Dictionarul de Psihologie defineste fericirea drept "o stare deosebita de implinire a ceva ce s-a realizat si a provocat un succes neasteptat sau mult asteptat sau asteptat tensionat. Se manifesta ca o stare euforica incarcata de trairi intense ce nu numai ca provoaca un fel de traire recuperatorie puternica, ci si o energizare, o stare de receptivitate si toleranta, cresterea dorintei de a face ca si altii sa fie fericiti."



Unii oameni cauta fericirea in placerile vietii, dar acumularea sau repetarea momentelor de placere nu duce la fericire. Placerea este fericirea ignorantilor. Fericirea este placerea inteleptilor". (Barbey d'Aurevilly)



Totusi, cand placerea atinge o anumita intensitate si in anumite conditii, ea poate permite accesul la o bucurie autentica, asemanatoare cu fericirea. Dar bucuria este o reactie la un eveniment din mediul inconjurator si are de obicei o cauza exterioara, iar fericirea se poate ivi din interior.



De asemenea, bucuria este o emotie de scurta durata, in timp ce fericirea este asociata intotdeauna cu un sentiment de durata. Putem concluziona, astfel, ca bucuria, ca si placerea, este una din caile de acces spre fericire.



Fericirea se apropie incontestabil de lumea emotiilor: e traita intr-o maniera involuntara, fizica si psihica, adesea se poate lipsi de cuvinte si nimeni nu poate hotari sa fie fericit la comanda. Fiecare dintre noi are o viziune proprie asupra fericirii: ca este sau nu posibila, ca tine de actiune sau de repaos, ca depinde de eforturile noastre sau de intamplare.



Avem parte in viata de momente agreabile, care ne ofera senzatii placute si ne fac bine, favorizand aparitia fericirii, dar este necesar sa constientizam aceste momente pentru a avea accces la fericire.



Persoanele anxioase fug de fericire, de teama ca o vor pierde, iar cele cu stima de sine scazuta isi obstructioneza uneori fericirea, in mod inconstient, din aceeasi teama ca vor suferi atunci cand ea va disparea.



Ce putem face daca vrem sa fim fericiti?



Sa luam decizia de a fi fericiti si sa facem ceva in acest sens, sa nu ramanem in pozitia spectatorului impartial.

Sa depunem eforturi, sa nu dam inapoi in fata oricarui lucru dificil; fericirea se cultiva si se construieste in timp, putin cate putin.

Sa savuram toate formele de fericire: fericirea ca traim, ca avem cele necesare traiului, ca apartinem unei familii, colectivitati si ca putem face multe activitati.

Sa nu ne lasam prada mahnirii, oferindu-ne mici momente de fericire si detasare, cat mai des posibil.

Sa facem din fericire un scop, nu o obsesie.

Sa" gradinarim" fericirea, pentru ca ea presupune eforturi si timp, fara sa simtim dezamagirea daca ea nu apare imediat.

Sa cultivam o constiinta a fericirii, sa tinem ochii deschisi spre ea.

Sa nu acceptam nici o fericire care se castiga in detrimentul celor mai multi.

Sa fim optimisti, sa presupunem in fata incertitudinii ca exista o solutie favorabila si sa actionam pentru a o pune in practica.

Sa-i observam pe oamenii fericiti si sa invatam de la ei cum sa ne comportam.

Sa fim fericiti cand totul merge bine si sa sa nu ratam nici un moment in care putem fi fericiti.