In vara anului trecut am avut ocazia sa merg in Muntii Apuseni din judetul Alba,Romania in cadrul proiectului PhotoRomania Festival.Pe linga faptul ca am stat si la Cluj-Napoca cateva zile cea mai interesanta calatorie abia urmase sa inceapa.Prima destinatie a fost Masivul Retezat,am facut o escalada de aproape 2000m inaltime,traseu de aproape 5km.

Cel mai interesant lucru era ca nu am vazut un om in decurs de 12 ore cat am fost in munte dar cai si vaci la 2000m altitudine cate vrei.Si intrebarea globala la acel moment pentru mine era de unde beau apa pentru ca nu am vazut absolut nici o sursa?!

Dupa 10 ore de mers prin munti spre seara ne-am pornit cu tot grupusorul in alta parte.Odata ce nu cunosteam acele locuri pentru mine orice destinatie era o surpriza chiar daca stiam ca mergem spre Pestera Huda lui Papara.Idee nu aveam ce reprezinta acea pestera si macar cum arata.Dupa 3 ore de drum cu masina am ajuns si la pestera,se inserase cam si nu desluseam nimic.In fata mea era o stinca mare,nimic deosebit dupa ce am vazut o zi intreaga muntii si auzeam un suvoi puternic de scurgere a apei(primul gand care mi-a trecut prin cap e:oooooo,baie in sfarsit)
Linga pestera era o mica cabana cu vreo 10 paturi si mult echipament pentru speologi si turisti.In timp ce aduceam bagajele de la masina spre cabana cativa membri din stuff-ul proiectului faceau mincare la ceaun pentru noi ,in meniul din seara ceea a fost bucatarie traditionala maramureseana(nu mai tin minte cum se numeste dar era gustos si foarte iute,chiar prea)Pina inca se gatea am decis sa ma spal in acel riu care il auzisem in momentul sosirii.Am mai simtit apa rece de munte pe pielea mea dar ca aceea inca niciodata.Am crezut ca fac hipotermie si nu numai dupa 20 de minute in apa.La prima vedere in poza pare a fi apa pina la genunchi dar ajunge si pina la gat,eu avind 1.85m Tot in poza de mai jos se vede si intrarea in pestera,una mica.M-am gandit ca tre sa fie ca aceea de la Saharna.

Ne-am strins toti frumusel in cerc linga foc,deja era intuneric si infulecam din bucatarie maramureseana.Nu am mai mincat nimic asemanator dar si la foamea pe care o aveam cam nu savuram nimic
Unul din speologii care erau cu noi in acea seara si trebuia sa ne faca excursia a doua zi a decis sa ne povsteasca cate ceva superfecial despre ce ne asteapta ca sa ne putem face o impresie si dumnealui incepe: Pestera Huda lui Papara-una dintre cele mai mari pesteri din lume avind in lungime peste 5000m si pe primul loc in Europa cu cei mai multi lilieci,cca 74000.Cam asta era fata mea la momentul cela
Tot el ne mai spunea ca sa poti intra in acea pestera e nevoie de o permisiune speciala de la un cacoita minister de la Bucuresti si inca ar trebui sa stai in rand.
Deci,eu ardeam de nerabdare sa ma duc in pestera dar mai erau in jur de 10ore de asteptat,adica de dormit.Dupa ce am mincat nu stiu de unde si cine a scos un proiector,repede au pus o pinza alba pe un perete de la cabana si au pus Fight Club,deci sa va zic asta era....da nis cuvinte n-am,un cer mega instelat si luminos,cu ochiul liber vedeai zeci de stele cazatoare,sunetul de apa curgatoare,un sac de dormit caldut,mincare buna si un film care demult nu l-am mai vazut,cat pe ce n-am uitat de baia racoritoare
A doua zi de dimineata cam asa arata:

