Sfarsitul lumii vine in 2012
-- Pentru civilizatia Maya, anul 2012 va marca trecerea la o epoca spiritula, intr-un domeniu al unui nou element pe care l-am putea traduce prin "eter"
Potrivit calendarelor marii civilizatii meso-americane, recunoscute ca fiind cele mai precise de pe Terra, de sfarsitul lumii nu ne mai despart decat patru ani. Formidabili observatori in stele, mayasii au descoperit in urma cu 3.000 de ani oscilatia axei terestre care, cu cicluri de 26.000 de ani, schimba continuu pozitia aparenta a astrelor. In prezent, ne apropiem de finalul unui asemenea mare ciclu, care, in conceptia mayasa, coincide cu sfarsitul lumii, prezis pentru decembrie 2012. Lawrence E. Joseph, un cercetator american, a verificat aceasta teorie cu metoda galileiana, noteaza "La Stampa". In 2012, a observat el, vom asista intr-adevar la o aliniere extraordinara. In plus, tot atunci, activitatea petelor solare va atinge un apogeu, iar schimbarea polilor magnetici ai pamantului urmeaza sa se produca in jurul aceleiasi perioade semnalate de mayasi ca fiind sfarsitul lumii.
Profetia maya privind anul 2012 este dintotdeauna un best-seller in cultura New Age. Pentru civilizatia Maya, anul 2012 va marca trecerea la o epoca mai spiritula, intr-un domeniu al unui nou element pe care l-am putea traduce prin "eter'". Interpretarile privind felul in care va arata acest sfarsit difera, insa multi considera ca fi o trecere traumatizanta si ca nu este exclus sa implice sfarsitul intregii umanitati. Nimic nou, numai ca un om de stiinta american, Lawrence E. Joseph, deosebit de pragmatic fiindca este si un intreprinzator de succes, a verificat aceasta teorie cu metota galileiana si si-a prezentat descoperirile in cartea intitulata "Apocalipsa 2012. O ancheta stiintifica cu privire la sfarsitul civilizatiei", recent tradusa in Italia si aparuta la editura Corbaccio.
Joseph - care a studiat, intre altele, fizica si literatura - s-a dus in jungla guatemaleza pentru a cauta urme ale documentelor maya ce descriau miscarile ciclice. Cu putinul ramas dupa distrugerile sistematice comise de spanioli in secolul al XVI-lea, Joseph a legat data de 21 decembrie 2012 de un eveniment astronomic: pozitia Terrei fata de Soare si inclinatia sa vor face invizibil centrul Caii Lactee, ocupat, dupa cum se stie, de o uriasa gaura neagra. Pentru Maya, evenimentul ar marca sfarsitul unui flux de energie vitala pentru fiintele umane. Desi stiinta nu poate sa ne spuna prea multe despre misteriosul flux de energie invocat de mayasi, cautarea pe cer a destinului nostru nu este ceva irational, noteaza "La Stampa", amintind ca fizica moderna ne-a permis calatorii in spatiile interstelare infinite, la bordul navetei Terra, in interiorul unui sistem solar ce se roteste in jurul unei galaxii ce se indeparteaza cu o viteza ametitoare de celelalte. Faptul ca aceasta calatorie poate fi presarata cu accidente ne-o dovedesc cele cinci mari disparitii in masa. Ultima a fost provocata in urma cu 65 de milioane de ani de coliziunea cu un asteroid.
Desi este putin probabil ca Maya sa fi fost la curent cu sfarsitul dinozaurilor, ei au calculat ciclurile alinierii planetelor cu o precizie absoluta. In 2012 - observa Joseph - vom asista la o aliniere extraordinara. Fapt ciudat, activitatea petelor solare va atinge un apogeu tocmai atunci. Fapt si mai ciudat, in sectorul magnetic terestru au fost semnalate "gauri" asemanatoare celor de ozon: se pare ca polii magnetici sunt pe punctul de a se schimba, un alt eveniment ciclic ce slabeste campul magnetic si, deci, apararea noastra impotriva bombardarii cu particule grele (pe termen lung letale) ce provin din spatiu.
Joseph avanseaza totusi o ipoteza. Nu cumva alinierea planetelor va contribui la o exacerbare a activitatii solare, care, la randul ei "distruge" campul magnetic terestru? Alinierea planetara ar putea provoca atunci o furtuna solara ingrozitoare. Joseph - printre primii sustinatori ai lui James Lovelock, inventatorul "teoriei Gaia", Terra Vie - considera ca si exploziile ciclice ale supervulcanilor cum ar fi acela din lacul Toba din Sumatra - care in urma cu 74 mii de ani a provocat cu stratul de cenusa o indelungata iarna si a redus populatia umana la cateva mii de suflete - pot fi un fel de autoreglare: daca energia in circuit devine excesiva, Mama Terra are grija sa raceasca sistemul.
Aici drumul devine mai accidentat. Bazandu-se pe teoriile vizionarului rus Alexii Dimitriev, Joseph extinde teoria Gaia la sistemul solar si la intreaga galaxie. Dimitriev, fizician ecologist, este sigur ca sistemul solar abia a intrat intr-un nor interstelar cu o foarte puternica energie si activitate electromagnetica. Intregul sistem solar reactioneaza, incercand sa se adapteze la noua situatie. Punctul culminant va fi atins in 2012. Daca ciocnirea va fi deosebit de violenta, activitatea electromagnetica va descarca o imensa cantitate de energie asupra planetei noastre. Comete si asteroizi ar putea suferi oscilatii in orbita lor iar riscul de coliziuni ar creste.
Cercetatorul american nu exclude, insa, nici o alta interpretare a profetiei maya: 2012 ar putea insemna si intrarea intr-o noua era de constiinta mai ridicata, dar bazata pe stiinta. Iar cercetarea lui Joseph se incheie cu o alta intalnire: inceputul experimentului LISA (The Laser Interferometer Space Antenna), una dintre cele mai cutezatoare tentative de descoperire a legilor Universului. Prin experimentul LISA, NASA isi propune sa capteze, in sfarsit, misterioasele unde gravitationale cu ajutorul unei "triangulatii de sateliti". Primii vor fi lansati in 2012.

