Forum Index > Paranormal > Смысл жизни / Sensul Vieții

#0 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) (0 mesaje) at 2011-06-16 18:56:57 (336 săptămâni în urmă) - [Link]Top
În semiotică: Sens - Înțelesul unui semn. ♦ Conținut noțional sau logic.

Care ar fi sensul vieții și cum îl definim? Subiectivitatea noțiunii a făcut ca până acum discuția să fie suficient de întortocheată pentru a nu putea ajunge la un numitor comun.

Dar e posibil să definim ”nivele”, paradigme de sens pentru însăși cuvântul ”sens”.

Orice opinie e binevenită, atâta timp cât e argumentată. Have fun.


Niște cuvinte pentru niște oameni.



Ce e fericirea?
Dacă sensul vieții îl definim ca ”de ce să existăm” păi toți există pentru a fi fericiți. Asta-i și ceea ce doresc, asta-i și ceea ce doresc. De ce de două ori? O dată pentru că asta simt oamenii, a doua pentru că sentimentul și ”dorința de a fi fericit” e modul în care oamenii există, e ceea ce face omul om.

Orice acțiune umană are ca scop final fericirea. Începând de la cel mai mic gest până la cel mai măreț din planuri - tot ceea ce facem ar trebui, în viziunea noastră, să ne facă fericiți. Și nu doar pentru că vrem să fim fericiți, dar pentru că nu putem să nu vrem asta. Așa existăm: mergând spre fericire în fiecare clipă, chiar dacă nu ne dăm seama de asta, conștient. Același fenomen - două paradigme, două puncte de vedere diferite.

Ce e fericirea?
ÎnchideЗакрыть

Putem controla voința?
Conform dex-ului, fericirea e o stare de mulțumire intensă și deplină. Să presupunem că mulțumirea înseamnă că nu mai dorim nimic, că avem tot ce ne-am dorit vreodată.

Și dacă definiția, pe cât de arbitrară, poate fi considerată obiectivă (anume întrucât arbitrară), modurile în care se realizează fericirea fiecărei persoane sunt foarte diferite și depind strict de persoană.

Viziunile persoanei alterează drastic concepția subiectivă a fericirii. Viziunile în sine depind de experiență iar experiența e un lanț de cauze și efecte asupra cărora nu prea avem control. Când dorim ceva o facem indipendent de dorința de a dori iar uneori chiar și indipendent de facultatea rațională.

Fiecare pas din trecut e un pas spre viitor, toate alegerile și toate acțiunile ne-au făcut ceea ce suntem, și tot ceea ce vom face mâine va defini viitorul zilei de poimâine. Și chiar dacă prima impresie ar fi că noi de fapt ne putem controla viața, cine ne controlează alegerile? De ce alegem alb și nu negru, de ce ceaiul și nu cafeaua, înghețata cu ciocolată în locul celei cu vanilie? Unde are început lanțul de dorințe care leagă trecutul, de la începutul realității, și viitorul, de la sfârșitul său?

Putem controla voința?
ÎnchideЗакрыть

Există binele și răul?
Pe cât de banal nu ar părea, voința de fapt nu poate fi controlată. De fapt, noi acționăm în baza la ”propria” voință, doar că ontologic, cum explicăm originile acesteia? De ce dorim?

Uneori vedem ceva și dorim asta, alteori nu. Fiecare persoană acționează, ”trăiește”, face ceva pentru că vrea ceva. Același Schopenhauer spuse că ”voința” e entitatea primordială, fundamentul realității.

La nivel practic, asta se articulează într-un sistem suficient de complex (mă rog, în raport cu noi) pe care noi îl numim ”societate” și ”civilizație umană”. Dar tocmai din aceste motive, din cauza aceste complexități la mai multe nivele, oamenii trăiesc într-o lume de conflict: cu natura, cu alți oameni, cu ei înșiși. Fiecare om are o scară de valori și în propriul lor sistem ideologic această scară are valență absolută. Dar înafara acestui sistem?

Există binele și răul?
ÎnchideЗакрыть

Suntem oare liberi să alegem?
Binele și răul există. Și atunci de ce nu putem stabili niște criterii absolute și gata? Ei bine, pentru că fiecare persoană are opinii, și atunci când spunem ”opinii” noi de fapt vrem să spunem ”paradigme”.

