Forum Index > Chat > Стихи о Войне!

#0 by Gamerrr (Bananiwe) (0 mesaje) at 2007-05-03 17:07:36 (885 săptămâni în urmă) - [Link] Пожалуйста кто знает выписывайтесь! Mesaj util ?   Da   0 puncte 1 2 3 << Precedenta      Următoarea >> #26 by SyreX (Je me souviens) (0 mesaje) at 2007-05-03 18:26:20 (885 săptămâni în urmă) - [Link] TREI CULORI Straine pofte ne-au rapit Cand via dulce, cand ogorul, Dar nimeni nu a izbutit Din piept sa smulga Tricolorul. Fusese vremea mult prea crunta, Si-atat ne-a ars de dansul dorul, Ca azi ne strangem si la nunta Si la botez cu Tricolorul. Trei culori si-o singura iubire Romaneasca, Trei culori si-o singura vorbire Romaneasca, Trei culori si-o singura credinta Romaneasca, Trei culori si-o singura fiinta Romaneasca, Mesaj util ?   Da   0 puncte #27 by dentist (român) (0 mesaje) at 2007-05-03 18:33:17 (885 săptămâni în urmă) - [Link] Mihai revenind de la Dunăre de Dimitrie Bolintineanu Domnul României către ţară vine Strălucit de-nvingeri de prin ţări vecine. Lasă să purceadă corpu-i de soldaţi Şi ramâne-n urmă cu şase bărbaţi. Dar le vine ştire că-n dumbrava deasă Îl pândesc cinci sute turci, oştire-aleasă. Printre-a serii umbră cu-ai săi scutieri Domnu-atacă-ndată cinci sute-ieniceri. Turcii în bătaie strigă cu putere, Iar eroii noştri se lupta-n tăcere. O minune mare! Turcii sunt învinşi! Numai domnul taie patrusprece inşi! Apoi urmă calea-i. Iară luna plină Le aşterne drumul cu flori de lumină. #26 SyreX, bai, ti-a zis sa pui cu razboi si nu cu tricolor Mesaj util ?   Da   0 puncte #28 by dentist (român) (0 mesaje) at 2007-05-03 18:38:33 (885 săptămâni în urmă) - [Link] Trăiască România Mare! Imnul Organizaţiei Naţionale din Basarabia "Arcaşii lui Ştefan" (autorul versurilor este, probabil, Vasile Bătrânac) Copii cu suflete curate, Cuprinşi de sfânta-nfiorare, Cântaţi cântarea biruinţei, Arcaşi de-ai lui Ştefan cel Mare! Eroilor ce se jertfiră, Zdrobind armatele barbare, Prinos le-aduceţi prin cântare: Trăiască România mare! Tresar în cripte voievozii, Căci lanţurile seculare Sunt rupte şi din cer se-aude: Trăiască România Mare! Pătrunşi de mareţia vremii Din Bucovina pân-la mare Jurăm că vom lupta cu toţii, Arcaşi de-ai lui Ştefan cel mare! Mesaj util ?   Da   0 puncte #29 by dentist (român) (0 mesaje) at 2007-05-03 18:43:06 (885 săptămâni în urmă) - [Link] Stejarul şi cornul poezie populară culeasă de Vasile Alecsandri ,,Frate, frate de stejar! Lasă-mă să tai un par Să-mi fac osie la car." ,,Frăţioare românaş, Voios parul da-ţi-l-aş Dac-ai face tu din el Buzdugan de voinicel, [1] Ghioagă mare nestrujită, Cu piroane ţintuită, Şi cu dânsa de-ai lupta Să aperi moşia ta." [2] ,,Cornule, ce nu te-ndoi, De-o creangă să te despoi, Să-mi fac prăjină de boi?" ,,Frăţioare românaş! Creanga lungă da-ţi-o-aş Ca s-o faci arc de război S-alungi leşii de la noi. [3] Lasă boii, frăţioare, Şi te dă la vânătoare, Că nu-i timp de plugărie, Şi e timp de vitejie." ,,Codri, codri, mă jur eu Să ucid cu braţul meu De tot cornul un duşman, De stejar un căpitan." Mesaj util ?   