An out-of-body experience (OBE or sometimes OOBE) is an experience that typically involves a sensation of floating outside of one's body and, in some cases, perceiving one's physical body from a place outside one's body (autoscopy).
The term out-of-body experience was introduced in 1943 by George N. M. Tyrrell in his book Apparitions, and adopted by, for example, Celia Greenand Robert Monroe as a bias-free alternative to belief-centric labels such as "astral projection", "soul travel", or "spirit walking". Though the term usefully distances researchers from scientifically problematic concepts such as the soul, scientists still know little about the phenomenon. Some researchers believe they have managed to recreate OBE in a laboratory setup by stimulating a part in the human brain. One in ten people has an out-of-body experience once, or more commonly, several times in his or her life. OBEs are often part of the near-death experience. Those who have experienced OBEs sometimes claim to have observed details which were unknown to them beforehand.
In some cases the phenomenon appears to occur spontaneously; in others it is associated with a physical or mental trauma, dehydration, sensory deprivation, sensory overload, use of psychedelic drugs, dissociative drugs, or a dream-like state. Many techniques aiming to induce the experience deliberately have been developed for example visualization while in a relaxed, meditative state. Recent (2007) studies have shown that experiences somewhat similar to OBEs can be induced by electrical brain stimulation (particularly the temporoparietal junction). Some of those who experience OBEs claimed to have willed themselves out of their bodies, while others report having found themselves being pulled from their bodies (usually preceded by a feeling of paralysis). In other accounts, the feeling of being outside the body was suddenly realized after the fact, and the experiencers saw their own bodies almost by accident.
Some neurologists have suspected that the event is triggered by a mismatch between visual and tactile signals. They used a virtual reality setup to recreate an OBE. The subject looked through goggles and saw his own body as it would appear to an outside observer standing behind him. The experimenter then touched the subject at the same time as a rod appeared to touch the virtual image. The experiment created an illusion of being behind and outside one's body.[11] However, both critics and the experimenter himself note that the study fell short of replicating "full-blown" OBEs.[12]

Proiectia astrala este cunoscuta si sub numele de calatorie astrala si nu este altceva decat o interpretare a experientelor din afara corpului in care se crede ca un asa-zic corp astral se dezlipeste de corpul fizic si calatoreste de unul singur. Odata ce paraseste corpul fizic, se crede ca cel astral se separa de corpul fizic cu totul si ajunge intr-o lume astrala, separata de cea obisnuita. Multi sunt cei care sustin aceasta teorie, insa exista si multi sceptici care considera ca aceasta intepretare a unui fenomen cvasi-inexistent este total gresita.

Constructia de proiectie astrala este folosita in general pentru a desemna doua lucruri diferite. Pentru anumite culte religioase sau spirituale, calatoria astrala pastreaza insemnatatea atribuita de filosofii antici care credeau ca aceasta este o calatorie catre rai, iad, alte lumi si prin taramuri imaginare sau astrale. Pentru restul lumii, acest fel de calatorie simboliza drumurile non-fizice prin lumea noastra. Calatoria eterica, o sintagma utilizata la fel de des, implica niste caracteristici putin diferite fata de calatoria astrala. Unii sustin ca experimenteaza calatoria in diferite timpuri si spatii, de aceea „astral” are conotatii ce altereaza dimensiunea spatiu-timp, pe cand „eteric” simbolizeaza numai „iesirea din corp” in lumea fizica.

Conform unor cercetatori, dublura eterica este o legatura dintre taramurile astrale si cele fizice, iar prana sau eterul este forta vitala ce permite fizicului sa se schimbe. Proiectia astrala poate presupune ajungerea pe un taram populat sau unul izolat, natural, artificial sau abstract. Experienta celui care se dedubleaza poate fi una neutra, frumoasa sau ingrozitoare. Unii teoristi sustin si ca mediul astral poate fi impartit in diverse zone si sub-planete, insa nicaieri nu exista o astfel de denominare a nivelurilor taramului astral.

