Forum Index > Paranormal > Смысл жизни / Sensul Vieții

#0 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) (0 mesaje) at 2011-06-16 18:56:57 (672 săptămâni în urmă) - [Link]Top
În semiotică: Sens - Înțelesul unui semn. ♦ Conținut noțional sau logic.

Care ar fi sensul vieții și cum îl definim? Subiectivitatea noțiunii a făcut ca până acum discuția să fie suficient de întortocheată pentru a nu putea ajunge la un numitor comun.

Dar e posibil să definim ”nivele”, paradigme de sens pentru însăși cuvântul ”sens”.

Orice opinie e binevenită, atâta timp cât e argumentată. Have fun.


Niște cuvinte pentru niște oameni.



Ceva mai vechi
Ce e fericirea?
Dacă sensul vieții îl definim ca ”de ce să existăm” păi toți există pentru a fi fericiți. Asta-i și ceea ce doresc, asta-i și ceea ce doresc. De ce de două ori? O dată pentru că asta simt oamenii, a doua pentru că sentimentul și ”dorința de a fi fericit” e modul în care oamenii există, e ceea ce face omul om.

Orice acțiune umană are ca scop final fericirea. Începând de la cel mai mic gest până la cel mai măreț din planuri - tot ceea ce facem ar trebui, în viziunea noastră, să ne facă fericiți. Și nu doar pentru că vrem să fim fericiți, dar pentru că nu putem să nu vrem asta. Așa existăm: mergând spre fericire în fiecare clipă, chiar dacă nu ne dăm seama de asta, conștient. Același fenomen - două paradigme, două puncte de vedere diferite.

Ce e fericirea?
ÎnchideЗакрыть

Putem controla voința?
Conform dex-ului, fericirea e o stare de mulțumire intensă și deplină. Să presupunem că mulțumirea înseamnă că nu mai dorim nimic, că avem tot ce ne-am dorit vreodată.

Și dacă definiția, pe cât de arbitrară, poate fi considerată obiectivă (anume întrucât arbitrară), modurile în care se realizează fericirea fiecărei persoane sunt foarte diferite și depind strict de persoană.

Viziunile persoanei alterează drastic concepția subiectivă a fericirii. Viziunile în sine depind de experiență iar experiența e un lanț de cauze și efecte asupra cărora nu prea avem control. Când dorim ceva o facem indipendent de dorința de a dori iar uneori chiar și indipendent de facultatea rațională.

Fiecare pas din trecut e un pas spre viitor, toate alegerile și toate acțiunile ne-au făcut ceea ce suntem, și tot ceea ce vom face mâine va defini viitorul zilei de poimâine. Și chiar dacă prima impresie ar fi că noi de fapt ne putem controla viața, cine ne controlează alegerile? De ce alegem alb și nu negru, de ce ceaiul și nu cafeaua, înghețata cu ciocolată în locul celei cu vanilie? Unde are început lanțul de dorințe care leagă trecutul, de la începutul realității, și viitorul, de la sfârșitul său?

Putem controla voința?
ÎnchideЗакрыть

Există binele și răul?
Pe cât de banal nu ar părea, voința de fapt nu poate fi controlată. De fapt, noi acționăm în baza la ”propria” voință, doar că ontologic, cum explicăm originile acesteia? De ce dorim?

Uneori vedem ceva și dorim asta, alteori nu. Fiecare persoană acționează, ”trăiește”, face ceva pentru că vrea ceva. Același Schopenhauer spuse că ”voința” e entitatea primordială, fundamentul realității.

La nivel practic, asta se articulează într-un sistem suficient de complex (mă rog, în raport cu noi) pe care noi îl numim ”societate” și ”civilizație umană”. Dar tocmai din aceste motive, din cauza aceste complexități la mai multe nivele, oamenii trăiesc într-o lume de conflict: cu natura, cu alți oameni, cu ei înșiși. Fiecare om are o scară de valori și în propriul lor sistem ideologic această scară are valență absolută. Dar înafara acestui sistem?

