Forum Index > Paranormal > Смысл жизни / Sensul Vieții

#0 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) (0 mesaje) at 2011-06-16 18:56:57 (516 săptămâni în urmă) - [Link]Top
În semiotică: Sens - Înțelesul unui semn. ♦ Conținut noțional sau logic.

Care ar fi sensul vieții și cum îl definim? Subiectivitatea noțiunii a făcut ca până acum discuția să fie suficient de întortocheată pentru a nu putea ajunge la un numitor comun.

Dar e posibil să definim ”nivele”, paradigme de sens pentru însăși cuvântul ”sens”.

Orice opinie e binevenită, atâta timp cât e argumentată. Have fun.


Niște cuvinte pentru niște oameni.



Ceva mai vechi
Ce e fericirea?
Dacă sensul vieții îl definim ca ”de ce să existăm” păi toți există pentru a fi fericiți. Asta-i și ceea ce doresc, asta-i și ceea ce doresc. De ce de două ori? O dată pentru că asta simt oamenii, a doua pentru că sentimentul și ”dorința de a fi fericit” e modul în care oamenii există, e ceea ce face omul om.

Orice acțiune umană are ca scop final fericirea. Începând de la cel mai mic gest până la cel mai măreț din planuri - tot ceea ce facem ar trebui, în viziunea noastră, să ne facă fericiți. Și nu doar pentru că vrem să fim fericiți, dar pentru că nu putem să nu vrem asta. Așa existăm: mergând spre fericire în fiecare clipă, chiar dacă nu ne dăm seama de asta, conștient. Același fenomen - două paradigme, două puncte de vedere diferite.

Ce e fericirea?
ÎnchideЗакрыть

Putem controla voința?
Conform dex-ului, fericirea e o stare de mulțumire intensă și deplină. Să presupunem că mulțumirea înseamnă că nu mai dorim nimic, că avem tot ce ne-am dorit vreodată.

Și dacă definiția, pe cât de arbitrară, poate fi considerată obiectivă (anume întrucât arbitrară), modurile în care se realizează fericirea fiecărei persoane sunt foarte diferite și depind strict de persoană.

Viziunile persoanei alterează drastic concepția subiectivă a fericirii. Viziunile în sine depind de experiență iar experiența e un lanț de cauze și efecte asupra cărora nu prea avem control. Când dorim ceva o facem indipendent de dorința de a dori iar uneori chiar și indipendent de facultatea rațională.

Fiecare pas din trecut e un pas spre viitor, toate alegerile și toate acțiunile ne-au făcut ceea ce suntem, și tot ceea ce vom face mâine va defini viitorul zilei de poimâine. Și chiar dacă prima impresie ar fi că noi de fapt ne putem controla viața, cine ne controlează alegerile? De ce alegem alb și nu negru, de ce ceaiul și nu cafeaua, înghețata cu ciocolată în locul celei cu vanilie? Unde are început lanțul de dorințe care leagă trecutul, de la începutul realității, și viitorul, de la sfârșitul său?

Putem controla voința?
ÎnchideЗакрыть

Există binele și răul?
Pe cât de banal nu ar părea, voința de fapt nu poate fi controlată. De fapt, noi acționăm în baza la ”propria” voință, doar că ontologic, cum explicăm originile acesteia? De ce dorim?

Uneori vedem ceva și dorim asta, alteori nu. Fiecare persoană acționează, ”trăiește”, face ceva pentru că vrea ceva. Același Schopenhauer spuse că ”voința” e entitatea primordială, fundamentul realității.

La nivel practic, asta se articulează într-un sistem suficient de complex (mă rog, în raport cu noi) pe care noi îl numim ”societate” și ”civilizație umană”. Dar tocmai din aceste motive, din cauza aceste complexități la mai multe nivele, oamenii trăiesc într-o lume de conflict: cu natura, cu alți oameni, cu ei înșiși. Fiecare om are o scară de valori și în propriul lor sistem ideologic această scară are valență absolută. Dar înafara acestui sistem?

Există binele și răul?
ÎnchideЗакрыть

Suntem oare liberi să alegem?
Binele și răul există. Și atunci de ce nu putem stabili niște criterii absolute și gata? Ei bine, pentru că fiecare persoană are opinii, și atunci când spunem ”opinii” noi de fapt vrem să spunem ”paradigme”.

Binele și răul sunt valori relative în raport cu paradigme diferite, dar absolute în oricare din ele. Dacă individul cunoaște puține - acele puține, indiferent de cantitate și calitate, reprezintă totalitatea viziunii lumii sale. Orice idee nouă o să fie comparată și analizată în raport cu sistemul ideologic deja prezent, pentru că așa funcționează mintea umană.

Deseori se spune că cei care fac rău nu cred că fac rău. Și asta la mai multe nivele. În absolut nu există nici o regulă morală, dar ele există în raport cu ideile unei societăți, unei comunități sau a unui individ. Pedofilia a fost mereu demonizată la maxim și totuși e practicată chiar și de acei preoți. Și atunci? Ei bine, ei își dau seama că social asta e ”rău”, dar în paradigma lor (care conține nu numai niște reguli arbitrare, dar și totalitatea sentimentelor, emoțiilor și a voinței (!) ) asta nu-i chiar atât de rău. Probabil chiar e bine. Voința umană ne ghidează spre plăcere, indiferent de care ar fi forma ei.

Suntem oare liberi să alegem?
ÎnchideЗакрыть

Ce e omul de fapt?
Și iar, răspunsul e ”da și nu” în același moment. Libertatea de a alege există ca noțiune la un nivel de pur uman, în înțelegerea comună a sensului. Problemele apar atunci când încercăm să dăm o definiție complet obiectivă și potențial absolută.

Una din cele mai fundamentale legi a realității* e cauzalitatea. De la început și până la sfârșit, totul are o cauză și toate cauzele au un efect. Sigur, oamenii nu mereu sunt capabili să cunoască cauzele și efectele, de aia noi încă explorăm realitatea. În trecut, multe fenomene erau inexplicabile din cauza lipsei de cunoștințe și oamenii le băgau pe toate într-o cutie mare de ”se întâmplă pentru că așa trebuie/așa vrea o oarecare divinitate”.

Oamenii, fiind supuși cauzalității, nu pot de fapt să aleagă. Desigur, depinde de ce stabilim noi că înseamnă ”a alege”, dar chiar și la nivel intuitiv, a alege între două opțiuni înseamnă a acționa în direcția unui anumit rezultat, nu și în direcția altuia. Multe din legile sociale și nu numai presupun că această acțiune e complet independentă de oricare alți factori, pe când asta-i evident greșit.

Când alegem întotdeauna suntem condiționați de propria experiență și de alți factori pe care noi de fapt nu-i putem controla, precum voința, propria condiție biologică, fiziologică, teritorială, socială, etc. Orice alegere o să fie doar consecința necesară a unei mulțimi de factori pe care noi pur și simplu nu reușim să-i cunoaștem și/sau înțelegem.

