Forum Index > Coș cu teme șterse > Cărți și literatură > Rezumat pentru literatura dorita!

#0 by nicolin (Fii tu însuţi!) (0 mesaje) at 2011-11-19 23:42:45 (650 săptămâni în urmă) - [Link] Edit Editat de către nicolin la 2011-11-22 21:02:08 Mesaj util ?   Da   6 puncte 1 << Precedenta      Următoarea >> #1 by nicolin (Fii tu însuţi!) (0 mesaje) at 2011-11-19 23:55:13 (650 săptămâni în urmă) - [Link] Romanul unui adolescent miop de Mircea Eliade Rezumat În romanul autobibliografic „Romanul adolescentuilui miop”  , Mircea Eliade ne povesteşte despre adolesenţa sa, cu toate dilemele şi slăbiciunile specifice acestei vârste. Din dorinţa foarte mare de a scrie un roman, adolescentu a inceput să-şi ia notiţe încă de la vârsta de cincisprezece ani. El prezenta o pasiune deosebită pentru citit, autorii săi preferaţi fiind Honore De Balzac şi Giovani Papini, însă nu îi placea matematica i nu se descurca deloc la germană. In timpul liber mergea împreună cu prietenii săi, Rober şi Dinu, în Parcul Cişmigiu pentru a cunoaşte fete. Dealtfel, în fiecare sâmbătă seara mergeau la ‚casele cu felinare roşii’ pentru a-şi satisface dorinţele erotice. Locul în care tânărul petrecea cel mai mult timp şi de care era legat sentimental era mansarda, unde îşi amintea cele mai plăcute, dar şi cele mai dificile momente. Adolescentul miop facea parte din societatea cultural-dramatică „Muza”, unde, printre altele, a avut un rol şi în piesa scrisă de prietenul său, Fănică, „Un liceu model”. Pentru a-şi câştiga banii de buzunar el a început să scrie articole la o revista, iar directorul redacţiei, donmul Leontecu, s-a declarat foarte mulţumit de talentul tânărului de a scrie. O sută de ani de zile la porţile Orientului de Ioan Groşan Rezumat Ca să zic întâi ceva de subiect şi pe urmă să trec la critici, O sută de ani de zile la porţile Orientului este un roman umoristic, ce înfăţişează peripeţiile a doi călugări trimişi în solie la Vatican şi pe cele ale lui Barzovie Vodă, domn al Moldovei mazilit care se duce la Stambul să afle de la ce i s-a tras şi să îşi recupereze scaunul. Este, în acelaşi timp, un metaroman, adică un roman despre scrierea unui roman şi, în acelaşi timp, despre cochetatul – sub forma pastişei – cu toată literatura română de până atunci. A fost publicat mai întâi sub formă de foileton, înainte de 1989, în “Viaţa Studenţească”, iar după Revoluţie şi sub formă de roman şi a primit premiul USR în 1992. Groşan se amuză parodiind stilul şi personajele sadoveniene: avem voievozi detronaţi,  călugări călători,  sfetnici vicleni şi sfetnici credincioşi, hanuri unde se spun poveşti, o incursiune prin Deltă; avem inclusiv descrieri de natură de câte un capitol, în care însă, de dragul umorului şi al cititorului, autorul strecoară fraze decupate din limba de lemn specifică propagandei comuniste. Se fac trimiteri de-a valma la “Moromeţii“, “Ion“, “Mioriţa“, sunt parafrazate versuri clasice (Bolintineanu, Eminescu, Topârceanu şi care mai vreţi) şi expresii celebre din romane, iar proverbele româneşti sau latine sunt deformate în mod savuros: “Animi volant, corpora manent“, “Capul luminat sabia îl taie. Capete să fie, că săbii sunt destule.“, “Nu iaste altă mai de folos zăbavă decât munca”, “Ai oi, ai parte; ai parte, ai carte; ai carte, mare brânză!