Există binele și răul?
ÎnchideЗакрыть

Suntem oare liberi să alegem?
Binele și răul există. Și atunci de ce nu putem stabili niște criterii absolute și gata? Ei bine, pentru că fiecare persoană are opinii, și atunci când spunem ”opinii” noi de fapt vrem să spunem ”paradigme”.

Binele și răul sunt valori relative în raport cu paradigme diferite, dar absolute în oricare din ele. Dacă individul cunoaște puține - acele puține, indiferent de cantitate și calitate, reprezintă totalitatea viziunii lumii sale. Orice idee nouă o să fie comparată și analizată în raport cu sistemul ideologic deja prezent, pentru că așa funcționează mintea umană.

Deseori se spune că cei care fac rău nu cred că fac rău. Și asta la mai multe nivele. În absolut nu există nici o regulă morală, dar ele există în raport cu ideile unei societăți, unei comunități sau a unui individ. Pedofilia a fost mereu demonizată la maxim și totuși e practicată chiar și de acei preoți. Și atunci? Ei bine, ei își dau seama că social asta e ”rău”, dar în paradigma lor (care conține nu numai niște reguli arbitrare, dar și totalitatea sentimentelor, emoțiilor și a voinței (!) ) asta nu-i chiar atât de rău. Probabil chiar e bine. Voința umană ne ghidează spre plăcere, indiferent de care ar fi forma ei.

Suntem oare liberi să alegem?
ÎnchideЗакрыть

Ce e omul de fapt?
Și iar, răspunsul e ”da și nu” în același moment. Libertatea de a alege există ca noțiune la un nivel de pur uman, în înțelegerea comună a sensului. Problemele apar atunci când încercăm să dăm o definiție complet obiectivă și potențial absolută.

Una din cele mai fundamentale legi a realității* e cauzalitatea. De la început și până la sfârșit, totul are o cauză și toate cauzele au un efect. Sigur, oamenii nu mereu sunt capabili să cunoască cauzele și efectele, de aia noi încă explorăm realitatea. În trecut, multe fenomene erau inexplicabile din cauza lipsei de cunoștințe și oamenii le băgau pe toate într-o cutie mare de ”se întâmplă pentru că așa trebuie/așa vrea o oarecare divinitate”.

Oamenii, fiind supuși cauzalității, nu pot de fapt să aleagă. Desigur, depinde de ce stabilim noi că înseamnă ”a alege”, dar chiar și la nivel intuitiv, a alege între două opțiuni înseamnă a acționa în direcția unui anumit rezultat, nu și în direcția altuia. Multe din legile sociale și nu numai presupun că această acțiune e complet independentă de oricare alți factori, pe când asta-i evident greșit.

Când alegem întotdeauna suntem condiționați de propria experiență și de alți factori pe care noi de fapt nu-i putem controla, precum voința, propria condiție biologică, fiziologică, teritorială, socială, etc. Orice alegere o să fie doar consecința necesară a unei mulțimi de factori pe care noi pur și simplu nu reușim să-i cunoaștem și/sau înțelegem.

Și atunci, ce e omul de fapt?
*revenim la concepția realității mai târziu
ÎnchideЗакрыть

Ce reprezintă conștiința?
Nu e ușor să definim umanul. O putem face iarăși, la mai multe nivele, fizic, chimic, biologic, psihologic, social, existențial ș.a.m.d. Ca criteriu inițial (pentru moment), stabilim că toate fenomenele psihologice depind de starea biochimică a sistemului-organism, în particular a creierului. Organismul e în stare să capteze semnale din extern, și să le unească într-o unică schemă care reprezintă conștiința și experiența lumii în timp real (aproape în timp real).

Dar cum am menționat deja, semnalele, elaborarea lor, criteriile elaborării și output-ul sistemului sunt fenomene legate de cauzalitate: au loc anumite reacții chimice, iar la nivel mai profund anumite fluctuații în câmpurile de forțe care, în ansamblu, generează ceea ce noi numim ”conștiință” și mai ales ”conștiință de sine”.