Și atunci, ce e omul de fapt?
*revenim la concepția realității mai târziu
ÎnchideЗакрыть

Ce reprezintă conștiința?
Nu e ușor să definim umanul. O putem face iarăși, la mai multe nivele, fizic, chimic, biologic, psihologic, social, existențial ș.a.m.d. Ca criteriu inițial (pentru moment), stabilim că toate fenomenele psihologice depind de starea biochimică a sistemului-organism, în particular a creierului. Organismul e în stare să capteze semnale din extern, și să le unească într-o unică schemă care reprezintă conștiința și experiența lumii în timp real (aproape în timp real).

Dar cum am menționat deja, semnalele, elaborarea lor, criteriile elaborării și output-ul sistemului sunt fenomene legate de cauzalitate: au loc anumite reacții chimice, iar la nivel mai profund anumite fluctuații în câmpurile de forțe care, în ansamblu, generează ceea ce noi numim ”conștiință” și mai ales ”conștiință de sine”.

Complexitatea acestor interacțiuni permite ca sistemul să ”țină minte” și să ”elaboreze” conform unui algoritm propriu, apărut și evoluat în mod natural, anumite seturi de fluctuații în aceleași câmpuri de forțe: putem capta fotoni într-un anumit interval (destul de redus) de frecvență, putem simți prezența anumitor forțe cu o anumită intensitate când atingem obiectele, putem ști dacă sunt sau nu prezente anumite molecule în jur (gust, miros), etc.

Și atunci, ce e omul? O ”piatră cu creier”, un ghemotoc de materie care nu-i, fundamental, chiar atât de diferit de oricare altul? Ei bine, și da și nu. ”Conștiința” se percepe pe sine nu din punctul de vedere a universului, dar din punctul de vedere propriu. E absolut natural că în sistemul ”conștiință” la nivel psihologic totul să aibă o valoare foarte diferită de aia pe care o are baza fizică a sistemului, din simplul motiv că noi folosim alte instrumente (mintale) pentru a descrie partea fizică de cele pe care le folosim pentru a simți lumea: când descriem (nu în ultimul rând în mod matematic) un fenomen - acesta nu-i simțit de conștiință ca fiind parte din lumea fizică/materială în timp real și care poate fi perceput direct. Conștiința creează modele, iar modelele nu-s realitatea, ci reprezintă realitatea, îs integrate în viziunea conștiinței în așa mod încât asta să poată înțelege realitatea fără a o simți direct la nivel fizic. Modelele îs reale în conștiință, nu în materia externă conștiinței.

Dar ce reprezintă conștiința dintr-un punct de vedere diferit decât cel propriu, obișnuit?
ÎnchideЗакрыть
ÎnchideЗакрыть

Ceva nou

1. De ce ar trebui cineva să caute ceva mai mult de la viață?


Acum că trebuie să scriu e mai greu decât credeam. Eu am găsit răspunsul meu. Voi l-ați găsit pe al vostru?

Cred că întrebarea ar trebui să fie pusă într-un mod diferit. Vă place viața pe care o trăiți? De ce vă treziți dimineața? Unde vreți să ajungeți în viață? De ce faceți ceea ce faceți?
Sunteți fericiți? Suferiți? Aveți probleme și vreți soluții?
Sunteți conștienți de faptul că peste 100 de ani nu o să mai fiți aici? Doar imaginați-vă: viața trece, nevoile și plăcerile vin și se duc, îmbătrâniți, și la un moment... gata. Și mai departe? O să lăsați ceva, sigur, dar unde o să fiți voi concret? Unde-s strămoșii noștri de 1000 de ani în urmă? Ce au lăsat? Cine-i cunoaște?
Nu vă e frică? Anii trec repede și la un moment nu o să mai fie nimic. Și atunci de ce să nu fiți fericiți acum că puteți?

Dar știm cu toții că viața e grea, că nevoi îs multe și că trebuie să trăim într-o societate care poate nu e societatea pe care o vrem. V-ați întrebat vreodată oare cum ar arăta societatea ideală în care vreți ați vrea să trăiți? Eu cred că direct sau indirect fiecare din noi și-a pus întrebarea asta, mai ales acum că lumea e globalizată și ne putem mișca relativ cu ușurință.

Cineva poate visează la o societate mai pe stil vechi, unde familia are rol central, unde femeia are grijă de bebeluși și bărbatul lucrează iar dumina merg toți la biserică pentru a demonstra respectul și mulțumirea lor față de creator.
Cineva poate vrea o societate unde toți îs liberi să fie ceea ce vor, fără reguli multe, unde nimeni nu te critică pentru că ești diferit.
Cred că fiecare din noi are un răspuns personal la întrebarea asta.

Vă simțiți bine aici unde sunteți? Vă place societatea în care vă aflați? Da, nu, de ce? Eu de exemplu des mă gândesc la raportul dintre bărbați și femei și la rolurile impuse de societate. Bărbații trebuie să fie virili, înalți, cu barbă și mușchi și trebuie să facă bani, să aibă casă, mașină, carieră, etc. Un bărbat nu trebuie să aibă emoții, să plângă, să aibă hobby-uri stranii în afară de sport, femei, bere și pescuit, bla bla. Generalizez într-un mod banal, desigur. Viceversa, o femeie trebuie să fie frumoasă, prostuță, cu țâțe mari și să aibă grijă de bărbat și de casă. O femeie nu poate să fie puternică, independentă, să aibă carieră și să schimbe bărbații ca ciorapii. Așa nu se poate.

Sunt multe lucruri care pur și simplu ”nu se poate” sau ”așa trebuie”. Dar oare v-ați întrebat vreodată de ce nu se poate? Nu contează ce anume. Cred că fiecare din noi are ceva care ”nu se poate” și ceva care ”așa trebuie”. Nu v-ați gândit niciodată în sinea voastră că dacă nu era ”așa trebuie” poate că erați mai fericiți? Că dacă nu era ”nu se poate” poate că reușeați să obțineți mai multe de la viață? Dar nu se poate, așa nu e bine.

Ei bine, dacă ați fi mai fericiți fără ”nu se poate” sau fără ”așa trebuie”, cea mai ”puternică” întrebare pe care v-o puteți pune în cazul dat e ”De ce?”. De ce nu se poate? De ce așa trebuie? De ce naiba un bărbat nu are dreptul să plângă? De ce o femeie nu poate să schimbe partenerii în fiecare zi? De ce nu e bine să prețuim mai mult un prieten decât un frate? De ce nu se poate să nu botezăm bebelușii? De ce o femeie nu poate lucra și întreține bărbatul care stă a casă și are grijă?

E important să țineți minte mereu un singur lucru: nu are sens să vă mințiți pe voi înșivă. În mintea voastră nimeni nu vă judecă. Sunteți doar voi și gata. Nimeni nu vă poate intra în minte, nimeni nu vă poate critica, indiferent de cât de stranii sau ”urâte” îs gândurile și răspunsurile care vă vin. Cu voi înșivă nu are rost să vă apărați, nu aveți nevoie să vă justificați. Nu e necesar.