Da   0 puncte #30 by dentist (român) (0 mesaje) at 2007-05-03 18:47:54 (885 săptămâni în urmă) - [Link] Mustafa-Paşa de Dimitrie Bolintineanu Soarele-apusese. Lupta tot urma; Dar împinşi, românii, spatele-nturna. Iar Mihai Viteazul la ai săi cuvântă — ,,Un român de moarte nu se înspăimântă. Ce vor face oare slabele femei, Dacă voi daţi dosul, o, vitejii mei." Zice şi soldaţii, ruşinaţi, se-nturnă... Domnul pasă-n frunte; toţi cu fală-l urmă. Vede comandantul Mustafa-paşa, Prin bravură cată lupt-a precurma. Chiar ca semizeii din antichitate, El îl cheamă-n luptă şi fălos combate. Oştile-n mirare privesc şi s-adun. Caii lor resaltă, armele răsun. Se fărâm pe zale far' să verse sânge. Domnul schimbă-ndată spada-i ce se frânge. Paşa trage-atuncea paloşul tăios. Fierul sparge zaua domnului frumos. Paşa se doboară sub o lovitură Şi cu viaţa pierde sângele pe gură. Turcii cu dezordin repede s-avânt. Cei mai mulţi dintr-înşii aflu-al lor mormânt. Mesaj util ?   Da   0 puncte #31 by borea737 (Uploader) (0 mesaje) at 2007-05-03 18:51:58 (885 săptămâni în urmă) - [Link] Неизвестный солдат Он лежит раскинув руки Неизвестный, неживой, Словно путник лёг со скуки Между небом и землёй. И бои уж отгремели, Опустилась тишина. На холодные метели Наступает вдруг весна. День за днём и год за годом, Время вьётся чередой И солдат безмолвным ходом Прорастает лебедой. Сколь лежать ему без вести Не ответит депутат. Может сто, а может двести До ближайших пышных дат. И ни вздоха, ни слезинки Ни покрышки, и ни дна, Запоздалые поминки Справит тусклая луна. Mesaj util ?   Da   0 puncte #32 by dentist (român) (0 mesaje) at 2007-05-03 18:52:10 (885 săptămâni în urmă) - [Link] Bătălia pe gheaţă de Dimitrie Bolintineanu Mihai, domnul ţării, de soldaţi urmat, Trece prin Turcia Danubiu-ngheţat. Turcii mulţi pe gheaţă repede s-adună; Lupta-ncepe crudă ş-armele răsună; Nechezarea-ngână strigătu-omenesc; Îngheţate vânturi suflă şi mugesc; Crivăţul cu neaua bate turcii-n faţă; Mâinile lor p-arme se lipesc, îngheaţă; Caii fără cârmă fug oriunde vor, Poartă cu dezordin cavalerii lor... Arma nu mai poate să reverse sânge; Ei se muşc cu dinţii, unul p-altul strânge. Valuri de ninsoare râură din cer; Gheaţa se cufundă; luptătorii pier Şi-n urgia crudă toţi dispută foarte Locul de bătaie, patul lor de moarte. Către-aceasta turcii se răresc amar. Cei mai mulţi sub gheaţă repede dispar, Iar Mihai cu bravii trece mai nainte Şi Rusciucul schimbă-n doliu şi morminte. Mesaj util ?   Da   0 puncte #33 by dentist (român) (0 mesaje) at 2007-05-03 18:55:19 (885 săptămâni în urmă) - [Link] Unui luptător de Ştefan Octavian Iosif E mult de-atunci... şi, totuşi, ai crede c-adineauri Visai că lupţi de-a valma cu zmei şi cu balauri, Să dezrobeşti pe mândra copilă de-mpărat... E mult de-atunci... şi, totuşi, ai crede c-adineauri Visai pe-nvingătorul, încununat cu lauri, În lupta pentru bine, de-o lume admirat... Azi, obosit şi sceptic, ai devenit cuminte, De visul de mărire râzi când ţi-aduci aminte, Cum râzi şi de himera minunii din poveşti; Dar te cuprinde jalea că te-ai jertfit durerii, Şi-ai prăpădit o viaţă, luptând cu mici mizerii, Şi n-ai avut o clipă norocul s-o trăieşti! Mesaj util ?   Da   0 puncte #34 by borea737 (Uploader) (0 mesaje) at 2007-05-03 18:58:22 (885 săptămâni în urmă) - [Link] НА ГОРБАТОМ МОСТУ Ветеран продаёт ордена, Чтоб не кланяться ради Христа. Что ж молчишь ты, родная страна? Или совесть твоя не чиста? Этот орден его за Москву, А другой - за Рейхстаг, за Берлин, Он стоит на Горбатом мосту Без друзей боевых, сам-один. Этот друг его пал под Москвой, И упал у Рейхстага другой. И стоит ветеран сам не свой, Вечный пленник Второй Мировой. Он сберёг тебя, Родина-Мать, А друзей не сумел уберечь. Сколько минуло лет и опять Он услышал немецкую речь. Он стоит на Горбатом мосту, Перед Богом и Родиной чист. Этот орден его за Москву Покупает седой интурист. Гладколицый сухой господин, Как и он, ветеран по годам. - Если хочешь, бери за Берлин. А Москву я тебе не отдам. Mesaj util ?   