Complexitatea acestor interacțiuni permite ca sistemul să ”țină minte” și să ”elaboreze” conform unui algoritm propriu, apărut și evoluat în mod natural, anumite seturi de fluctuații în aceleași câmpuri de forțe: putem capta fotoni într-un anumit interval (destul de redus) de frecvență, putem simți prezența anumitor forțe cu o anumită intensitate când atingem obiectele, putem ști dacă sunt sau nu prezente anumite molecule în jur (gust, miros), etc.

Și atunci, ce e omul? O ”piatră cu creier”, un ghemotoc de materie care nu-i, fundamental, chiar atât de diferit de oricare altul? Ei bine, și da și nu. ”Conștiința” se percepe pe sine nu din punctul de vedere a universului, dar din punctul de vedere propriu. E absolut natural că în sistemul ”conștiință” la nivel psihologic totul să aibă o valoare foarte diferită de aia pe care o are baza fizică a sistemului, din simplul motiv că noi folosim alte instrumente (mintale) pentru a descrie partea fizică de cele pe care le folosim pentru a simți lumea: când descriem (nu în ultimul rând în mod matematic) un fenomen - acesta nu-i simțit de conștiință ca fiind parte din lumea fizică/materială în timp real și care poate fi perceput direct. Conștiința creează modele, iar modelele nu-s realitatea, ci reprezintă realitatea, îs integrate în viziunea conștiinței în așa mod încât asta să poată înțelege realitatea fără a o simți direct la nivel fizic. Modelele îs reale în conștiință, nu în materia externă conștiinței.

Dar ce reprezintă conștiința dintr-un punct de vedere diferit decât cel propriu, obișnuit?
ÎnchideЗакрыть
ÎnchideЗакрыть

Ceva nou

1. De ce ar trebui cineva să caute ceva mai mult de la viață?


Acum că trebuie să scriu e mai greu decât credeam. Eu am găsit răspunsul meu. Voi l-ați găsit pe al vostru?

Cred că întrebarea ar trebui să fie pusă într-un mod diferit. Vă place viața pe care o trăiți? De ce vă treziți dimineața? Unde vreți să ajungeți în viață? De ce faceți ceea ce faceți?
Sunteți fericiți? Suferiți? Aveți probleme și vreți soluții?
Sunteți conștienți de faptul că peste 100 de ani nu o să mai fiți aici? Doar imaginați-vă: viața trece, nevoile și plăcerile vin și se duc, îmbătrâniți, și la un moment... gata. Și mai departe? O să lăsați ceva, sigur, dar unde o să fiți voi concret? Unde-s strămoșii noștri de 1000 de ani în urmă? Ce au lăsat? Cine-i cunoaște?
Nu vă e frică? Anii trec repede și la un moment nu o să mai fie nimic. Și atunci de ce să nu fiți fericiți acum că puteți?

Dar știm cu toții că viața e grea, că nevoi îs multe și că trebuie să trăim într-o societate care poate nu e societatea pe care o vrem. V-ați întrebat vreodată oare cum ar arăta societatea ideală în care vreți ați vrea să trăiți? Eu cred că direct sau indirect fiecare din noi și-a pus întrebarea asta, mai ales acum că lumea e globalizată și ne putem mișca relativ cu ușurință.

Cineva poate visează la o societate mai pe stil vechi, unde familia are rol central, unde femeia are grijă de bebeluși și bărbatul lucrează iar dumina merg toți la biserică pentru a demonstra respectul și mulțumirea lor față de creator.
Cineva poate vrea o societate unde toți îs liberi să fie ceea ce vor, fără reguli multe, unde nimeni nu te critică pentru că ești diferit.
Cred că fiecare din noi are un răspuns personal la întrebarea asta.