Poate că sunteți niște bărbătoi 2x2m, plini de barbă și mușchi și în mintea voastră ați vrea să vă îmbrăcați cu haine roz și să priviți desene animate și societatea nu acceptă lucrurile date. Și poate că vă convingeți mereu că nu e bine să nu fiți virili, masculini, că nu se poate, că e urât. Sau poate că sunteți niște domnișoare care vor de la viață doar bani, călătorii și sex și care nici în gând nu au să se căsătorească, să-și facă o familie sau să facă și să crească copii. Dar nu e ceea ce v-au spus mereu, nu așa se comportă o domnișoară. Nu se poate, e urât. E rău. Nu e bine.

Dar de ce? Cine naiba a decis că nu se poate să faceți ceea ce vreți? Ce contează ce vrea societatea? Peste 100 de ani nu o să mai existați și nu o să mai conteze. Voi sunteți aici, acum și nu sunteți fericiți pentru că ceea ce vreți cu adevărat nu e ceea ce vă permiteți să faceți. Și poate că suferiți, pentru niște reguli pe care vi le-au impus și de care nu ați avut curajul să vă îndoiți.

De ce? De ce nu se poate să faceți ceea ce vreți? V-ați întrebat vreodată? E greu să pui la îndoială tot ce știi, pentru că ne rușinăm, chiar și atunci când suntem singuri. Unele chestii nici nu reușim să le gândim, pentru că ne deranjează, ne umplem de rușine, ne gândim la ce ar spune alții dacă ar ști ce gândim și ne limităm pe noi înșine chiar și atunci când nu e nimeni să ne asculte.

E suficient doar un singur pas. E suficient pur și simplu să realizați că nu e nimic rău în căutarea răspunsurilor. V-au spus că anumite lucruri nu se pot face și nici măcar gândi. Dar de ce? De ce nu? Trebuie să existe un motiv, pentru că fără un motiv e naiv sau chiar tâmpit să facem oricare lucru, când acesta ne face să suferim. Și atunci? Și atunci trebuie să căutăm și să găsim motivele. Dacă trebuie să suportăm și să suferim, trebuie să fie un motiv, trebuie să fim conștienți de ce o facem, pentru a ști dacă merită cu adevărat sau nu. Pentru a nu suferi în zadar.

Căutați răspunsurile. Întrebați-vă ”de ce” la infinit. De ce societatea nu vrea să fim ceea ce suntem cu adevărat? Pentru că ceva e cu adevărat ”bine” și ceva e cu adevărat ”rău”? Ce? Cum? De ce? Căutând răspunsurile o să vă dați seama că de fapt nu există un de ce concret, care să fie obiectiv și nu subiectiv. O să vă dați seama la un moment dat că de fapt nu există reguli care să nu fie ”pentru că așa vor persoanele”. Regulile au fost inventate de persoane, pentru persoane.

Ba chiar mai mult de atât. Legile au fost inventate de persoane pentru persoane. A nu fura, a nu ucide, a nu face rău. Nu există un ”de ce” suprem, absolut. Nu există un website a universului unde poți să citești regulile sau FAQ. Regulile sunt impuse de societate, pentru ca societatea să poată merge înainte. Dacă ar fi ca toți să ne facem rău unii la alții, societatea nu ar exista. Dar societatea nu își poate permite să aibă pur și simplu încredere în fiecare individ, și s-au stabilit în timp niște reguli care spun că dacă un singur individ o să le încalce, societatea întrucât mai puternică decât un singur individ o să îl pedepsească, de exemplu luându-i libertatea cu închisoarea.

Dar iarăși, nu există reguli absolute, universale, supreme, nici chiar pentru lucrurile cele mai urâte. Tot ce poate fi făcut e permis de univers, iar ceea ce universul nu permite nu poate exista, după definiție.

Desigur, fiecare acțiune are consecințe. Dacă o să încălcați regulile și vă descoperă, în cel mai bun caz o să fiți criticați, în cel mai rău caz o să fiți condamnați la închisoare. Posibil pe viață. Dar nu vorbim despre criminalitate, dar despre chestii mult mai banale. Reguli nescrise care vă afectează viața fără ca să vă dați seama, sau fără ca să vă dați seama că le puteți încălca cu ușurință, fără probleme și cu puține consecințe.

Mă gândesc de exemplu la homosexuali, care nu pot să fie liberi să-și trăiască sexualitatea așa cum vor, la femei, la bărbați, la toate problemele pe care le creăm noi atunci când involuntar ne supunem unui sistem care foarte des e obsolet, vechi și care nu are rost să mai existe.

Binele și răul nu există în afara umanității. Noi stabilim ce e bine și ce e rău. Noi facem reguli pentru noi și noi pedepsim pe cei care le încalcă, mai mult sau mai puțin.
Și uneori pedeapsa, cum ar fi critica altora, ne sperie pân când nu ne dăm seama că ne sperie mai mult să trăim o viață suferind pentru ideile altora. Și atunci devenim cu adevărat liberi. Pentru că viața nu are rost să fie trăită doar suferind, mai ales atunci când nu suntem noi care alegem suferința dată.

Cu cât mai repede vă dați seama că multe reguli de fapt pot fi încălcate (în limitele legilor, desigur), cu atât mai repede o să deveniți liberi de a fi ceea ce vreți voi cu adevărat și cu atât mai repede o să încetați să suferiți. Sau o să suferiți mai puțin. Și cel mai puternic instrument pe care îl aveți la dispoziție pentru a vă da seama de lanțurile care vă leagă și de cușca care vă ține e o simplă întrebare:
de ce?
ÎnchideЗакрыть
ÎnchideЗакрыть

Editat de către Wallachiel la 2021-03-21 18:56:46




Mesaj util ?   Da   69 puncte

Top mesaje

By disk52x (Uploader) (0 mesaje) at 2021-05-06 11:23:01 (3 zile în urmă) - [Link]
#6197 _3EBC_, https://ro.wikipedia.org/wiki/Calendarul_gregorian

#6196 Coroline, "... #6195 Wallachiel, "... tu singur ai stabilit că anumite cauze și anumite efecte sunt legate. Nu neapărat e așa, nu în cazul dat. ..." - Citeste asta ca sa intelegi mai bine: https://en.wikipedia.org/wiki/Causality ..." - se are în vedere că legătura de cauzalitate care tu o faci, în realitate ea nu este.



#6196 Coroline, "... 1. In primul rind nu am stabilit eu ca pierderea virginitatii cu continuarea saritului femeilor pe banane este degradare - asta in Biblie este scris. ..." - și ce dacă e scris în Biblie? În diferite religii, asta diferit se interpreteaza.



#6196 Coroline, "... personal prefer sa raman cu picioarele pe pamant si sa folosesc variabile ce cunosc care sunt valorile lor ..." - păi tu ai tot dreptul. Dar fata care e virgină, dacă decide să se culce cu cineva pentru că asta o face fericită, care ar fi problema?