Binele și răul sunt valori relative în raport cu paradigme diferite, dar absolute în oricare din ele. Dacă individul cunoaște puține - acele puține, indiferent de cantitate și calitate, reprezintă totalitatea viziunii lumii sale. Orice idee nouă o să fie comparată și analizată în raport cu sistemul ideologic deja prezent, pentru că așa funcționează mintea umană.

Deseori se spune că cei care fac rău nu cred că fac rău. Și asta la mai multe nivele. În absolut nu există nici o regulă morală, dar ele există în raport cu ideile unei societăți, unei comunități sau a unui individ. Pedofilia a fost mereu demonizată la maxim și totuși e practicată chiar și de acei preoți. Și atunci? Ei bine, ei își dau seama că social asta e ”rău”, dar în paradigma lor (care conține nu numai niște reguli arbitrare, dar și totalitatea sentimentelor, emoțiilor și a voinței (!) ) asta nu-i chiar atât de rău. Probabil chiar e bine. Voința umană ne ghidează spre plăcere, indiferent de care ar fi forma ei.

Suntem oare liberi să alegem?
ÎnchideЗакрыть

Ce e omul de fapt?
Și iar, răspunsul e ”da și nu” în același moment. Libertatea de a alege există ca noțiune la un nivel de pur uman, în înțelegerea comună a sensului. Problemele apar atunci când încercăm să dăm o definiție complet obiectivă și potențial absolută.

Una din cele mai fundamentale legi a realității* e cauzalitatea. De la început și până la sfârșit, totul are o cauză și toate cauzele au un efect. Sigur, oamenii nu mereu sunt capabili să cunoască cauzele și efectele, de aia noi încă explorăm realitatea. În trecut, multe fenomene erau inexplicabile din cauza lipsei de cunoștințe și oamenii le băgau pe toate într-o cutie mare de ”se întâmplă pentru că așa trebuie/așa vrea o oarecare divinitate”.

Oamenii, fiind supuși cauzalității, nu pot de fapt să aleagă. Desigur, depinde de ce stabilim noi că înseamnă ”a alege”, dar chiar și la nivel intuitiv, a alege între două opțiuni înseamnă a acționa în direcția unui anumit rezultat, nu și în direcția altuia. Multe din legile sociale și nu numai presupun că această acțiune e complet independentă de oricare alți factori, pe când asta-i evident greșit.

Când alegem întotdeauna suntem condiționați de propria experiență și de alți factori pe care noi de fapt nu-i putem controla, precum voința, propria condiție biologică, fiziologică, teritorială, socială, etc. Orice alegere o să fie doar consecința necesară a unei mulțimi de factori pe care noi pur și simplu nu reușim să-i cunoaștem și/sau înțelegem.

Și atunci, ce e omul de fapt?
*revenim la concepția realității mai târziu
ÎnchideЗакрыть

Ce reprezintă conștiința?
Nu e ușor să definim umanul. O putem face iarăși, la mai multe nivele, fizic, chimic, biologic, psihologic, social, existențial ș.a.m.d. Ca criteriu inițial (pentru moment), stabilim că toate fenomenele psihologice depind de starea biochimică a sistemului-organism, în particular a creierului. Organismul e în stare să capteze semnale din extern, și să le unească într-o unică schemă care reprezintă conștiința și experiența lumii în timp real (aproape în timp real).

Dar cum am menționat deja, semnalele, elaborarea lor, criteriile elaborării și output-ul sistemului sunt fenomene legate de cauzalitate: au loc anumite reacții chimice, iar la nivel mai profund anumite fluctuații în câmpurile de forțe care, în ansamblu, generează ceea ce noi numim ”conștiință” și mai ales ”conștiință de sine”.

Complexitatea acestor interacțiuni permite ca sistemul să ”țină minte” și să ”elaboreze” conform unui algoritm propriu, apărut și evoluat în mod natural, anumite seturi de fluctuații în aceleași câmpuri de forțe: putem capta fotoni într-un anumit interval (destul de redus) de frecvență, putem simți prezența anumitor forțe cu o anumită intensitate când atingem obiectele, putem ști dacă sunt sau nu prezente anumite molecule în jur (gust, miros), etc.