Aceste costume sunt impermeabile,mentin temperatura corpui si stau asa de strinse pe corp ca mai rau de baieti,se vadeau toate reliefurile ca la niste balerine din motivul ca ne-au pus sa ne dezbracam pina la chiloti inclusiv si de ei
Iaca si ne-am strins,toti eram gata imbracati,cu casca,frontala,cu toata tehnica foto care a mea costa peste 700euro si inima-n dinti.Am mers pe niste cararusi,ajungem la niste scari si coborim tot acolo unde aseara eu ma scaldam.Incet incet prin apa mergem si trecem de strimtoarea ceea din poza de mai sus unde in intuneric credeam c-ai intrarea in pestera,dupa strimtoarea ceea mai avem de facut 100m prin apa ceea rece si dupa o curba se deschide o imagine cu o intrare pur si simplu imensa care-i astupata de o poarta.Abia atunci am inteles de ce e nevoie de permisiune pentu a intra acolo.Scopul la aceasta expeditie era un workshop la fotografia de pestera.
Cu cat mai mult intram in pestera cu atit mai mult simteam cum scade temperatura,cea mai joasa fiind 5 grade pe cand afara erau 35-37 si pe linga asta un miros oribil de la acei lilieci
Cu ajutorul la siguranta am urcat niste pietre foarte mari care stateau direct in cale si de pe ele trebuia sa sarim intr-un bazin cu adincimea de 2m.Era perfecta ideea mai ales cand stiam ca in geanta tipa impermeabila sta DSLR-ul meu, intr-un final a sarit grupul de speologi inaintea noastra dupa care le-am aruncat gentile.Paza buna trece primejdia rea,proverbul acesta merge la mine atunci cand stiut ca am lucrat din greu ca sa-mi cumpar tehnica data

Iaca imi vine si mie randul sa sar(nu,in poza de mai sus nu-s eu si asta-i alt obstacol de mai inainte) de la aproape 3m intrun bazin cu apa super rece,intuneric bezna,aproximativ,lumina de la frontale nu o puteam numi lumina pentru o pestera ca aceea cu galerii de 100m inaltime(Sala Minunilor se numeste si are 102m).Adrenalina in singe era la maxim in cat nu simteam deloc ca-i frig.Zeci de galerii frumoase si toate diferite si bazine de apa azurie,cel putin asa arat sub lanterna.
Dupa ce am mers vreo 2km ne-am oprit totusi sa facem workshop-u promis.

A durat cam 2 ore pauza,am experimentat tot ce era posibil.
Tre sa duceti cont ca pozele is facute la expozitii lungi de aproximativ 30s si cu multe surse de lumina.Pur si simplu altii intrebau cum ieseau pozele asa luminate daca nu-i gram de lumina si totusi asta nu-i ca fotografia de noapte din oras.Trebuie singur cu lanterna sa luminezi tot ca si cum ai colora in acuarela si mai poti da efecte speciale la apa bagand in bazin alte lanterne puternice :>



Dupa ce ne-am intors inapoi am trecut prin alte galerii ca pestera asta ii un adevarat labirint,am intrat intr-o sala unde am vazut o sursa slaba de lumina,mai exact de luminare,speologii special ne-au dus acolo,am ridicat un deal mare pina la luminarea ceea si acolo era o icoana pe tavan.
Nu stiu cine,pentru ce si in ce mod dar asta era la distanta de vreo 2km de la intrare.Am facut un popas acolo pentru ca domnii in cauza sa ne povesteasca careva legende,ca si cum Zamolxis a trait acolo,ca cu 70 de ani in urma sa gasit un tigru care dateaza inca din epoca de piatra si era corpul bine pastrat din cauza temperaturilor joase
Expeditia data a durat mai mult de 9 ore,cand am iesit din pestera tot intuneric era.
Ce tine de acea zi as putea sa scriu foarte mult pentru ca emotii erau diferite,multe lucruri noi,stari de spirit,hipotermii,ameteli,foamete,frica si multe altele dar consider ca asta trebuie sa o simti pe pielea ta.
To be continued...