#6196 Coroline, "... Nu zic ca toate femeile sunt asa, insa foarte putine au mai ramas din acele femei care au o educatie corecta de acasa si se comporta cu barbatii mai umil asa cum este natural pastrind tot odata frumusetea femeiasca naturala nu colorate, desenate cu pushup-uri, si linii tatuate peste tot pentru un bun "товарный вид". ..." - iată anume asta trebuie să cauți (dacă asta îți place (P.S. mie tot asta îmi place)). La general dacă să vorbim, problema la moldovean e că se jăluie că 7 din 10 femei îs nenormale, dar ajunge să se împerecheze pe viață tot cu una din cele 7. Eu înțeleg așa, îți cauți una din cele 3 normale și îți vezi de fericirea ta, lasă pe acelea 7 să facă ce vor și cum vor.


#6196 Coroline, "... daca 50 de ani in urma sa lucrezi ca robul pentru dorintele cuiva era actual, si sa mori la 50 de ani - acum o mare parte de barbati au inteles ca asta nu mai este actual si nu este in interesul lor ..." - ba asta și se face și acum, mai ales dacă intri în credite/datorii, ai belit-o financiar pe o bună parte a vieții. Mai înainte, în URSS cel puțin, nu era reclama asta la credite și lumea nu traia pe datorii, dar datoriile nu te fac fericit, în majoritatea cazurilor. Ladna, asta e altă temă...



#6196 Coroline, "... iar fericirea lor se regaseste in altceva - in ceea ce a dat natura ca barbatul sa fie un creator, un explorator, un luptator, un ginditor la urma urmei, insa nu o resursa folosita pentru cresterea copiilor care in majoritatea cazurilor nu mai ajung sa isi ajute tatal sau si mai rau nu sint nici macar ai sai ..." - și totuși eu cred că natura nu a dat un sens, sensul poți să-l decizi tu, dacă asta te va face fericit. Dacă pentru cineva fericirea constă în a fi, după cum spui, ”o resursa folosita pentru cresterea copiilor”, e ceva anormal în asta?




Mesaj util ?   Da   1 puncte

By Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) (0 mesaje) at 2021-03-21 18:55:29 (7 săptămâni în urmă) - [Link]
1. De ce ar trebui cineva să caute ceva mai mult de la viață?

Acum că trebuie să scriu e mai greu decât credeam. Eu am găsit răspunsul meu. Voi l-ați găsit pe al vostru?

Cred că întrebarea ar trebui să fie pusă într-un mod diferit. Vă place viața pe care o trăiți? De ce vă treziți dimineața? Unde vreți să ajungeți în viață? De ce faceți ceea ce faceți?
Sunteți fericiți? Suferiți? Aveți probleme și vreți soluții?
Sunteți conștienți de faptul că peste 100 de ani nu o să mai fiți aici? Doar imaginați-vă: viața trece, nevoile și plăcerile vin și se duc, îmbătrâniți, și la un moment... gata. Și mai departe? O să lăsați ceva, sigur, dar unde o să fiți voi concret? Unde-s strămoșii noștri de 1000 de ani în urmă? Ce au lăsat? Cine-i cunoaște?
Nu vă e frică? Anii trec repede și la un moment nu o să mai fie nimic. Și atunci de ce să nu fiți fericiți acum că puteți?

Dar știm cu toții că viața e grea, că nevoi îs multe și că trebuie să trăim într-o societate care poate nu e societatea pe care o vrem. V-ați întrebat vreodată oare cum ar arăta societatea ideală în care vreți ați vrea să trăiți? Eu cred că direct sau indirect fiecare din noi și-a pus întrebarea asta, mai ales acum că lumea e globalizată și ne putem mișca relativ cu ușurință.

Cineva poate visează la o societate mai pe stil vechi, unde familia are rol central, unde femeia are grijă de bebeluși și bărbatul lucrează iar dumina merg toți la biserică pentru a demonstra respectul și mulțumirea lor față de creator.
Cineva poate vrea o societate unde toți îs liberi să fie ceea ce vor, fără reguli multe, unde nimeni nu te critică pentru că ești diferit.
Cred că fiecare din noi are un răspuns personal la întrebarea asta.

Vă simțiți bine aici unde sunteți? Vă place societatea în care vă aflați? Da, nu, de ce? Eu de exemplu des mă gândesc la raportul dintre bărbați și femei și la rolurile impuse de societate. Bărbații trebuie să fie virili, înalți, cu barbă și mușchi și trebuie să facă bani, să aibă casă, mașină, carieră, etc. Un bărbat nu trebuie să aibă emoții, să plângă, să aibă hobby-uri stranii în afară de sport, femei, bere și pescuit, bla bla. Generalizez într-un mod banal, desigur. Viceversa, o femeie trebuie să fie frumoasă, prostuță, cu țâțe mari și să aibă grijă de bărbat și de casă. O femeie nu poate să fie puternică, independentă, să aibă carieră și să schimbe bărbații ca ciorapii. Așa nu se poate.

Sunt multe lucruri care pur și simplu ”nu se poate” sau ”așa trebuie”. Dar oare v-ați întrebat vreodată de ce nu se poate? Nu contează ce anume. Cred că fiecare din noi are ceva care ”nu se poate” și ceva care ”așa trebuie”. Nu v-ați gândit niciodată în sinea voastră că dacă nu era ”așa trebuie” poate că erați mai fericiți? Că dacă nu era ”nu se poate” poate că reușeați să obțineți mai multe de la viață? Dar nu se poate, așa nu e bine.

Ei bine, dacă ați fi mai fericiți fără ”nu se poate” sau fără ”așa trebuie”, cea mai ”puternică” întrebare pe care v-o puteți pune în cazul dat e ”De ce?”. De ce nu se poate? De ce așa trebuie? De ce naiba un bărbat nu are dreptul să plângă? De ce o femeie nu poate să schimbe partenerii în fiecare zi? De ce nu e bine să prețuim mai mult un prieten decât un frate? De ce nu se poate să nu botezăm bebelușii? De ce o femeie nu poate lucra și întreține bărbatul care stă a casă și are grijă?

E important să țineți minte mereu un singur lucru: nu are sens să vă mințiți pe voi înșivă. În mintea voastră nimeni nu vă judecă. Sunteți doar voi și gata. Nimeni nu vă poate intra în minte, nimeni nu vă poate critica, indiferent de cât de stranii sau ”urâte” îs gândurile și răspunsurile care vă vin. Cu voi înșivă nu are rost să vă apărați, nu aveți nevoie să vă justificați. Nu e necesar.

Poate că sunteți niște bărbătoi 2x2m, plini de barbă și mușchi și în mintea voastră ați vrea să vă îmbrăcați cu haine roz și să priviți desene animate și societatea nu acceptă lucrurile date. Și poate că vă convingeți mereu că nu e bine să nu fiți virili, masculini, că nu se poate, că e urât. Sau poate că sunteți niște domnișoare care vor de la viață doar bani, călătorii și sex și care nici în gând nu au să se căsătorească, să-și facă o familie sau să facă și să crească copii. Dar nu e ceea ce v-au spus mereu, nu așa se comportă o domnișoară. Nu se poate, e urât. E rău. Nu e bine.