Și atunci, ce e omul? O ”piatră cu creier”, un ghemotoc de materie care nu-i, fundamental, chiar atât de diferit de oricare altul? Ei bine, și da și nu. ”Conștiința” se percepe pe sine nu din punctul de vedere a universului, dar din punctul de vedere propriu. E absolut natural că în sistemul ”conștiință” la nivel psihologic totul să aibă o valoare foarte diferită de aia pe care o are baza fizică a sistemului, din simplul motiv că noi folosim alte instrumente (mintale) pentru a descrie partea fizică de cele pe care le folosim pentru a simți lumea: când descriem (nu în ultimul rând în mod matematic) un fenomen - acesta nu-i simțit de conștiință ca fiind parte din lumea fizică/materială în timp real și care poate fi perceput direct. Conștiința creează modele, iar modelele nu-s realitatea, ci reprezintă realitatea, îs integrate în viziunea conștiinței în așa mod încât asta să poată înțelege realitatea fără a o simți direct la nivel fizic. Modelele îs reale în conștiință, nu în materia externă conștiinței.

Dar ce reprezintă conștiința dintr-un punct de vedere diferit decât cel propriu, obișnuit?
ÎnchideЗакрыть

Editat de către Wallachiel la 2016-12-25 19:52:13




Mesaj util ?   Da / Nu   69 / 0   69 puncte

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 ... 238 239 240 241 242 243 244 245 246 247
<< Precedenta      Următoarea >>

#6151 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) (0 mesaje) at 2017-01-17 00:11:23 (44 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6150 Anarhistul, tu vorbești despre concepții diferite de realitate dar folosești același cuvânt.

În realitatea ta, în totalitatea existenței, tot existentul există. Faptul că nu se află într-o ”dimensiune” pe care să o poți atinge fizic și în baza anumitor parametri (arbitrari, dacă-mi permiți) nu face existența mai puțin existentă.

Asta-i problema cunoașterii. Că concepțiile îs piseț și de încâlcite. Piseț. Fiecare e legată cu fiecare și fiecare legătură e, potențial, o nouă concepție, legată de toate restul.

V obșem, până găsești capătul lanțului, sau începutul, sau ce naiba mai este acolo poți să mori. Nu cacbă la sigur mori to esti. Au murit generații de filozofi ș tot o pleașă știm.

Ș ideea e că eu hz dacă are rost toată treaba asta. Poate noi prosta suntem niște...fenomene. Ș conștiința de sine tot poate e prosta un...fenomen. Idee n-am.


Mesaj util ?   Da / Nu   0 / 0   0 puncte
#6152 by Anarhistul (User) (2 mesaje) at 2017-01-17 00:20:06 (44 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6151 Wallachiel, "... tu vorbești despre concepții diferite de realitate dar folosești același cuvânt.

În realitatea ta, în totalitatea existenței, tot existentul există. Faptul că nu se află într-o ”dimensiune” pe care să o poți atinge fizic și în baza anumitor parametri (arbitrari, dacă-mi permiți) nu face existența mai puțin existentă. ..." - da, dar tu ce vrei sa spui ca existenta este oricand si oriunde? Chiar si acolo unde ea nu are cum fi? Daca nu exista nimic, existenta nu este, de fapt. Imagineaza-ti universul absolut gol, fara nimic in el, ca o foaie alba neinceputa. Nu putem vorbi de existenta unde nimic nu exista. Poate, posibil doar timpul sa existe, indiferent de orice. Sau hz.


Mesaj util ?   Da / Nu   0 / 0   0 puncte
#6153 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) (0 mesaje) at 2017-01-17 00:25:25 (44 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6152 Anarhistul, Tu vezi existența drept ”univers”. Drept spațiu și timp și chestii pe care încă nu le cunoaștem, care-s mai subtile ca spațiul și timpul.

Existența e... totul. Asta-i și faza cu ea. De asta mintea noastră proastă nu o înțelege, că după un anumit nivel logica nu mai funcționează, iar logica e tot ceea ce avem. Ș macar dă-te cu capul de pereți, oricum o sulă o să înțelegi. :/


Mesaj util ?   Da / Nu   0 / 0   0 puncte
#6154 by Infusion (A game of Life and Death) (0 mesaje) at 2017-01-17 04:17:23 (44 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6152 Anarhistul, "... Nu putem vorbi de existenta unde nimic nu exista ..." - Ș dac îț spun c totul există la infinit indiferent sub ce formă?