Da   0 puncte #35 by dentist (român) (0 mesaje) at 2007-05-03 18:58:58 (885 săptămâni în urmă) - [Link] Ştefan Vodă şi codrul de Vasile Alecsandri Ştefan-Vodă rătăcit Intră-n codrul înfrunzit. Codru-i zice: Domn viteaz! Ce-ţi curg lacrimi pe obraz? Ah! îmi plâng ostaşii mei Morţi, luptând ca nişte zmei! Codrul zice: Dragul meu, Încetează plânsul tău, Căci din brazii mei trufaşi Face-ţi-oi voinici ostaşi Ca să scapi biata moşie De păgâni şi de urgie. Fă! răspunde mult voios Domnul mândru, inimos. Codrul puse a vui, Brazii a-şi însufleţi, Pe stejari a mi-i trezi. Iar copacii mari şi mici Se făceau ostaşi voinici, Şi spre domn înaintau Şi din gură cuvântau: Să trăieşti, măria-ta! Hai la luptă, hai, Ştefane; Du-ne-n oardele duşmane! Ştefan-vodă-nveselea Şi la luptă purcedea Peste munte şi muncel Cu tot codrul după el. Vai de ungurul semeţ Ce lupta c-un brăduleţ! Vai de leah, vai de tătar Ce luptau cu un stejar! Mesaj util ?   Da   0 puncte #36 by borea737 (Uploader) (0 mesaje) at 2007-05-03 19:00:10 (885 săptămâni în urmă) - [Link] НА СМЕРТЬ МАРШАЛА ЖУКОВА На тридцать лет мы стали старше. Нет, не от ран своих больны - Ушёл от нас Победы Маршал В тиши, отбитой у войны. 1975 Mesaj util ?   Da   0 puncte #37 by dentist (român) (0 mesaje) at 2007-05-03 19:03:34 (885 săptămâni în urmă) - [Link] Noapte roşie de Mateiu Caragiale Trecând ca o nălucă, prin vifor, prin noroi El fuge-nvins şi bezna pădurilor l-înghite; Nu simte cum în valuri, din rănile cumplite, Îi curge mândrul sânge pe platoşă şiroi. Dar gându-i vajnic zboară sălbatic înapoi, Şi când îşi aminteşte cum, de păgâni răpite, Plăpândele domniţe în lanţuri zac robite, Şi cum tăiaţi pieriră coconii amândoi, Pe-un mal de râpă calul şi-opreşte deodată, Priveşte plin de turbă spre zarea-nflăcărată, Şi alba barbă-şi smulge şi blestemă hain, Şi-ameninţând văzduhul, cu pala-n mâna dreaptă, Se-ntoarce Voievodul mânat de-un aprig chin În valea unde lupta şi moartea îl aşteaptă. Mesaj util ?   Da   0 puncte #38 by borea737 (Uploader) (0 mesaje) at 2007-05-03 19:05:00 (885 săptămâni în urmă) - [Link] БЛОКАДА В кольце блокадном город Ленинград. Огни погасли и движенья нет. И только тени, тени у оград Видны при свете вспыхнувших ракет. Как будто вымер город - жизнь ушла, В глазницах окон трубы от печей, Но город жил, и в нём душа жила Тяжёлых девятьсот ночей и дней. А утром, чуть забрезжится рассвет, К заводам шли подростки, старики. Несли родным и близким на обед Блокадные прескудные пайки. И как набатом, из кромешной тьмы Тревожный голос женщины вещал: «Друзья, подруги, матери, сыны, Суровый час отмщения настал». Дорогой жизни Ладога была, По ней шёл сложный и опасный путь. И стольким людям выжить помогла! Ты помни, друг, об этом не забудь! Mesaj util ?   Da   0 puncte #39 by dentist (român) (0 mesaje) at 2007-05-03 19:07:07 (885 săptămâni în urmă) - [Link] Crucea şi semiluna de Ion Luca Caragiale Luna străluceşte ca o lampă mare, Revărsând splendoarea-i până-n depărtare. La ospăţul falnic, strânsă-i oaste multă; Toţi vorbesc în parte, nimenea n-ascultă. Dar ca şi stejarul mândru de la munte, Mircea-şi netezeşte nobila sa frunte, Şi ca şi stejarul mândru când înfruntă Crunta vijelie, Mircea se încruntă. Şi, apoi, se scoală deodată-n picioare Şi cu glas puternic le strigă: „Tăcere! Aţi uitat voi oare pe al vostru Domn, Ce-şi visează ţara chiar în