Proiectia astrala ca idee isi are radacinile in conceptia oamenilor de „viata de dupa moarte”. Povestile cu tenta religioasa in care sufletele celor morti porneau intr-o calatorie de „inaltare” sunt descrise intocmai asa cum sunt descrise si experientele de calatorie astrala: spiritul omului isi paraseste vechiul trup carnal pentru a a ajunge pe taramuri mai inalte, mai bune. De aceea, calatoriile astrale sunt considerate a semana experientelor din preajma mortii sau a incidentelor ce duc la situatii aproape de moarte, totodata fiind experimentate si in timpul somnului, al bolii, operatiilor chirurgicale sau chiar a meditatiei si consumului de droguri si substante daunatoare organismului.

Exista insa si religii sau culte pentru care proiectia astrala este o necesitate sau o curiozitate ce trebuie indeplinita ca forma de rugaciune spirituala. Experienta, asa cum este ea descrisa, se aseamana parasirii corpului in sensul in care senzatia este aceea de existenta in afara corpului in timpul careia omul isi poate vedea corpul din afara sau de deasupra corpului. Aceasta experienta poate fi declarata si ca una aparitionala in care omul isi intalneste dublura, o persoana identica ce exista intr-un alt colt al lumii.

Proiectia astrala este vazuta diferit in diverse religii si culturi din lume, ea fiind cel mai adesea asociata vrajitoriei sau samanismului. In filosofia vestica se crede ca fiinta astrala este o simpla legatura subtila intre corpul propriu-zis si sufletul rational in timp ce planul astral este o lume ce leaga Pamantul de Ceruri. Se credea in trecut ca acelasi plan dintre lumi era populat cu ingeri, demoni si spirite de tot felul. Aceste corpuri astrale, impreuna cu campurile lor de existenta, formeaza cea mai importanta parte a sistemului de informatii ce formeaza fenomenele astrale si ezoterismul. De cele mai multe ori, aceste campuri astrale si corpurile adiacente sunt infatisate in mijloace media ca niste cercuri concentrice sau sfere in care cate un corp trece. Eliphas Levi a fost un pasionat al ocultelor ce s-a arata impresionat in prima instanta de fenomenele astrale, el fiind mai tarziu acompaniat de mai multe miscari ezoterice din Vest.

Proiectia astrala apare sub diverse forme si in Biblie, sustin unii specialisti si analisti ai acesteia. Cei mai inversunati cred ca fiinta astrala este legata de corpul uman printr-o legatura psihica, un cordon de argint, asa cum spune in Biblie. Multi au fost si cei care s-au opus acestei teorii, sustinand ca ce este scris in Biblie trebuie luat literal si nu vazut ca o metafora.

In Coran este descrisa o calatorie astrala a lui Mohamed prin Ierusalim si mai apoi prin cele cinci Raiuri, calatorie in care corpul sau ramasese pe loc si doar sufletul sau calatorea. Aceasta este o calatorie considerata experienta in afara corpului prin medii inconjuratoare nonfizice.

Chiar si in Egiptul antic exista conceptul de calatorie a sufletului, de eliberare a sa din carapacea corpului fizic uman.

In exercitiile taoiste specifice chinezilor exista si crearea unui camp de energie posibil a fi produs prin meditatii in care se face uz de respiratie, astfel strangandu-se energie intr-o sfera circulara. Legenda lui Xiangzi spune ca un calugar era insarcinat cu baterea gongului, insa a adormit. Spiritul sau s-a desprins de corp si a tras gongul, facandu-i pe cei ce erau prezenti sa se uimeasca de faptul ca erau doi oameni ce aratau identic in camere diferite, iar cand cel adormit s-a trezit, cele doua fiinte similare s-au contopit intr-una singura.

In Japonia, Ikiryo este numele unei manifestari a sufletului care se separa de corpul omului in viata. Japonezii cred ca daca cineva are destula ura petru un alt individ o parte din suflet devine proiectia astrala si apare in fata individului pentru a-l injura si a-i face rau, ca un blestem. Se mai crede si ca sufletele parasesc corpul celor muribunzi sau foarte bolnavi, spiritele rezultante nefiind unele rele.

Si in India exista marturisiri ale unor calatorii astrale prin care s-au infaptuit minuni sau care au fost realizate in urma disciplinei si exercitiului intens de yoga. Si despre inuiti se spune ca credeau in puterea unor oameni de a calatori prin spatiu pentru a ajunge in locuri mitice. Aceste persoane se intorceau in corpurile lor pentru a le povesti celorlalti din experientele lor si pentru a vindeca oameni sau a opri ghinionul ce s-a abatut asupra acestora.