#6152 Anarhistul, "... Imagineaza-ti universul absolut gol, fara nimic in el ..." - sa zicem ca universul e infinit, daca asta e corect atunci in acest infinit se include orice forma posibila inclusiv nimicul care exista in acest univers.

#6152 Anarhistul, "... nimic nu exista ..." - am mai vorghit inainte de asta aducind argumente din fizica ca nu sa depistat nimicul


Mesaj util ?   Da / Nu   0 / 0   0 puncte
#6155 by Anarhistul (User) (2 mesaje) at 2017-01-17 12:30:51 (44 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6154 Infusion, "... nu sa depistat nimicul ..." - eu ziceam sa ne imaginam macar ipotetic.
E clar ca atata materie cata exista acum, nu mai dispare ea complet nicicum


Mesaj util ?   Da / Nu   0 / 0   0 puncte
#6156 by Infusion (A game of Life and Death) (0 mesaje) at 2017-01-17 14:02:34 (44 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6155 Anarhistul, taman c materia in forma care noi o stim e pina la +-5℅ din univers


Mesaj util ?   Da / Nu   0 / 0   0 puncte
#6157 by Anarhistul (User) (2 mesaje) at 2017-01-17 14:35:08 (44 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6156 Infusion, nu te chinui sa deviezi complet discutia pe taramul fiziciii, ca nici fizica noastra nu poate explica multe inca) Ceea ce zici tu, 5 %, e de fapt doar materia "normala", totul ce a putut fi observat cu intrumentele existente. Restul e compus din materie intunecata si energie intunecata. Da, probabil nici ipotetic nu prea e imaginabil cum s-ar putea ajunge la un univers absolut gol, fara niciun fel de forma de materie sau energie, de aceea suntem tentati sa vedem existenta ca fiind implicita si neaparata, ne putand lua in consideratie o stare de non-existenta pan-universala.


Mesaj util ?   Da / Nu   0 / 0   0 puncte
#6158 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) (0 mesaje) at 2017-01-17 14:45:44 (44 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6157 Anarhistul, "... non-existenta pan-universala. ..." - lol.

Okay.


Mesaj util ?   Da / Nu   0 / 0   0 puncte
#6159 by Infusion (A game of Life and Death) (0 mesaje) at 2017-01-17 16:31:14 (44 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6157 Anarhistul, Mie nu-mi place filosofia pentru ca nu raspunde concret la nimic. Well, who cares. Realitatea s schimba in dependenta d observator?


Mesaj util ?   Da / Nu   0 / 0   0 puncte
#6160 by Xactionman (I am consciousness) (0 mesaje) at 2017-01-18 04:56:18 (44 săptămâni în urmă) - [Link]Top


Nu sunt sigur daca sunt deacord cu conceptul buddhist ca sensul vietii este sa reducem suferinta si sa capatam fericire, dar acum ma regasesc ca ma misc anume in directia asta
Parerea mea este ca gasind fericirea - tu treci la nivelul urmator si atunci incepi sa indeplinesti scopul adevarat al vietii (ca pe piramida lui maslow, auto-realizarea imho este scopul in sine - sa te simti inplinit facind aceea ce se simte corect pentru tine la toate nivelele)
Dar drumul spre fericire inevitabil trece prin auto-cunoastere si crestere personala. De altfel e auto-amagire.
Totul incepind cu traumele copilaresti, liubirea de sine (sau lipsa ei), stima de sine, si comportamentele auto-distructive (care toate iau inceput in copilarie), care daca nu sunt lucrate - creaza mari probleme in perioada adulta - si trist este ca cu anii peste ele se aseaza straturi peste straturi de alte chestii, si omul ajunge infantil cu mentalitate de victima la 60 de ani cu suparare pe parinti pina in virsta inaintata, Despre ce fel de fericire se poate de vorbit in asa caz? Nici nu e de mirare ca ei incearca sa o gaseasca in religie si orice fel de "feel good stuff" care de fapt nu rezolva nici o problema si este este un refugiu emotional, fix cum medicamentele trateaza simptomele )
Concluzia: Crescind - devii mai fericit. Asa ca fericirea e un tel bun. E un indicator ca mergi in directia corecta )