Dar de ce? Cine naiba a decis că nu se poate să faceți ceea ce vreți? Ce contează ce vrea societatea? Peste 100 de ani nu o să mai existați și nu o să mai conteze. Voi sunteți aici, acum și nu sunteți fericiți pentru că ceea ce vreți cu adevărat nu e ceea ce vă permiteți să faceți. Și poate că suferiți, pentru niște reguli pe care vi le-au impus și de care nu ați avut curajul să vă îndoiți.

De ce? De ce nu se poate să faceți ceea ce vreți? V-ați întrebat vreodată? E greu să pui la îndoială tot ce știi, pentru că ne rușinăm, chiar și atunci când suntem singuri. Unele chestii nici nu reușim să le gândim, pentru că ne deranjează, ne umplem de rușine, ne gândim la ce ar spune alții dacă ar ști ce gândim și ne limităm pe noi înșine chiar și atunci când nu e nimeni să ne asculte.

E suficient doar un singur pas. E suficient pur și simplu să realizați că nu e nimic rău în căutarea răspunsurilor. V-au spus că anumite lucruri nu se pot face și nici măcar gândi. Dar de ce? De ce nu? Trebuie să existe un motiv, pentru că fără un motiv e naiv sau chiar tâmpit să facem oricare lucru, când acesta ne face să suferim. Și atunci? Și atunci trebuie să căutăm și să găsim motivele. Dacă trebuie să suportăm și să suferim, trebuie să fie un motiv, trebuie să fim conștienți de ce o facem, pentru a ști dacă merită cu adevărat sau nu. Pentru a nu suferi în zadar.

Căutați răspunsurile. Întrebați-vă ”de ce” la infinit. De ce societatea nu vrea să fim ceea ce suntem cu adevărat? Pentru că ceva e cu adevărat ”bine” și ceva e cu adevărat ”rău”? Ce? Cum? De ce? Căutând răspunsurile o să vă dați seama că de fapt nu există un de ce concret, care să fie obiectiv și nu subiectiv. O să vă dați seama la un moment dat că de fapt nu există reguli care să nu fie ”pentru că așa vor persoanele”. Regulile au fost inventate de persoane, pentru persoane.

Ba chiar mai mult de atât. Legile au fost inventate de persoane pentru persoane. A nu fura, a nu ucide, a nu face rău. Nu există un ”de ce” suprem, absolut. Nu există un website a universului unde poți să citești regulile sau FAQ. Regulile sunt impuse de societate, pentru ca societatea să poată merge înainte. Dacă ar fi ca toți să ne facem rău unii la alții, societatea nu ar exista. Dar societatea nu își poate permite să aibă pur și simplu încredere în fiecare individ, și s-au stabilit în timp niște reguli care spun că dacă un singur individ o să le încalce, societatea întrucât mai puternică decât un singur individ o să îl pedepsească, de exemplu luându-i libertatea cu închisoarea.

Dar iarăși, nu există reguli absolute, universale, supreme, nici chiar pentru lucrurile cele mai urâte. Tot ce poate fi făcut e permis de univers, iar ceea ce universul nu permite nu poate exista, după definiție.

Desigur, fiecare acțiune are consecințe. Dacă o să încălcați regulile și vă descoperă, în cel mai bun caz o să fiți criticați, în cel mai rău caz o să fiți condamnați la închisoare. Posibil pe viață. Dar nu vorbim despre criminalitate, dar despre chestii mult mai banale. Reguli nescrise care vă afectează viața fără ca să vă dați seama, sau fără ca să vă dați seama că le puteți încălca cu ușurință, fără probleme și cu puține consecințe.

Mă gândesc de exemplu la homosexuali, care nu pot să fie liberi să-și trăiască sexualitatea așa cum vor, la femei, la bărbați, la toate problemele pe care le creăm noi atunci când involuntar ne supunem unui sistem care foarte des e obsolet, vechi și care nu are rost să mai existe.

Binele și răul nu există în afara umanității. Noi stabilim ce e bine și ce e rău. Noi facem reguli pentru noi și noi pedepsim pe cei care le încalcă, mai mult sau mai puțin.
Și uneori pedeapsa, cum ar fi critica altora, ne sperie pân când nu ne dăm seama că ne sperie mai mult să trăim o viață suferind pentru ideile altora. Și atunci devenim cu adevărat liberi. Pentru că viața nu are rost să fie trăită doar suferind, mai ales atunci când nu suntem noi care alegem suferința dată.

Cu cât mai repede vă dați seama că multe reguli de fapt pot fi încălcate (în limitele legilor, desigur), cu atât mai repede o să deveniți liberi de a fi ceea ce vreți voi cu adevărat și cu atât mai repede o să încetați să suferiți. Sau o să suferiți mai puțin. Și cel mai puternic instrument pe care îl aveți la dispoziție pentru a vă da seama de lanțurile care vă leagă și de cușca care vă ține e o simplă întrebare: de ce?




Mesaj util ?   Da   3 puncte

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 ... 238 239 240 241 242 243 244 245 246 247 248
<< Precedenta      Următoarea >>

#6151 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) (0 mesaje) at 2017-01-17 00:11:23 (224 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6150 Anarhistul, tu vorbești despre concepții diferite de realitate dar folosești același cuvânt.

În realitatea ta, în totalitatea existenței, tot existentul există. Faptul că nu se află într-o ”dimensiune” pe care să o poți atinge fizic și în baza anumitor parametri (arbitrari, dacă-mi permiți) nu face existența mai puțin existentă.

Asta-i problema cunoașterii. Că concepțiile îs piseț și de încâlcite. Piseț. Fiecare e legată cu fiecare și fiecare legătură e, potențial, o nouă concepție, legată de toate restul.

V obșem, până găsești capătul lanțului, sau începutul, sau ce naiba mai este acolo poți să mori. Nu cacbă la sigur mori to esti. Au murit generații de filozofi ș tot o pleașă știm.

Ș ideea e că eu hz dacă are rost toată treaba asta. Poate noi prosta suntem niște...fenomene. Ș conștiința de sine tot poate e prosta un...fenomen. Idee n-am.


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#6152 by Anarhistul (User) (0 mesaje) at 2017-01-17 00:20:06 (224 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6151 Wallachiel, "... tu vorbești despre concepții diferite de realitate dar folosești același cuvânt.

În realitatea ta, în totalitatea existenței, tot existentul există. Faptul că nu se află într-o ”dimensiune” pe care să o poți atinge fizic și în baza anumitor parametri (arbitrari, dacă-mi permiți) nu face existența mai puțin existentă. ..." - da, dar tu ce vrei sa spui ca existenta este oricand si oriunde? Chiar si acolo unde ea nu are cum fi? Daca nu exista nimic, existenta nu este, de fapt. Imagineaza-ti universul absolut gol, fara nimic in el, ca o foaie alba neinceputa. Nu putem vorbi de existenta unde nimic nu exista. Poate, posibil doar timpul sa existe, indiferent de orice. Sau hz.