Cei ce apartin cultului Teosofic sunt cei care cred cu tarie in proiectia astrala si in efectele ei. Printre oamenii cunoscuti care au imbratisat aceasta „activitate” si care au sustinut prin mijloace publice ca au avut experiente de iesire a spiritului in afara corpului se numara filosoful si scriitorul francez Honore de Balzac si Emanuel Swedenborg. Cei doi au scris in cartile lor despre experientele astrale pe care sustin ca le-au avut, explicand si publicului despre ce este vorba si cum pot ajunge si oamenii care nu au cunostinte ezoterice sa aiba experiente astrale.

In secolul XX, proiectia astrala era un subiect la moda care a aparut in neumarate randuri in  diverse publicatii. Printre autorii care au ramas in istorie ca experimentand si scriind despre acest subiect se numara Oliver Fox, Robert Monroe, Hereward Carrington si Sylvan Muldon. Ultimii doi au scris o carte impreuna, carte in care aducea sfaturi si explicatii cu privire la calatoriile astrale si la inlesnirea acestora. Ei presupuneau ca inainte de a se culca, cel care dorea sa experimenteze calatoria astrala trebuia sa mediteze asupra zborului sau urcarii cu un lift pentru ca mai apoi acesta sa incerce sa isi recapete constiinta in timpul somnului, sa aiba vise lucide, prin recunoasterea diferentelor dintre vis si lumea reala. Aceste lucruri permiteau mintii sa creada ca este in afara corpului fizic.

Si Robert Monroe era un adept al proiectei astrale, el povestindu-si experientele in lumi diferite, insa cartile sale nu au avut succesul scontat. Scriitorul nu s-a lasat batut si a pus bazele unei fundatii ce se ocupa cu cercetarea, explorarea si ajutarea fara profituri a tehnologiei ce ar permite oamenilor sa ajunga la proiectia astrala si alte stari ale constiintei. Si Aleister Crowley credea cu tarie in calatoriile astrale, el scriind despre acest subiect si oferind sfaturi celor care doreau sa ajunga sa aiba experiente in afara corpului (el incuraja vizualizarea si respiratia controlata, pregatiri ce duceau la transferul constiintei intr-un nou corp mental).

Acesti scriitori nu au fost singurii adepti ai calatoriei astrale, insa sunt cei care au avut cel mai mult succes in privinta acestui subiect. Multe carti cu tema ezoterica au fost publicate in secolul XX si mai apoi si in XXI, subiectul incepand sa aiba tot mai multa popularitate in randul oamenilor obisnuiti.

Nu lipsesc insa nici scepticii care se indoiesc ca proiectia astrala se intampla cu adevarat. Multi dintre cei care au scris despre acest subiect si care au fost impotriva acestor „calatorii” sustin ca oamenii care dezvaluie ca au trecut prin asa ceva trebuie sa fie nebuni. Multi doresc sa vada dovezi ale acestor calatorii, considerand ca lipsa acestora duce la un fel de religiozitate ale carei dovezi sunt doar niste povesti. Altii spun ca planurile astrale sunt imposibile datorita limitelor stiintei, aceste proiectii fiind doar niste lucruri imaginate de cei care cred ca au experimentat asa ceva. Majoritatea acelora care sustin ca experientele din afara corpului sunt doar niste anecdote sunt oameni de stiinta sau matematicieni cu gandire practica, in timp ce cei care cred in aceste lucruri sunt mai visatori. Tocmai de aceea, cei dintai considera calatoriile astrale a fi niste iluzii provocate de credintele umane, neuroanatomie, imaginatie si dorinta de a explica si a intelege ceea ce li s-a intamplat unora.

Proiectia astrala este un fenomen controversat ce are adepti si sceptici deopotriva, ca alte religii si situatii ezoterice. Calatoria astrala se dovedeste a fi un fenomen tot mai popular, asta si din cauza multiplelor amenintari ale unei apocalipse la nivel global, amenintari ce incep sa faca inconjurul lumii tot mai des. Oamenii panicati ajung sa spere ca pot scapa de moarte in diverse feluri, incercand sa atinga iluminarea sau sa se separe de corpul fizic pentru a ascede catre lumi luminate in care ar fi in siguranta.