Mesaj util ?   Da / Nu   0 / 0   0 puncte
#6161 by System at 2017-01-18 10:35:18 (44 săptămâni în urmă) - [Link]Top

Quote:

Concluzia: Crescind - devii mai fericit. Asa ca fericirea e un tel bun. E un indicator ca mergi in directia corecta



Depinde, uneori mai trist, cand te trezesti cu xyz probleme...


Mesaj util ?   Da / Nu   0 / 0   0 puncte
#6162 by Anarhistul (User) (2 mesaje) at 2017-07-16 21:44:06 (18 săptămâni în urmă) - [Link]Top
Oare cum ar trai vreun oarecare wallachiel daca ar fi singur pe o planeta intreaga si poate chiar si in intreaga galaxie respectiva? Dar daca, plus la asta, nici alte animale nu ar mai fi?

Comunicarea si interactiunea dintre indivizii unei specii este indispensabila. Fara acestea este foarte probabil ca individul sa degradeze psihologic destul de intens odata cu trecerea timpului, ceea ce-i poate scurta simtitor calitatea vietii si insasi durata vietii.


Mesaj util ?   Da / Nu   0 / 0   0 puncte
#6163 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) (0 mesaje) at 2017-07-16 22:41:21 (18 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6162 Anarhistul, Eu îs perfect de acord.

Singurătatea existențială există ș fără a fi singur în întreaga galaxie, prosta nu ne dăm seama. Da e mai bine că nu ne dăm seama)


Mesaj util ?   Da / Nu   0 / 0   0 puncte
#6164 by genious09 (Гений) (0 mesaje) at 2017-08-16 23:48:58 (14 săptămâni în urmă) - [Link]Top
Eu și așa eram un mic fan al lui Camus, Sartre, per ansamblu acea generație. Nicioată nu m-am putut gândi că la facultatea de drept, proful de filosofie să fie atât de tare, iar în cursul lui, aborda problema dreptului în perioada lor, și apoi a trecut pe filosofii din acea perioadă. În fine, la Camus, ne-am oprit pe problema dacă viața merită sau nu trăită. Fiind un cititor a lui Camus, și având un bagaj, ne-am luat cu vorba. Mai apoi, în fiecare joi, el a avea obișnuința de a ieși cu studenții la o bere, mai ales singur fiind producător de bere, de casă. Fiind la o bere, am intrar destul de tare în acea temă, eu insistând că viața nu merită trăită, și că nu are sens, având argumente destul de superficiale. De altfel, ideea principală la care am ajuns studenții impreună cu el, a fost că problema vieții noastre este lupta interioară dacă merită sau nu să trăim, efectiv ar fi cam așa: viața nu are sens, însă sensul nostru e lupta interioară în a continua sau nu să trăim. Păreri ? Dacă mai e cineva viu pe aici, desigur

Ps: scuze pentru mica istorie introductivă.


Mesaj util ?   Da / Nu   0 / 0   0 puncte
#6165 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) (0 mesaje) at 2017-08-19 15:36:48 (13 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6164 genious09, "... viața nu are sens, însă sensul nostru e lupta interioară în a continua sau nu să trăim ..." - Nu există sens, există ”dorință”.

Dorința nu o putem controla. Dorința depinde de cauze, care depind de alte cauze ș.a.m.d. până la începutul realității pe care o percepem noi.

Vezi, totul depinde de nivelul la care gândești un lucru. În contextul unei filosofii totul poate avea un răspuns... dar poate avea alt răspuns în alt context.

Editat de către Wallachiel la 2017-08-19 15:55:21




Mesaj util ?   Da / Nu   0 / 0   0 puncte

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 ... 238 239 240 241 242 243 244 245 246 247
<< Precedenta      Următoarea >>

Forum Index > Paranormal > Смысл жизни / Sensul Vieții


Navigare rapidă:


Comunitatea digitală din Moldova. Să adunăm și să organizăm conținutul autohton de pe întreg internet pe un singur site web.