5755 by Vasya10 (Power User) (0 mesaje) at 2013-06-27 12:56:36 (565 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5748 Wallachiel, "... Dorințe care vin din alte dorințe, care vin din alte dorințe. Întâi găsești care-i adevărata dorință și care-i adevărata fericire. ..." - si ajungi la origini, la instincte si subconstient. Realizarea ca majoritatea actiunilor pe care le fac pornesc din instinctul de autoconservare trebuie sa ma satisfaca ?

#5754 Wallachiel, "... Dacă există un alt tip de conștiință? Nu un alt tip de informație, pentru că informația e o consecință, nu o cauză. Dacă există un alt mod de a percepe realitatea și conștiința în sine? ..." - LSD.
Ceva nu leaga in intrebarea asta. Constiinta tine de "a observa". Fie este, fie nu-i. Iata alt tip de ratiune, da , ar fi curios, doar ca probabil nu am putea comunica cu ea.


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5756 by Jonothan (Bye Bye TMD) (0 mesaje) at 2013-06-27 13:01:05 (565 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5754 Wallachiel, "... întâi există lumea și pe urmă tu? și cum poți să spui asta? ..." - ăăăă... da. Lumea a existat înainte de mine și va exista după mine.

#5754 Wallachiel, "... de unde vin concepțiile abstracte? Ideea de absolut, de infinit? ..." - păi așa e construit creierul nostru. Probabil dorința de a cunoaște ceva anume, fiind satisfăcută, condiționează dorința de a cunoaște ceva mai mult, presupunând rezultatul final.

#5754 Wallachiel, "... Dacă există un alt mod de a percepe realitatea și conștiința în sine? ..." - nu pot afirma că există, la fel cum nu pot afirma că nu există, atât timp cât nimeni nu a trecut printr-o experiență asemănătoare.


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5757 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) (0 mesaje) at 2013-06-27 13:33:55 (565 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5756 Jonothan, "... ăăăă... da. Lumea a existat înainte de mine și va exista după mine. ..." - și cum poți fi sigur de asta?
fizica cuantică presupune că ceva există într-un determinat mod doar atunci când există un observator. până atunci variantele ”n-a existat lumea” și ”a existat lumea” sunt echivalente.
dar cum poți să observi dacă a existat înainte ca tu să exiști? (:

#5756 Jonothan, "... nu pot afirma că există, la fel cum nu pot afirma că nu există, atât timp cât nimeni nu a trecut printr-o experiență asemănătoare. ..." - exact. putem deduce proprietățile absolutului doar bazându-ne pe ce știm noi...


#5755 Vasya10, "... LSD. ..." - informația pe care o primești oricum face parte din gama pe care deja o știi.
sub LSD nu o să poți vedea culori care nu ai mai văzut până acum.


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5758 by Vasya10 (Power User) (0 mesaje) at 2013-06-27 14:14:49 (565 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5757 Wallachiel, "... dar cum poți să observi dacă a existat înainte ca tu să exiști? ..." - In fizica cuantica, in plus, nici nu exista "inainte" si "dupa". Apropo, facem concluzii despre ce poate fi inafara mediului reiesind din experientele din acest mediu. Nu duce nicaieri.

#5757 Wallachiel, "... sub LSD nu o să poți vedea culori care nu ai mai văzut până acum. ..." - asta nu tine de constiinta. Animalele pot vedea mai putine culori, sau mai multe, deci e o chestie de fiziologie.


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5759 by Jonothan (Bye Bye TMD) (0 mesaje) at 2013-06-27 14:16:41 (565 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5757 Wallachiel, "... dar cum poți să observi dacă a existat înainte ca tu să exiști? (: ..." - deci lumea se începe odată cu mine și se termină odată cu mine. Ce reprezintă restul care vorbesc despre viața care au trăit-o înainte de a exista eu?

#5757 Wallachiel, "... putem deduce proprietățile absolutului doar bazându-ne pe ce știm noi ..." - și cu cât mai multe știm, cu atât mai multe variabile avem. Să atingi absolutul e să știi absolut tot ce se poate ști. Deci să fii în stare să faci orice. Acum paradoxal este faptul că la momentul actual, creierul uman nu este capabil să știe absolut totul.


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5760 by Vasya10 (Power User) (0 mesaje) at 2013-06-27 14:42:51 (565 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5759 Jonothan, "... Acum paradoxal este faptul că la momentul actual, creierul uman nu este capabil să știe absolut totul. ..." - Sa stii totul nu e posibil by default, deoarece cantitatea de informatie este infinita.


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5761 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) (0 mesaje) at 2013-06-27 15:09:58 (565 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5758 Vasya10, "... asta nu tine de constiinta. Animalele pot vedea mai putine culori, sau mai multe, deci e o chestie de fiziologie. ..." - ...
ok, atunci o culoare care are o lungime de undă de 10000 km. poți să o vezi? ține de fiziologie?
Ține de existența ta, de modul tău de a fi. În asta intră caracteristicele fizice, dacă vorbim de culoare. Dacă vorbim de posibilitatea de a cunoaște - rațiune.

#5758 Vasya10, "... Nu duce nicaieri. ..." - Duce la speculații constructive care te pot eleva ca ființă. Dar dacă vrei să trăiești fără întrebări - ești liber să o faci.



#5759 Jonothan, "... Ce reprezintă restul care vorbesc despre viața care au trăit-o înainte de a exista eu? ..." - bună întrebare. (:

#5760 Vasya10, "... Sa stii totul nu e posibil by default, deoarece cantitatea de informatie este infinita. ..." - deci mediul în care ne aflăm, substanța, entitatea e și ea infinită.