Vă simțiți bine aici unde sunteți? Vă place societatea în care vă aflați? Da, nu, de ce? Eu de exemplu des mă gândesc la raportul dintre bărbați și femei și la rolurile impuse de societate. Bărbații trebuie să fie virili, înalți, cu barbă și mușchi și trebuie să facă bani, să aibă casă, mașină, carieră, etc. Un bărbat nu trebuie să aibă emoții, să plângă, să aibă hobby-uri stranii în afară de sport, femei, bere și pescuit, bla bla. Generalizez într-un mod banal, desigur. Viceversa, o femeie trebuie să fie frumoasă, prostuță, cu țâțe mari și să aibă grijă de bărbat și de casă. O femeie nu poate să fie puternică, independentă, să aibă carieră și să schimbe bărbații ca ciorapii. Așa nu se poate.

Sunt multe lucruri care pur și simplu ”nu se poate” sau ”așa trebuie”. Dar oare v-ați întrebat vreodată de ce nu se poate? Nu contează ce anume. Cred că fiecare din noi are ceva care ”nu se poate” și ceva care ”așa trebuie”. Nu v-ați gândit niciodată în sinea voastră că dacă nu era ”așa trebuie” poate că erați mai fericiți? Că dacă nu era ”nu se poate” poate că reușeați să obțineți mai multe de la viață? Dar nu se poate, așa nu e bine.

Ei bine, dacă ați fi mai fericiți fără ”nu se poate” sau fără ”așa trebuie”, cea mai ”puternică” întrebare pe care v-o puteți pune în cazul dat e ”De ce?”. De ce nu se poate? De ce așa trebuie? De ce naiba un bărbat nu are dreptul să plângă? De ce o femeie nu poate să schimbe partenerii în fiecare zi? De ce nu e bine să prețuim mai mult un prieten decât un frate? De ce nu se poate să nu botezăm bebelușii? De ce o femeie nu poate lucra și întreține bărbatul care stă a casă și are grijă?

E important să țineți minte mereu un singur lucru: nu are sens să vă mințiți pe voi înșivă. În mintea voastră nimeni nu vă judecă. Sunteți doar voi și gata. Nimeni nu vă poate intra în minte, nimeni nu vă poate critica, indiferent de cât de stranii sau ”urâte” îs gândurile și răspunsurile care vă vin. Cu voi înșivă nu are rost să vă apărați, nu aveți nevoie să vă justificați. Nu e necesar.

Poate că sunteți niște bărbătoi 2x2m, plini de barbă și mușchi și în mintea voastră ați vrea să vă îmbrăcați cu haine roz și să priviți desene animate și societatea nu acceptă lucrurile date. Și poate că vă convingeți mereu că nu e bine să nu fiți virili, masculini, că nu se poate, că e urât. Sau poate că sunteți niște domnișoare care vor de la viață doar bani, călătorii și sex și care nici în gând nu au să se căsătorească, să-și facă o familie sau să facă și să crească copii. Dar nu e ceea ce v-au spus mereu, nu așa se comportă o domnișoară. Nu se poate, e urât. E rău. Nu e bine.

Dar de ce? Cine naiba a decis că nu se poate să faceți ceea ce vreți? Ce contează ce vrea societatea? Peste 100 de ani nu o să mai existați și nu o să mai conteze. Voi sunteți aici, acum și nu sunteți fericiți pentru că ceea ce vreți cu adevărat nu e ceea ce vă permiteți să faceți. Și poate că suferiți, pentru niște reguli pe care vi le-au impus și de care nu ați avut curajul să vă îndoiți.

De ce? De ce nu se poate să faceți ceea ce vreți? V-ați întrebat vreodată? E greu să pui la îndoială tot ce știi, pentru că ne rușinăm, chiar și atunci când suntem singuri. Unele chestii nici nu reușim să le gândim, pentru că ne deranjează, ne umplem de rușine, ne gândim la ce ar spune alții dacă ar ști ce gândim și ne limităm pe noi înșine chiar și atunci când nu e nimeni să ne asculte.