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#6153 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) (0 mesaje) at 2017-01-17 00:25:25 (224 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6152 Anarhistul, Tu vezi existența drept ”univers”. Drept spațiu și timp și chestii pe care încă nu le cunoaștem, care-s mai subtile ca spațiul și timpul.

Existența e... totul. Asta-i și faza cu ea. De asta mintea noastră proastă nu o înțelege, că după un anumit nivel logica nu mai funcționează, iar logica e tot ceea ce avem. Ș macar dă-te cu capul de pereți, oricum o sulă o să înțelegi. :/


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#6154 by Infusion (A game of Life and Death) (0 mesaje) at 2017-01-17 04:17:23 (224 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6152 Anarhistul, "... Nu putem vorbi de existenta unde nimic nu exista ..." - Ș dac îț spun c totul există la infinit indiferent sub ce formă?

#6152 Anarhistul, "... Imagineaza-ti universul absolut gol, fara nimic in el ..." - sa zicem ca universul e infinit, daca asta e corect atunci in acest infinit se include orice forma posibila inclusiv nimicul care exista in acest univers.

#6152 Anarhistul, "... nimic nu exista ..." - am mai vorghit inainte de asta aducind argumente din fizica ca nu sa depistat nimicul


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#6155 by Anarhistul (User) (0 mesaje) at 2017-01-17 12:30:51 (224 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6154 Infusion, "... nu sa depistat nimicul ..." - eu ziceam sa ne imaginam macar ipotetic.
E clar ca atata materie cata exista acum, nu mai dispare ea complet nicicum


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#6156 by Infusion (A game of Life and Death) (0 mesaje) at 2017-01-17 14:02:34 (224 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6155 Anarhistul, taman c materia in forma care noi o stim e pina la +-5℅ din univers


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#6157 by Anarhistul (User) (0 mesaje) at 2017-01-17 14:35:08 (224 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6156 Infusion, nu te chinui sa deviezi complet discutia pe taramul fiziciii, ca nici fizica noastra nu poate explica multe inca) Ceea ce zici tu, 5 %, e de fapt doar materia "normala", totul ce a putut fi observat cu intrumentele existente. Restul e compus din materie intunecata si energie intunecata. Da, probabil nici ipotetic nu prea e imaginabil cum s-ar putea ajunge la un univers absolut gol, fara niciun fel de forma de materie sau energie, de aceea suntem tentati sa vedem existenta ca fiind implicita si neaparata, ne putand lua in consideratie o stare de non-existenta pan-universala.


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#6158 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) (0 mesaje) at 2017-01-17 14:45:44 (224 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6157 Anarhistul, "... non-existenta pan-universala. ..." - lol.

Okay.


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#6159 by Infusion (A game of Life and Death) (0 mesaje) at 2017-01-17 16:31:14 (224 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6157 Anarhistul, Mie nu-mi place filosofia pentru ca nu raspunde concret la nimic. Well, who cares. Realitatea s schimba in dependenta d observator?


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#6160 by Xactionman (I am consciousness) (0 mesaje) at 2017-01-18 04:56:18 (224 săptămâni în urmă) - [Link]Top


Nu sunt sigur daca sunt deacord cu conceptul buddhist ca sensul vietii este sa reducem suferinta si sa capatam fericire, dar acum ma regasesc ca ma misc anume in directia asta
Parerea mea este ca gasind fericirea - tu treci la nivelul urmator si atunci incepi sa indeplinesti scopul adevarat al vietii (ca pe piramida lui maslow, auto-realizarea imho este scopul in sine - sa te simti inplinit facind aceea ce se simte corect pentru tine la toate nivelele)
Dar drumul spre fericire inevitabil trece prin auto-cunoastere si crestere personala. De altfel e auto-amagire.
Totul incepind cu traumele copilaresti, liubirea de sine (sau lipsa ei), stima de sine, si comportamentele auto-distructive (care toate iau inceput in copilarie), care daca nu sunt lucrate - creaza mari probleme in perioada adulta - si trist este ca cu anii peste ele se aseaza straturi peste straturi de alte chestii, si omul ajunge infantil cu mentalitate de victima la 60 de ani cu suparare pe parinti pina in virsta inaintata, Despre ce fel de fericire se poate de vorbit in asa caz? Nici nu e de mirare ca ei incearca sa o gaseasca in religie si orice fel de "feel good stuff" care de fapt nu rezolva nici o problema si este este un refugiu emotional, fix cum medicamentele trateaza simptomele )
Concluzia: Crescind - devii mai fericit. Asa ca fericirea e un tel bun. E un indicator ca mergi in directia corecta )


Mesaj util ?   Da   1 puncte
#6161 by System at 2017-01-18 10:35:18 (224 săptămâni în urmă) - [Link]Top

Quote:

Concluzia: Crescind - devii mai fericit. Asa ca fericirea e un tel bun. E un indicator ca mergi in directia corecta



Depinde, uneori mai trist, cand te trezesti cu xyz probleme...


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#6162 by Anarhistul (User) (0 mesaje) at 2017-07-16 21:44:06 (199 săptămâni în urmă) - [Link]Top
Oare cum ar trai vreun oarecare wallachiel daca ar fi singur pe o planeta intreaga si poate chiar si in intreaga galaxie respectiva? Dar daca, plus la asta, nici alte animale nu ar mai fi?

Comunicarea si interactiunea dintre indivizii unei specii este indispensabila. Fara acestea este foarte probabil ca individul sa degradeze psihologic destul de intens odata cu trecerea timpului, ceea ce-i poate scurta simtitor calitatea vietii si insasi durata vietii.


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#6163 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) (0 mesaje) at 2017-07-16 22:41:21 (199 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6162 Anarhistul, Eu îs perfect de acord.

Singurătatea existențială există ș fără a fi singur în întreaga galaxie, prosta nu ne dăm seama. Da e mai bine că nu ne dăm seama)


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#6164 by genious09 (Гений) (0 mesaje) at 2017-08-16 23:48:58 (194 săptămâni în urmă) - [Link]Top
Eu și așa eram un mic fan al lui Camus, Sartre, per ansamblu acea generație. Nicioată nu m-am putut gândi că la facultatea de drept, proful de filosofie să fie atât de tare, iar în cursul lui, aborda problema dreptului în perioada lor, și apoi a trecut pe filosofii din acea perioadă. În fine, la Camus, ne-am oprit pe problema dacă viața merită sau nu trăită. Fiind un cititor a lui Camus, și având un bagaj, ne-am luat cu vorba. Mai apoi, în fiecare joi, el a avea obișnuința de a ieși cu studenții la o bere, mai ales singur fiind producător de bere, de casă. Fiind la o bere, am intrar destul de tare în acea temă, eu insistând că viața nu merită trăită, și că nu are sens, având argumente destul de superficiale. De altfel, ideea principală la care am ajuns studenții impreună cu el, a fost că problema vieții noastre este lupta interioară dacă merită sau nu să trăim, efectiv ar fi cam așa: viața nu are sens, însă sensul nostru e lupta interioară în a continua sau nu să trăim. Păreri ? Dacă mai e cineva viu pe aici, desigur

Ps: scuze pentru mica istorie introductivă.