Se pare că pe 21 decembrie 2012, lumea aşa cum o ştim noi, se va sfârşi. Într-o formă sau alta, Pământul, sau cel puţin omenirea, nu va mai exista. Aşa că nu vă mai deranjaţi să vă faceţi planuri de viitor, să faceţi copii, să vă cumpăraţi o casă sau să vă mai preocupaţi în privinţa carierei. Petreceţi ultimii patru ani din viaţă făcând ceea ce v-aţi dorit dintotdeauna să faceţi, însă nu aţi avut timpul necesar sau posibilitatea...Sper că nu m-aţi luat prea în serios....
anul 2012 sfarsitul lumii sau nu
În celălalt articol dezbătut de noi cei de la Ştiinţa Azi, articol pe care îl găsiţi aici, am vorbit despre calendarul Mayaş şi despre posibilitatea ca Planeta X (Nibiru) să lovească Pământul. De această dată însă, vom vorbi despre posibila orbită şi locaţie a Planetei X (în cazul în care aceasta ar exista) şi a presupusului frate geamăn al Soarelui, Nemesis.

Pentru prima dată, numele „Planeta X” a fost folosit de către Percival Lowell la începutul secolului 20 când a prezis existenţa unei planete masive dincolo de orbita lui Neptun. Această planetă, descoperită mai târziu de către Clyde Tombaugh, a fost numită Pluto. Cu toate acestea Pluto nu era destul de mare astfel încât să explice perturbaţiile observate asupra lui Uranus. Prin anii ’70, datorită tehnicilor de observare mult mai avansate, s-a demonstrat că aşa zisele perturbaţii provocate asupra orbitei planetei Uranus erau de fapt erori de măsurătoare şi că nu erau cauzate de vreun obiect masiv. Se poate spune deci că vânătoarea după acea „Planetă X” s-a încheiat odată cu descoperirea lui Pluto.

Să presupunem totuşi, de dragul argumentării, că Planeta X sau Nemesis ar putea exista undeva în spaţiu. La ce depărtare faţă de Soare ar putea acestea orbita? Cercetătorul Lorenzo Iorio de la Institutul de Fizică Nucleară din Pisa, Italia, a investigat această întrebare, folosind date obţinute în urma analizei dinamicii planetelor Sistemului Solar. Iorio a calculat că precesiunea orbitală (deplasarea lentă a axei de rotaţie a unui corp care se roteşte rapid şi are doar un punct fix) a planetelor aflate la o distanţă mai mică de 1,5 UA (Unităţi Astronomice) faţă de Soare ar putea fi cauzată de un obiect distant şi masiv. Din aceste calcule reiese că indiferent unde sunt localizate planetele pe orbită, forţa gravitaţională resimţită de către planete va fi constantă. Deci, dacă intradevăr există un obiect masiv, care este distanţa minimă orbitală permisă de precesiunea planetelor Sistemului Solar?

Iorio a concluzionat că distanţele minime la care un obiect cu masa lui Marte, masa Pământului, masa lui Jupiter şi masa Soarelui poate orbita în jurul Soarelui sunt de 62 UA, 430 UA, 886 UA şi respectiv 8995 UA. Spre exemplu, distanţa minimă la care un obiect cu masa lui Marte ar putea orbita Soarele, ar fi de două ori mai mare decât distanţa la care se află Pluto faţă de Soare.

Cu alte cuvinte, avem două mari „enigme” aici: în primul rând, dacă acea planetă ar exista, ar fi mult prea departe ca să ajungă în 2012 aproape de Pământ. În al doilea rând, chiar dacă ar avea o masă asemănătoare cu cea a planetei Pluto, ar fi trebuit să o observăm până acum având în vedere că ar fi orbitat Soarele la o distanţă maximă de 320 UA. În concluzie, ipotezele conform cărora Planeta X îşi va face apariţia în anul 2012 şi că un obiect mai mare decât Pluto se află la 75 UA distanţă, par ireale.

Deci...vine sfârşitul lumii sau nu? Cred că am văzut destul de clar că toate aceste ipoteze privind ciocnirea Planetei X (Nibiru) sau Nemesis cu Pământul  sau o posibilă apropiere ce ar putea influenţa viaţa pe Pământ, sunt lipsite de fundament ştiinţific. Vă invităm pe forum la o discuţie pe tema acestui subiect, la adresa aceasta.