E suficient doar un singur pas. E suficient pur și simplu să realizați că nu e nimic rău în căutarea răspunsurilor. V-au spus că anumite lucruri nu se pot face și nici măcar gândi. Dar de ce? De ce nu? Trebuie să existe un motiv, pentru că fără un motiv e naiv sau chiar tâmpit să facem oricare lucru, când acesta ne face să suferim. Și atunci? Și atunci trebuie să căutăm și să găsim motivele. Dacă trebuie să suportăm și să suferim, trebuie să fie un motiv, trebuie să fim conștienți de ce o facem, pentru a ști dacă merită cu adevărat sau nu. Pentru a nu suferi în zadar.

Căutați răspunsurile. Întrebați-vă ”de ce” la infinit. De ce societatea nu vrea să fim ceea ce suntem cu adevărat? Pentru că ceva e cu adevărat ”bine” și ceva e cu adevărat ”rău”? Ce? Cum? De ce? Căutând răspunsurile o să vă dați seama că de fapt nu există un de ce concret, care să fie obiectiv și nu subiectiv. O să vă dați seama la un moment dat că de fapt nu există reguli care să nu fie ”pentru că așa vor persoanele”. Regulile au fost inventate de persoane, pentru persoane.

Ba chiar mai mult de atât. Legile au fost inventate de persoane pentru persoane. A nu fura, a nu ucide, a nu face rău. Nu există un ”de ce” suprem, absolut. Nu există un website a universului unde poți să citești regulile sau FAQ. Regulile sunt impuse de societate, pentru ca societatea să poată merge înainte. Dacă ar fi ca toți să ne facem rău unii la alții, societatea nu ar exista. Dar societatea nu își poate permite să aibă pur și simplu încredere în fiecare individ, și s-au stabilit în timp niște reguli care spun că dacă un singur individ o să le încalce, societatea întrucât mai puternică decât un singur individ o să îl pedepsească, de exemplu luându-i libertatea cu închisoarea.

Dar iarăși, nu există reguli absolute, universale, supreme, nici chiar pentru lucrurile cele mai urâte. Tot ce poate fi făcut e permis de univers, iar ceea ce universul nu permite nu poate exista, după definiție.

Desigur, fiecare acțiune are consecințe. Dacă o să încălcați regulile și vă descoperă, în cel mai bun caz o să fiți criticați, în cel mai rău caz o să fiți condamnați la închisoare. Posibil pe viață. Dar nu vorbim despre criminalitate, dar despre chestii mult mai banale. Reguli nescrise care vă afectează viața fără ca să vă dați seama, sau fără ca să vă dați seama că le puteți încălca cu ușurință, fără probleme și cu puține consecințe.

Mă gândesc de exemplu la homosexuali, care nu pot să fie liberi să-și trăiască sexualitatea așa cum vor, la femei, la bărbați, la toate problemele pe care le creăm noi atunci când involuntar ne supunem unui sistem care foarte des e obsolet, vechi și care nu are rost să mai existe.

Binele și răul nu există în afara umanității. Noi stabilim ce e bine și ce e rău. Noi facem reguli pentru noi și noi pedepsim pe cei care le încalcă, mai mult sau mai puțin.
Și uneori pedeapsa, cum ar fi critica altora, ne sperie pân când nu ne dăm seama că ne sperie mai mult să trăim o viață suferind pentru ideile altora. Și atunci devenim cu adevărat liberi. Pentru că viața nu are rost să fie trăită doar suferind, mai ales atunci când nu suntem noi care alegem suferința dată.