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#6165 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) (0 mesaje) at 2017-08-19 15:36:48 (194 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6164 genious09, "... viața nu are sens, însă sensul nostru e lupta interioară în a continua sau nu să trăim ..." - Nu există sens, există ”dorință”.

Dorința nu o putem controla. Dorința depinde de cauze, care depind de alte cauze ș.a.m.d. până la începutul realității pe care o percepem noi.

Vezi, totul depinde de nivelul la care gândești un lucru. În contextul unei filosofii totul poate avea un răspuns... dar poate avea alt răspuns în alt context.

Editat de către Wallachiel la 2017-08-19 15:55:21




Mesaj util ?   Da   0 puncte
#6166 by Xactionman (I am consciousness) (0 mesaje) at 2020-05-19 05:15:14 (50 săptămâni în urmă) - [Link]Top
Voi sumariza ce am aflat pînă în momentul dat și în ce cred ferm din experiența mea și a altora.
1) Fiecare se naște cu un scop anumit. Nu există chestii fără sens, totul are o cauză și un efect.
2) Scopul fiecare și-l programează sau îl aceptă înaintea să se nască. La naștere se crează o amnezie, pentru ca omul să poată să trăiască experiența nouă pe deplin. Scopuri pentru această experiență pot fi diferite, dar totul trece prin trăirea ei.
3) Fiecare își cunoaște subconștient scopul, și sunt multe căi cum să-ți amintești dece te-ai născut. Una fiind regresia în viețile precedente. Există și meditația, și reflectarea conșstientă asupra exăeriențelor pînă acum.
4) Există vieți precedente și viața de apoi unde plecăm între vieți. Iad nu există, fix cum nu există judecata sau pedeapsă după moarte (sunt concepte pur omenești, de low level)
Dacă cineva a greșit contra cuiva (a omorît, a violat sau a înjunghiat cumva, depinde de seriozitate) - va fi trimis forțat într-o asemeni situație cu intensitate sporită. Nu este pedeapsă, este o ecuație care tinde a se echivala.
5) Totul în univers lucrează după anumite legi. Există legi universale create de o conștiință supremă, care nu intervine direct în viețile noastre (contrariu la ce spun religiile). Totul se supune acestor legi. Noi suntem instigatorii, și ființele creatoare în această realitate, fiind că avem libera alegere. Noi alegem să lucrăm cu aceste legi sau contra lor.


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#6167 by Pokerstars5Disabled (User) (0 mesaje) at 2020-05-19 08:35:19 (50 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6166 Xactionman, pai si care-i sensul? Adica, zici ca orice persoana se naste cu un scop anume, dar dece? Pentru a deveni mai buni? Si daca da, atunci dece ar trebui sa drvenim mai buni? Ca mai apoi sa ce? Intr-o viata viitoare sa propagam bunatatea si ala-i apogeul nostru ca fiinte umane? Si dupa asta ce s-ar intampla, am deveni fiinte mult superioare omului dupa 100-100000000 de vieti, si am trece la alt nivel de intelegere a realitatii mult mai sofisticat, si asta ar continua la nesfarsit pentru ca asa a decis o "fiinta superioara" ca trebuie sa fie?


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#6168 by Xactionman (I am consciousness) (0 mesaje) at 2020-05-19 15:33:38 (50 săptămâni în urmă) - [Link]Top

Pokerstars5 wrote:

#6166 Xactionman, pai si care-i sensul? Adica, zici ca orice persoana se naste cu un scop anume, dar dece? Pentru a deveni mai buni? Si daca da, atunci dece ar trebui sa drvenim mai buni? Ca mai apoi sa ce? Intr-o viata viitoare sa propagam bunatatea si ala-i apogeul nostru ca fiinte umane? Si dupa asta ce s-ar intampla, am deveni fiinte mult superioare omului dupa 100-100000000 de vieti, si am trece la alt nivel de intelegere a realitatii mult mai sofisticat, si asta ar continua la nesfarsit pentru ca asa a decis o "fiinta superioara" ca trebuie sa fie?



Imagineaza-ti o constiinta suprema cu peste 10 dimensiuni care exista în armonie totală cu sine. Și într-o bună zi a hotărît ca vrea să se extindă. Și deci a dispărțit din sine o multitudine de particele mici, pentru care a creat universuri felurite, dar limitate. Unele fizice, altele non-fizice, cu reguli bine definite (fiecare univers cu regulele sale). Unele cu 3,4,5 dimensiuni, și le-a creat particelelor cochilii numite corpuri (fizice sau non-fizice), și le-a dat roluri (cam ca intr-un RPG) ca ei sa trăiască experiențe noi, și să aducă înapoi la acea conștiință ce au învățat, pentru ca acea conștiință să se extindă și să se înbogățească. Acele particele suntem noi (adică esența noastră care nu moare cu expirarea corpului) Aceasta este cum eu înțeleg în linii generale dar procesele sunt foarte complexe.
Acum ce ține de scopuri, fiecare are scop diferit, dar în mare parte se reduce la învățare și creștere. Să înveți din experiențele trăite. Pentru a învăța o trăire (să presupunem ți-ai ales să înveți să simți dragoste necondiționată), vei fi trimis din copilărie într-un mediu și te vei naște la niște părinți pentru care dragostea va fi condiționată (adică noi te iubim fiind că, nu pur simplu. Dacă faci asta - noi te iubim, dacă nu - nu), sau dacă ai nevoie să înveți libertate, te poți naște în sclavagie. De aceea este important să-ți analizezi copilăria și ce nu-ți ajungea mental. Fiind că sunt șanse multe că opusul acestei situații îți este scopul de învățare.
Mă voi repeta. Scopul principal este învățare și creștere spre stări mai înalte de conștiință. Cu toate că nu toți au acest scop. Unii care se nasc pe Pămînt sunt mult mai avansați, și se nasc ca să poată să ajute pe alții să învețe și să crească. Dar de aceștia sunt destul de puțini.


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#6169 by Anarhistul (User) (0 mesaje) at 2020-05-19 15:34:59 (50 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6166 Xactionman, Vieți anterioare - reincarnare - karma - Dumnezeu?
E o ipoteză, doar ca... cam șubredă.
Presupusele legi ale universului nu prea pot controla haosul generat de miliarde de minți umane, sub infleunța a o sumedenie de factori.