“. Alteori este reprodus limbajul cronicarilor moldoveni, şi, în dulcele stil clasic, autorii se introduc în povestire prin interogaţii retorice, la început, apoi me mărturisesc de-a dreptul dificultăţile pe care le întâmpină lucrând la romanul de faţă. Un capitol este cenzurat, altul ni se spune că e scris ca să ne ţină ocupaţi în lipsă de altceva mai bun, la un moment dat autorii îşi iau concediul de odihnă. UMOR ŞI UN PIC DE SUBVERSIUNE Umor găsim aici de toate soiurile, de la cel absurd până la cel de situaţie şi de limbaj. O să dau exemple la întâmplare: - Sultanul este exasperat de problemele de gramatică şi stil din rapoartele pe care le primeşte: “(…) subiectul se acordă cu câte un grup de boieri mai mari, frazele sfârşesc invariabil cu apelul la mazilire. De la asediul Vienei n-am mai văzut un epitet calumea”. - politica schimbătoare: ni se povesteşte cazul unui sol trimis de un domn să facă alianţă împotriva cazacilor, numai că până se întoarce el cazacii devin noii aliaţi iar solul este executat ca trădător. - argumentele turcilor pentru a ţine un harem: nu te mai gândeşti la o femeie anume, te gândeşti la ea ca la o noţiune abstractă şi nu te mai frămânţi atât pentru o dulcinee oarecare: “De-aia vă şi batem pe toţi de la Caucaz până în Pirinei. În schimb, ce-i drept, aveţi o mare literatură”… - scena reîntronării lui Barzovie care este, toată, de un comic criminal. (“Da de ce staţi în picioare? Luaţi loc, vă rog. Staţi în genunchi“, îi pofteşte Barzovie pe boierii trădători). - înţelepciunea populară întoarsă pe dos. ” – Spune tu, fiule, unde cad mai multe capete, în păduri sau în palate? – Sincer vorbind, în pădure. N-am văzut şi n-am auzit de mari bătălii purtate în camere”. Plus o serie de trimiteri ironice la absurdităţile şi disfuncţiile regimului comunist: vistieria plină cu salamuri că bani nu mai erau, porumbeii care se încolonează de la trei dimineaţa în aşteptarea frimiturilor pe care domniţa o să le arunce pe fereastră la ora şase, birocraţia otomană (chipurile) de pe Dunăre, papa care practică “gândirea aprobativă” şi sultanul care practică “mazilirea preventivă“. O discuţie culturală sfârşeşte cu concluzia că alfabetul chirilic “luat în sine nu e rău, luat în timp e nefast”, problema fiind că noi i-am luat pe ei în sine dar ei ne-au luat pe noi în timp, cum zice călugărul Metodiu. Este luată peste picior şi adaptabilitatea românului la toate relele: “În faţa năpăstuirilor ce au venit peste noi, neputându-ne totdeauna, din motive lesne de înţeles, împotrivi cu fapta, ne-am împotrivit cel puţin cu vorba”, ni se spune. Un alt personaj decide să stea toată noaptea în sala de mese a pensiunii că poate se mai aduce vreun supliment la cină. “Poţi să stai până dimineaţa că tot nu primeşti nimic“, îi zice un altul, la care acesta răspunde: “Înţeleg dar dacă stăm până dimineaţa prindem micul dejun”. Cine a stat măcar odată la coadă la “ce s-o da” sau “că poate bagă ceva” ştie exact despre ce e vorba. Ce nu îmi e clar este dacă acest tip de umor mai operează în vreun fel asupra celor care, mai tineri, ştiu despre comunism numai din poveştile părinţilor sau bunicilor. Dacă trece pe aici cineva din această categorie, aş aprecia un răspuns. FIRE-AI A NAIBII, MIORIŢO! Şi totuşi nu prea înţeleg uralele şi epitetele de „genial” cu care blogosfera a împodobit acest roman. E un roman umoristic OK dar nu e nici Ilf şi Petrov, nici – dacă mi-l mai amintesc eu bine – Jerome K. Jerome pe care l-am citit hăăăt acu vreo 15 ani. Ba parcă nu e nici Groşan aşa cum mi-l aduc eu aminte din foiletoanele “Jurnal de bordel” sau “Nuţi, spaima Constituţii” publicate de Academia Caţavencu, însă nici memoria mea nu mai e ce-a fost. Dar nici nu pot spune că am pierdut timpul, căci, dacă nu te face să râzi