Cu cât mai repede vă dați seama că multe reguli de fapt pot fi încălcate (în limitele legilor, desigur), cu atât mai repede o să deveniți liberi de a fi ceea ce vreți voi cu adevărat și cu atât mai repede o să încetați să suferiți. Sau o să suferiți mai puțin. Și cel mai puternic instrument pe care îl aveți la dispoziție pentru a vă da seama de lanțurile care vă leagă și de cușca care vă ține e o simplă întrebare:
de ce?
ÎnchideЗакрыть
ÎnchideЗакрыть

Editat de către Wallachiel la 2021-03-21 18:56:46




Mesaj util ?   Da   70 puncte

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 ... 213 214 215 216 217 218 219 220 221 222 223 224 225 226 227 228 229 230 231 ... 241 242 243 244 245 246 247 248 249 250
<< Precedenta      Următoarea >>

#5526 by rewa2 (User) (0 mesaje) at 2013-04-11 15:56:29 (577 săptămâni în urmă) - [Link]Top
sensul existentii consta in insasi existenta cu careva vectori comuni pentru tot ce exista, daca eu exist atunci sensul existentei mele ar fi: Eu trebuie sa exist!, ceea ce exclude moartea, existenta limitata de nonexistenta nu are nici un sens


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5527 by Andrusha1991 (Power User) (0 mesaje) at 2013-04-11 16:40:12 (577 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5526 rewa2, "... existenta limitata de nonexistenta nu are nici un sens ..." - asta însă nu înseamnă că nonexistența nu este reală.


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5528 by Jonothan (Bye Bye TMD) (0 mesaje) at 2013-04-11 16:41:37 (577 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5527 Andrusha1991, "... nonexistența nu este reală. ..." - poate e reală, dar nu poate fi de descris pentru că nu este nici un punct de reper pentru a o compara cu ceva.


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5529 by rewa2 (User) (0 mesaje) at 2013-04-11 16:50:15 (577 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5527 Andrusha1991, existenta e reala 100%, nonexistenta - ?


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5530 by DarkayN («Интриги. Хаос. Мыло.») (0 mesaje) at 2013-04-11 17:01:50 (577 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5526 rewa2, "... sensul existentii consta in insasi existenta ..." - Si da si nu, e valabil mai mult pentru epoca straveche cind omul traia numai pentru ca sa se inmulteasca.

#5525 Wallachiel, "... El îi cam în aceeași situație ca noi ..." - De acord, dar noi avem ceva ce El nu are - moartea, poate prin asta si suntem mai fericiti ca El, daca vom afla ca chiar nu exista nici un sens, noi putem pune capat suferintelor noastre pe cind El e lipsit de aceasta posibilitate.


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5531 by Infusion (A game of Life and Death) (0 mesaje) at 2013-04-11 17:08:18 (577 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5524 LAimo, "... Dumnezeu ..." - da ce-i asta?


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5532 by Jonothan (Bye Bye TMD) (0 mesaje) at 2013-04-11 17:08:37 (577 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5530 DarkayN, "... noi avem ceva ce El nu are - moartea ..." - totuşi nu sentem făcuţi după cum e şi el ;D

#5530 DarkayN, "... mai fericiti ca El ..." -

#5530 DarkayN, "... noi putem pune capat suferintelor noastre ..." - asta cum înţeleg? :sarcastic:

#5530 DarkayN, "... El e lipsit de aceasta posibilitate ..." - cum rămâne cu atoştiuitor, omniprezent şi atotputernic? :rofl:


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5533 by rewa2 (User) (0 mesaje) at 2013-04-11 17:10:31 (577 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5531 Infusion, e cea mai vestita personalitate de pe Pamint

#5530 DarkayN, "... #5526 rewa2, "... sensul existentii consta in insasi existenta ..." ..." - sensul existentii consta in insasi existenta cu careva vectori comuni


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5534 by Jonothan (Bye Bye TMD) (0 mesaje) at 2013-04-11 17:12:21 (577 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5533 rewa2, Bill Gates, Steve Jobs, Vanga, Zidane, Gagarin :grin:


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5535 by Infusion (A game of Life and Death) (0 mesaje) at 2013-04-11 17:13:12 (577 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5533 rewa2, "... e cea mai vestita personalitate de pe Pamint ..." - oi tî, da șe-o făcut? sau mai concret ce face la moment?