Slavă lui Allah și Budda că scopul vieții tale nu a fost să te naști prin 1924 ca să mori în WWII, fiind doar carne de tun pentru un psih ca Stalin sau Hitler :)

Atâta haos e în jur, că legile de care spui tu cam deloc nu mai contează, chiar dacă o fi existând. Un singur om poate schimba destinele a mii de semeni, chiar și tu însuți poți fi acela. Doar rațiunea colectivă mai menține un oarecare echilibru.


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#6170 by Xactionman (I am consciousness) (0 mesaje) at 2020-05-19 15:49:05 (50 săptămâni în urmă) - [Link]Top

Anarhistul wrote:

#6166 Xactionman, Vieți anterioare - reincarnare - karma - Dumnezeu?
E o ipoteză, doar ca... cam șubredă.
Presupusele legi ale universului nu prea pot controla haosul generat de miliarde de minți umane, sub infleunța a o sumedenie de factori.

Slavă lui Allah și Budda că scopul vieții tale nu a fost să te naști prin 1924 ca să mori în WWII, fiind doar carne de tun pentru un psih ca Stalin sau Hitler :)

Atâta haos e în jur, că legile de care spui tu cam deloc nu mai contează, chiar dacă o fi existând. Un singur om poate schimba destinele a mii de semeni, chiar și tu însuți poți fi acela. Doar rațiunea colectivă mai menține un oarecare echilibru.



Corect. Doar că ipoteza asta are mult mai multe dovezi reproductibile decît orice alta. Mii de copii care își aduc aminte de vieți precedente, care s-au dovedit a fi vieți adevărate de oameni reali, regresie în viețile precedente care am trecut-o și eu personal de cateva ori, la fel ca zeci de mii de oameni din anii 70 încă pînă azi. Nici o altă ipoteză nu are atît de multă informație verificabilă pe experiența proprie.
Rolul legilor nu este să controleze. Dar ele există. Punct. Omul este forța creatoare pe acest pămînt de aceasta și are libera alegere (care de fapt tot este o lege)
El alege să-și creeze o viață de vis sau să fie o forță destructivă.
Îți va fi de mirare, dar foarte mulți au amintiri din acea perioadă și din acel timp de stres au fost foarte multe lecții de învățat. În ziua de azi, și din perioada ceea sunt mulți oameni care trec prin chestii mult mai strașnice și suferințe mai îndelungate decît o moarte rapidă de la o mină sau glonț. Moartea este ca atare o liberare, și o scăpare, nu este ceva negativ cum o percepem. Sufletul se simte mult mai bine după ce iese din corp decît în el, mai ales dacă are vreo boală sau ceva nu e în regulă.
Haosul suntem noi care îl creăm. Dar în lume există la fel de mult haos cum și ordine. Tu alegi la ce să atragi atenție. Și totul se întîmplă din cauză-efect. Dece crezi că se petrec cataclisme? Este directă corelație cu gîndurile și energiile colective a maselor de oameni.
Privește mai puțin TV, programele sunt destinate să extindă haosul și negativul în mintea ta.


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#6171 by Anarhistul (User) (0 mesaje) at 2020-05-19 17:02:25 (50 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6170 Xactionman, "... Dece crezi că se petrec cataclisme? Este directă corelație cu gîndurile și energiile colective a maselor de oameni ..." - )))

#6170 Xactionman, "... Privește mai puțin TV ..." - tu asta cui spui?) Sam nasmotrelsia RenTV si inaintezi aici teorii absurde


Mesaj util ?   Da   2 puncte
#6172 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) (0 mesaje) at 2020-05-30 17:55:12 (49 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6166 Xactionman, "... Scopul fiecare și-l programează sau îl aceptă înaintea să se nască ..." - Mdea. Proof?


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#6173 by Cr!stinel (să ai o zi frumoasă. Da, tu!) (1 mesaje) at 2020-12-22 16:28:11 (19 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6170 Xactionman, "... Dece crezi că se petrec cataclisme? Este directă corelație cu gîndurile și energiile colective a maselor de oameni. ..." - adică tu vrei să asumi tot ce face natura gândurilor oamenilor? ca și cum ei au făcut asta? lol


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#6174 by Xactionman (I am consciousness) (0 mesaje) at 2021-01-05 16:58:19 (17 săptămâni în urmă) - [Link]Top

Cr!stinel wrote:

#6170 Xactionman, "...  Dece crezi că se petrec cataclisme? Este directă corelație cu gîndurile și energiile colective a maselor de oameni. ..." - adică tu vrei să asumi tot ce face natura gândurilor oamenilor? ca și cum ei au făcut asta? lol



Da totul este conectat, crezi că faptul cum acționezi, ce elimini în mediu (vorbesc fizic precum și mental) nu are nici o consecință? Separarea (de dumnezeu, de viața de apoi, de sine, de alții, de mediul înconjurător) este o iluzie.
unii oameni au un impact mai mare decît alții, dar suferă cei mai vulnerabili. Așa a fost întotdeauna. Fiind că noi suntem aici împreună, și împreună avem de lucrat la problema comună. Ironic că lucrul trebuie să fie făcut la nivel personal, dar în același timp efortul este comun.
Există unități și forțe care ne duc intenționat în direcția opusă, rolul nostru este să le depistăm și să facem ce este corect. Cît mai conștienți am fi - atît mai bine. Aici intră să fim deschiși la minte, să avem gîndire critică, să fim conștienți de gîndirea de turmă și să nu-i fin pradă, Să avem dragoste necondiționată față de sine și cei din jur, și să lucrăm asupra mentalului și a spiritului nostru. În final sunt chestii pe care le iai cu tine cînd mori, și sunt cele pe care le lași cu corpul uzat. Orice fizic este benefit pînă la moment unde îți ajută să-ți dezvolți mentalul, și să cultivezi valori morale. Fizicul de dragul fizicului este o cauza pierdută.

#6172 Wallachiel, Citește cartea Journey of Souls de Michael Newton. Daca vreai proof, treci singur regresia în viețile precedente, și adu-ți aminte contractul care sungur le-ai semnat înainte de a te naște aici. Îți dau și specialiști hipnoterapeuți care pot sa-ți facă sesiunea, am chiar 3 poți să-i încerci pe toți, dacă nu ai încredere în unul. Dar am dubii că măcar ai să incerci.


Mesaj util ?   Da   1 puncte
#6175 by Anarhistul (User) (0 mesaje) at 2021-01-09 00:24:46 (17 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6174 Xactionman, "... Îți dau și specialiști hipnoterapeuți care pot sa-ți facă sesiunea, am chiar 3 poți să-i încerci pe toți, dacă nu ai încredere în unul. ..." - Unul din ei e de la Korolenko?


Mesaj util ?   Da   0 puncte

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 ... 238 239 240 241 242 243 244 245 246 247 248
<< Precedenta      Următoarea >>

Forum Index > Paranormal > Смысл жизни / Sensul Vieții


Navigare rapidă:


Comunitatea digitală din Moldova. Să adunăm și să organizăm conținutul autohton de pe întreg internet pe un singur site web.