în hohote decât arareori, romanul te menţine în mod plăcut amuzat pe parcursul lecturii. În primul rând, este tributar faptului că nu a fost conceput ca un roman, ci ca un foileton. Se simte că nu există un plan iniţial şi că povestirea o ia încoace şi încolo, la întâmplare, încotro i-a trecut autorului prin cap că ar trebui să caute surse de umor. La un moment dat descoperi că eşti pe la jumătate deşi tu aveai senzaţia că te afli tot pe la început. Pricep că, în stilul tipic românesc pe care îl ia peste picior, romanul merge ca să meargă, fără să se îndrepte nicăieri dar asta cam înseamnă să exagerăm cu mioritismul; efectiv cartea suferă de defectul pe care îl ironizează. Sunt lungi burţi, mai ales pe la mijloc, care, după ce că nu adaugă nimic acţiunii, nici nu prea au umor. Romanul este alert şi nostim în prima treime, criminal de comic în ultima şi nesărat cu vagi excepţii în partea de mijloc. Parte de mijloc care păcătuieşte şi prin excesul de autoreferenţialitate al “povestitorilor”. La început, felul în care se opresc ei şi se întreabă ce naiba tot povestesc aici sau capitolul lăsat gol pentru că îşi iau liber (S.R.L.-ul pentru cine mai ţine minte) sunt hazlii. Când însă aceste tertipuri şi false dileme încep să apară odată la cinci capitole, lipsa de idei clamată de povestitori începe să pară reală. Asta îi reproşează şi criticii, de altfel, în timp ce apărătorii spun că fiind metaroman nu trebuie să se supună aşteptărilor clasice de la o carte (aceea de a avea intrigă cursivă şi un final care să se poată numi astfel). Eu una pe de o parte mi-aş fi dorit un final clar dacă tot am citit atâtea meandre, în loc să se taie acţiunea brusc. Pe de altă parte, felul în care se termină cartea îmi dă fiori când mă gândesc că fraza a fost scrisă în perioada comunismului, că a urmat o revoluţie şi apoi o lungă perioadă în care lucrurile tot nu au mers bine. Fraza de încheiere este asta: “Nici nouă nu ne e bine, aşteptaţi-ne, o să venim şi noi”. D-aia zic: fire-ai a naibii, Mioriţo! Mesaj util ?   Da   1 puncte #2 by System at 2011-11-20 01:04:29 (650 săptămâni în urmă) - [Link] :loked: Mesaj util ?   Da   0 puncte #3 by neluser (Uploader) (0 mesaje) at 2011-11-20 01:05:00 (650 săptămâni în urmă) - [Link] #0 nicolin, Wow, gratis? Om de aur! Mesaj util ?   Da   8 puncte #4 by vitmd (Power User) (0 mesaje) at 2011-11-20 01:29:28 (650 săptămâni în urmă) - [Link] #0 nicolin, "... rezumatul, cometariul,descrierea ceea ce ai nevoie! ..." - "Povestea poveştilor"  de Ion Creangă  .... rezumat + comentariu literar a minim 2 critici literari Mesaj util ?   Da   0 puncte #5 by HeiBambucha (Crazy User) (0 mesaje) at 2011-11-20 02:06:22 (650 săptămâni în urmă) - [Link] #0 nicolin, putem cauta pe google ca shi tine, daka noi nu gasim,nici tu nu gasesti ! iata daca le-ai face tu rezumatele sh comentariile, asta ar fi alta treaba Mesaj util ?   Da   0 puncte #6 by roz (Poison in the wine) (0 mesaje) at 2011-11-20 02:43:12 (650 săptămâni în urmă) - [Link] copii si asa nimic nu citesc...poate in genere facem un topic unde fiecare opera va fi descrisa de o singura imagine Mesaj util ?   Da   3 puncte #7 by Edgar07 (User) (0 mesaje) at 2011-11-20 03:28:25 (650 săptămâni în urmă) - [Link] Paulo Coelho-Aleph ...vreau sa citesc aceasta carte ...te rog,poti sa-mi spui ceva despre dansa Mesaj util ?   Da   0 puncte

1
<< Precedenta      Următoarea >>

Forum Index > Coș cu teme șterse > Cărți și literatură > Rezumat pentru literatura dorita!

You are not permitted to post in this forum.