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5536 by DarkayN («Интриги. Хаос. Мыло.») (0 mesaje) at 2013-04-11 17:13:35 (577 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5532 Jonothan, "... cum rămâne cu atoştiuitor, omniprezent şi atotputernic? ..." - :stoned: Cine ti-a spus ca consider ca are toate aceste calitati?

#5532 Jonothan, "... asta cum înţeleg? ..." - Da ce-i neinteles aici?


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5537 by Jonothan (Bye Bye TMD) (0 mesaje) at 2013-04-11 17:14:08 (577 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5536 DarkayN, da di şi îl scrii cu literă mare? :sarcastic:


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5538 by rewa2 (User) (0 mesaje) at 2013-04-11 17:17:44 (577 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5535 Infusion, nu stiu, da existenta Lui ocupa jumate din grijile tale, de fapt ateistii Il proslavesc tot atit de tare ca si credinciosii


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5539 by DarkayN («Интриги. Хаос. Мыло.») (0 mesaje) at 2013-04-11 17:17:47 (577 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5537 Jonothan, ăăă...respect poate, daca chiar exista, dar putin probabil ca e chiar acel Dumnezeu din biblie sau alte carti sfinte.


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5540 by Jonothan (Bye Bye TMD) (0 mesaje) at 2013-04-11 17:18:53 (577 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5539 DarkayN, "... respect poate ..." - pentru? El nu are început şi nu are sfârşit = nu există. Problemă rezolvată. xDDD


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5541 by rewa2 (User) (0 mesaje) at 2013-04-11 17:21:26 (577 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5540 Jonothan, "... El nu are început şi nu are sfârşit ..." - deoarece in lumea spirituala exista doar timpul prezent, nu exista trecut si nu exista viitor, de aceea El niciodata nu s-a nascut si niciodata nu va muri


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5542 by DarkayN («Интриги. Хаос. Мыло.») (0 mesaje) at 2013-04-11 17:21:39 (577 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5530 Jonothan, "... El nu are început şi nu are sfârşit ..." - :cigar:

Pamantul e creatorul oamenilor, respectiv il putem considera Dumnezeu-l pamantenilor, pai atunci are un inceput la fel ca si Universul


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5543 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) (0 mesaje) at 2013-04-11 17:22:06 (577 săptămâni în urmă) - [Link]Top
Shheeeeiiiiit O_O

Vă încurcați în idei care nu-s ale voastre :S


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5544 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) (0 mesaje) at 2013-04-11 23:54:10 (577 săptămâni în urmă) - [Link]Top
Dați să vă ajut un pic.

Vă dau un șir de întrebări și răspundeți (dacă doriți, evident) în modul cel mai logic posibil. Întrebările date trebuie să fie citite ca și când ar fi un gând propriu, nu o întrebare din partea mea.

1. Ce este lumea?
2. Ce știu eu despre lume?
3. Care sunt lucrurile pe care nu le pot pune la îndoială?
4. De ce pot fi sigur în totalitate?
5. Cine sunt eu?


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5545 by Vasya10 (Power User) (0 mesaje) at 2013-04-12 00:47:29 (577 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5544 Wallachiel, "... Cine sunt eu? ..." = Cine intreaba asta ?


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5546 by rewa2 (User) (0 mesaje) at 2013-04-12 09:50:17 (577 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5544 Wallachiel, "... 1. Ce este lumea? ..." - ceva foarte abstract, imposibil de inteles pentru intelectul uman

#5544 Wallachiel, "... 2. Ce știu eu despre lume? ..." - la moment pentru mine lumea reprezinta un joc impus cu reguli impuse

#5544 Wallachiel, "... 3. Care sunt lucrurile pe care nu le pot pune la îndoială? ..." - ca exist

