La Fundu Moldovei se pastreaza inca foarte bine multe obiceiuri legate de momente importante din viata omului: nasterea, casatoria si moartea. Ele sunt manifestari prin care se comunica si se perpetueaza valorile morale.

La nastere exista multe interdictii si randuieli ce trebuie respectate, iar momentele esentiale tin de domeniul purificarii si al consacrarii in noua stare. Din punct de vedere folcloric, interes deosebit, legat de aceasta, prezinta cumetria.

Din sirul obiceiurilor familiale se detaseaza nunta, care, in forme traditionale, continua sa se realizeze prin manifestari complexe, in care se imbina elemente cu caracter economic, juridic, ritual si folcloric si care formeaza un mare spectacol popular. Actele ce stau la baza casatoriei imbraca forme rituale si ceremoniale menite sa aduca tinerei familii prosperitate, fecunditate, viata fericita si integrare sociala in viata comunitatii. Cu acest prilej, costumul traditional dobandeste unele insemne specifice momentului, iar actele care compun ceremonialul se desfasoara pe mai multe planuri: uratura la poarta miresei, jocul zestrei in curtea casei miresei si iertaciunea, apoi nunta propriu-zisa la casa mirelui, inchinatul si impodobitul miresei. Repertoriul mizical folosit cu aceasta ocazie este adecvat: jocul zestrei, jocul cel mare, de trei pe dupa masa, doina de jale a miresei, hora miresei, hore cea mare.

Sunt prezente inca obiceiuri si in legatura cu moartea omului, credinte si practici ale caroro origini se pierd in vechime. Ceremonialul are mai multe etape: despartirea de categoria celor vii, pregatirea trecerii in lumea cealalta si integrarea in lumea mortilor, restabilirea echilibrului social rupt prin plecarea celui decedat. Legatura cu stramosii se continua prin diferite alte manifestari comemorative.

"Maine, anul se-nnoieste! Plugusorul se porneste..."


Asa rasuna ulitele satului an de an, cand cete de feciori merg din casa in casa, vestind innoirea timpului.

Cand Noul An bate la portile omenirii, datinile stravechi, transmise din generatie in generatie, ne aduc in case frumusetea obiceiurilor specifice romanilor. "Anul Nou este intr-adevar puntea dintre ani, este acel moment in care trebuie sa ne bucuram, sa petrecem cu rudele si prietenii, dar sa nu uitam nici de multele obiceiuri si ritualuri traditionale de renovare a timpului care odinioara marcau viata spirituala a comunitatilor umane, la solstitiul de iarna. Mutate de-a lungul veacurilor, ca data de practicare, aceste ritualuri s-au perpetuat secole de-a randul pe pamantul romanesc, putand fi intalnite si astazi. Din acest punct de vedere, Craciunul este sarbatoarea familiei, iar Anul Nou a comunitatii. La Nasterea Domnului ne adunam in jurul sobei - unde arde "buturuga de Craciun", iar la Anul Nou - toata lumea este pe drum, pe ulita. Caile de comunicare sunt umplute la refuz si, in vatra satului, dupa ora 15:00, se aduna cu mic cu mare, femei si barbati, tineri si batrani. Fiecare doreste sa vada "Plugul" si "Mascatii" pe care ii astepta in noaptea dintre ani, pe la casele lor. Cetele, "benzile" sau "Malanca" umbla toata noaptea, de vuieste satul de pocnetul bicelor si sunetul clopotelor, de ritmul sustinut al tobelor si larma mascatilor. Pe cand se ivesc zorii zilei de Sfantul Vasile, uratorii se retrag pentru putina vreme pe la casele lor si o pornesc din nou pe la amiaza, prin sat. Animati de aceleasi convingeri, in puterea mascatilor de a exorciza raul din perimetrul vital al omului, targovetii ii asteapta si ei pe uratorii de prin sate in ziua de Anul Nou. Asa ne explicam de ce in majoritatea targurilor din Suceava, Neamt, Iasi, Vaslui si Bacau in ziua de Sfantul Vasile sau a doua zi, colindatul cetelor se muta la oras, tocmai pe ideea de a purifica si aceste asezari umane", arata prof. univ. dr etnolog Doina Isfanoni, director stiintific al Muzeului National al Satului "Dimitrie Gusti".

Mesaj util ?   Da   0 puncte

Mesaj util ?   Da   0 puncte

Mesaj util ?   Da   0 puncte

Mesaj util ?   Da   0 puncte

Mesaj util ?   Da   0 puncte

Mesaj util ?   Da   0 puncte