Dar iarăși, poate există nuanțe care introduc alți factori, poate în alte ”dimensiuni” există concepții și mai abstracte decât infinitul.


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5762 by Jonothan (Bye Bye TMD) (0 mesaje) at 2013-06-27 15:17:54 (565 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5761 Wallachiel, "... bună întrebare ..." - e clar că amintirile ne caracterizează și ne fac să știm că existăm (asta dacă excludem faptul că nu suntem roboți și cineva ne bagă amintirile în cap pentru a ne crea iluzia că existăm). Dacă toți vor conștieniza că există, atunci situația poate fi privită altfel, și anume că acel eu care există se autoconștientizează datorită faptului că restul conștientizează că există. Sau nu?


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5763 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) (0 mesaje) at 2013-06-27 15:20:58 (565 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5762 Jonothan, "... Sau nu? ..." - ai nevoie de alții pentru a ști că exiști?


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5764 by Jonothan (Bye Bye TMD) (0 mesaje) at 2013-06-27 15:31:39 (565 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5763 Wallachiel, "... ai nevoie de alții pentru a ști că exiști? ..." - și da și nu. Trebuie de mai gândit. (


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5765 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) (0 mesaje) at 2013-06-27 15:36:15 (565 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5764 Jonothan, păi...
Self consciousness mode ON, și toate răspunsurile le ai. (:


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5766 by Jonothan (Bye Bye TMD) (0 mesaje) at 2013-06-27 15:42:32 (565 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5765 Wallachiel, bine. Hai dar să gândim critic. Ești unicul om de pe planetă, din univers. Nu a avut cine să-ți spună cine te-a născut, cine te-a crescut, dar nici prea tare nu importă această informație, luând în calcul faptul că vei conștientiza că exiști la minim! vârsta de 4-5 ani. Ce urmează mai departe? Singurătatea, de care spuneai, sau adaptarea totală la mediul în care trăiești?


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5767 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) (0 mesaje) at 2013-06-27 15:47:14 (565 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5766 Jonothan, "... luând în calcul faptul că vei conștientiza că exiști la minim! vârsta de 4-5 ani ..." - :fuckthatbitch:

Foarte puțini sunt conștienți de sine. (:

Nici chiar eu, fără să vreau asta.
Adică cum, depinde de situație. Când se acutizează ”the dark side” trebuie să apăs butonul ”off”, altfel e jale. ))


#5766 Jonothan, "... Singurătatea, de care spuneai, sau adaptarea totală la mediul în care trăiești? ..." - 2 sides of the same coin.


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5768 by Jonothan (Bye Bye TMD) (0 mesaje) at 2013-06-27 15:50:52 (565 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5767 Wallachiel, "... Foarte puțini sunt conștienți de sine. (: ..." - pentru că societatea nu permite ))))

#5767 Wallachiel, "... 2 sides of the same coin. ..." - în primul caz renunți la tot ce ți-i drag, în al doilea, te integrezi și faci parte din sistem. Ajungem acolo de unde am pornit. :okay:


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5769 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) (0 mesaje) at 2013-06-27 15:53:01 (565 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5768 Jonothan, "... pentru că societatea nu permite ..." - vrei să vezi 7 miliarde de ființe cu depresie acută? ))

poate că-i mai bine așa.


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5770 by Vasya10 (Power User) (0 mesaje) at 2013-06-27 15:53:34 (565 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5761 Wallachiel, "... o culoare care are o lungime de undă de 10000 km. poți să o vezi? ține de fiziologie? ..." - tine. Pentru ca nu ai organe de simt pentru ea.
Spune-le daltonicilor ca ei au probleme cu constiinta.

#5761 Wallachiel, "... Dar dacă vrei să trăiești fără întrebări - ești liber să o faci. ..." - asta ai cules-o din pod. Nu era vorba de o atitudine, eu sunt pentru cunoastere si dezvoltare. Am avut in vedere ca daca stii cum functioneaza lumea din cutia in care te afli, asta nu inseamna ca ce-i inafara ei se supune acelorasi legi.


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5771 by Jonothan (Bye Bye TMD) (0 mesaje) at 2013-06-27 15:58:20 (565 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5769 Wallachiel, "... poate că-i mai bine așa. ..." - sau nu... totuși este evoluție )


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5772 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) (0 mesaje) at 2013-06-27 16:02:31 (565 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5770 Vasya10, "... tine. Pentru ca nu ai organe de simt pentru ea. ..." - era doar un exemplu.
sau abstracțiile tot țin de organe de simț?

numără până la infinit cu organele de simț. (:



#5771 Jonothan, who knows.


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5773 by Vasya10 (Power User) (0 mesaje) at 2013-06-28 15:38:59 (565 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5772 Wallachiel, "... numără până la infinit cu organele de simț. ..." - psss..eu pot numara pina la unu cu ochii inchisi


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5774 by rewa2 (User) (0 mesaje) at 2013-06-28 17:28:08 (565 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5773 Vasya10, intre 0 si 1 exista o infinitate


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5775 by danydany (Power User) (0 mesaje) at 2013-06-28 18:49:39 (565 săptămâni în urmă) - [Link]Top
Acest mesaj nu respecta eticheta de comunicare și a fost ascuns. Click dacă oricum dorești să-l vezi.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 ... 222 223 224 225 226 227 228 229 230 231 232 233 234 235 236 237 238 239 240 241 242 243 244 245 246 247 248 249 250
<< Precedenta      Următoarea >>

Forum Index > Paranormal > Смысл жизни / Sensul Vieții


Navigare rapidă:


Comunitatea digitală din Moldova. Să adunăm și să organizăm conținutul autohton de pe întreg internet pe un singur site web.