modelul geometric al perfectiunii (filozofie)

#0 by Lichking

(Power User) (0 mesaje) at 2009-05-12 00:44:35 (781 săptămâni în urmă) - [Link]

dupa teoria lui darwin (nu ca am provenit de la maimutza, ci cea care descrie biologic adevarul stiut din toate timpurile - cel "perfect" castiga, cel "imperfect" pierde), incerc sa dau o forma geometrica societatii... iar aici, descriu 2 modele:

cel al omului perfect, si cel al omului imperfect. de asemenea perfectiunea exterioara este deseori compensata de imperfectiunea interioara, iar cea interioara este compensata respectiv de imperfectiunea exterioara.

daca tinzi sa fii perfect in interior, normal ca nu mai dai prea mare atentie cum arati in oglinda, pentru ca nici nu te privesti de fapt, iar cand tinzi sa fii perfect la exterior, descoperi minunata lume a maruntisurilor capabile sa rastoarne universul care in mod neaparat iti creaza o masca prin care incerci sa te autodefinesti. esti o papusa, iar ce se ascunde in spatele portelanului? nimic, in cel mai bun caz, nimic bun, in majoritatea cazurilor. pentru ca ai crezut ca esti un tablou pe care l-ai pictat, si asta ai devenit.

viata este in acest sens simetrica, simetria - copil - matur - copil.

fiecare tinde spre ceea ce nu este. din ce cauza? cei din jur iti nu-ti vor spune ca esti ceva, ci ca nu esti ceva. iti vor descoperi ce nu esti, iti vor crea acele complexe, acele rani pe care va trebui sa le inchizi.

numai copiii pot fi fericiti, numai cand nu gandesti poti sa te bucuri de viata, numai cand nu dai importantza lucrurilor poti crea ceva cu adevarat important s.a.m.d.

omul perfect e cel care baga complexe in toti, cel care iti spune ce nu esti, ce nu vei fi, ce n-ai fost, ce n-ai facut, ce nu poti, ce nu stii s.a.m.d.

si ceilalti vor tinde neaparat spre acea perfectiune, spre a fi asa cum este cel din centrul universului. un astfel de con este modelul geometric al universului. dat fiind ca sunt sumedenii de domenii in care poti fi mai bun, sau mai putin bun, acest con se poate rotungi si in cele din urma se transforma intr-o sfera. sfera permite o infinitate de puncte sa fie egal departate centrul ei, care este perfectiunea. noi toti cei care tindem spre perfectiune, s-ar putea sa ne rotim in jurul unei masti de portelan, un vis, un miraj, o aratare, pentru ca nimic perfect nu exista si nu a existat vreodata.

in acest sens, sfera e doar un miraj, adevarata perfectiune este insasi vidul, vidul infinit. iar noi ne rotim in acest spatiu, care este perfect, impecabil. si ne intrebam, oare nu suntem noi un miraj, asemeni sferei?

Mesaj util ? Da 0 puncte

1
<< Precedenta Următoarea >>