#5544 Wallachiel, "... 4. De ce pot fi sigur în totalitate? ..." - ca eu exist, s-ar putea sa exist eu singur si acum pe forum sa discut singur cu mine, intrebarile date de tine valachesh sint ale mele, iar raspunsurile date de mine sint ale tale, insa daca raspunsurile mele sint total diferite de ale tale s-ar putea sa existi si tu, desi nu pot fi sigur in totalitate ca mai exista cineva in afara de mine; 1+1=2, matematica ramine matematica si pentru Dumnezeu

#5544 Wallachiel, "... 5. Cine sunt eu? ..." - parte a unui intreg sau un intreg din parti

valachesh raspunde si tu


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5547 by wordep (˜¨˜”°ºThe Phenomenal Oneº°”˜¨˜) (0 mesaje) at 2013-04-12 13:08:40 (577 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5538 rewa2, "...  de fapt ateistii Il proslavesc tot atit de tare ca si credinciosii ..." -


pentru ei e doar un studiu de caz obiectiv

proslavesc :fuckthatbitch:  :fuckthatbitch:  :derplol:
ÎnchideЗакрыть



Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5548 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) (0 mesaje) at 2013-04-12 16:22:25 (577 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5546 rewa2, "... matematica ramine matematica si pentru Dumnezeu ..." - sau nu. (:



#5546 rewa2, răspunsurile tale sunt incoerente.în afară de autoevidența existențială (fapt despre care-i scris în #0) nu poți fi sigur de nimic.
răspunsu logic și rațional la întrebările date e ”nu știu”.


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5549 by rewa2 (User) (0 mesaje) at 2013-04-12 16:56:10 (577 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5548 Wallachiel, si tot progresul tau pina acum e 'exist' si 'nu stiu'? raspunde cu careva probabilitati


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#5550 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) (0 mesaje) at 2013-04-12 17:31:48 (577 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#5549 rewa2, "... si tot progresul tau pina acum e 'exist' si 'nu stiu'? raspunde cu careva probabilitati ..." - Vezi)
Ce rost are să vorbești în termini de probabilități când nu ai absolut nici o idee care-s factorii care pot influența o probabilitate?

E probabil ca tu să fii o legumă.


Progresul meu...ok, dacă vrei să-ți explic o să-ți explic.

Progresul nu constă în alcătuirea unor teorii probabile/posibile/etc. Progresul stă în găsirea adevărului.

Avem 3 opțiuni, opțiuni care se bazează pe autoevidența existențială (eu sunt - unicul adevăr accesibil):

a) Există viață după moarte (adică noi ținem minte că am fost ”vii” - adică continuăm să existăm)
b) Nu există viață după moarte(la un moment dat nu mai existăm), dar există altcineva care trăiește
c) Nu există viață după moarte(la un moment dat nu mai existăm), și în afară de ”eu” nu mai există nimeni

În cazul a nu poți ști ce-i după moarte. Poți ști că vei trăi în orice caz.

Cazul c - mori și se termină totul. Ca și cum nu ai fi existat vreodată.

Cazul b e cel mai complicat de înțeles. În cazul în care există oricare ființă (ființă = conștientă de sine), dacă ”eu” actual dispare - rămâne altă conștiință, care tot o să fie ”eu” doar că în condiții diferite.
Cred că cel mai ușor înțelegi atunci când îți imaginezi că ești altă persoană.

În fine, e foarte probabil să nu înțelegi, etc.

Scriind aceste rânduri nu îs în modalitatea ”self conscious” nici eu. Dar pot să o ”pornesc” atunci când vreau. Numai că...Nu-i chiar atât de plăcut)


Mesaj util ?   Da   0 puncte

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 ... 213 214 215 216 217 218 219 220 221 222 223 224 225 226 227 228 229 230 231 ... 241 242 243 244 245 246 247 248 249 250
<< Precedenta      Următoarea >>

Forum Index > Paranormal > Смысл жизни / Sensul Vieții


Navigare rapidă:


Comunitatea digitală din Moldova. Să adunăm și să organizăm conținutul autohton de pe întreg internet pe un singur site web.