al său somn? Cum acele vremuri sfinte le uitaţi, Când pe Mircea-Vodă voi îl respectaţi? Ce? sunt oare altul, sau voi sunteţi alţi? Sunt pitici acuma brazii cei înalţi? S-a surpat Carpatul şi, din rădăcină, Stânca se preface într-o moale tină? Nu mai curge Istrul în largul său pat, Şi patriotismul vostru v-a secat? Mâine este lupta, lupta cea de moarte, De la care-atârn-a României soarte! Glorie sau moarte vom întâmpina; Însă jur pe ceruri nu vom dezarma! Căci ce este moartea dacă nu e viaţă? Dacă n-o priveşte un român în faţă? Nu mă tem de moarte, sunt ostaş de seamă; Chiar de veşnicia-i nu vreau să am teamă! Vrea ca să ne-ncalce mândru Baiazid; Va vedea că Mircea nu-i un invalid! Ce e drept, mă cheamă Mircea-cel-Bătrân, Dar am suflet tânăr, că mă ştiu român. Vrea ca să ne-ncalce cruntul Baiazet, Fluturând şalvarul marelui profet; Vrea ca să ne-ncalce, socotind barbarul C-are să ne-nsufle frică cu şalvarul... Ei bine! atuncea, noi să-l încălţăm! Şi al României nume să-nălţăm! El insultă crucea; nu-nsult semiluna; Sincera credinţă respect totdeauna; Însă vai d-acela ce p-a mea loveşte! Chiar ca d-un perete capul îşi isbeşte! Mâine-n două ceasuri voi ca să sfârşim, Să zdrobim odată pe-acest Ilderim! Da! să ştie bine cruntul ienicer C-aici se-ntâlneşte cu un zid de fier, Zid compus din piepturi brave oţelite, În a ţărişoarei dragoste călite! Poate-avea el oaste cât frunză şi iarbă, Eu ridic din umeri şi îmi râz în barbă; Căci, nu numai ţara mi-apăr până mor, Şi-al creştinătăţei sunt apărător; De-a mea misiune sacră-s conştient: A Europei strajă sunt în orient. Deci, năframă albă într-un băţ să puneţi Şi la turc să mergeţi îndată, să-i spuneţi, Că capitulaţi bucuros semnez; Altfel, nici o vorbă! nu voi să tratez! Mergeţi dar cu toţii, bravii mei ostaşi! Sigur sunt că mâine unul n-o fi laş! Fiţi îndată gata atât vă mai zic: Fiţi la înălţime! şi mai mult — nimic!” Şi zicând acestea, cupa lui ridică; Din ochi, două lacrimi în cupa lui pică, Lacrimi de iubire pentru ţara sa, Ce numai eroul ştie a vărsa. Oastea e-n picioare; arme zăngănesc, Şi de luptă bravii toţi se pregătesc. După ce se face sfânta rugăciune, De Mitropolitul, pentru naţiune, Se închin vitejii; caii lor nechez; Cu arme sfinţite toţi se întrarmez. Chiar în zori de ziuă lupta s-a încins: Ilderim trufaşul se declară-nvins; Vede că nu merge nazuri a mai face, Armele depune, solicită pace, Şi semneaz-acele vechi capitulaţii, Drepturile sacre-ale acestei naţii... Crucea-nvingătoare pe cer străluceşte, Iară semiluna de groază păleşte! Istrul şi Carpatul, într-un sfânt avânt, Gloria română împreun-o cânt! Mesaj util ?   Da   0 puncte #40 by dentist (român) (0 mesaje) at 2007-05-03 19:11:44 (885 săptămâni în urmă) - [Link] Ştefan cel Mare înaintea Cetăţei Neamţu de Gheorghe Asachi În cetatea părăsită, care de pe munte Cătră nouri încă nalţă o căruntă frunte, Unde trecătoriul ş-astăzi cu respect se-nchină, A domnit odinioară vechea eroină; Pe atuncea se lupta păstoriul moldovan Şi ţara-şi apăra chiar ca un aprod oştean! Ea avea un fiu puternic, Ştefan i-a fost nume, Prin acest domn strălucit-au patria noastră-n lume; Patruzeci de biruinţe lauda-i adunasă, Dar o zi schimbândă soarta, el învins rămasă, Deşi luptase atunci păstorul moldovan Şi ţara-şi apara chiar ca un aprod oştean! De mii cete fioroase patria a fost călcată Şi de sânge a ei ţărână era adăpată; Monastiri, cetăţi şi sate fumegau aprinse, Cu bătrâni, gemeau şi fete şi obeze strânse. Dar nenvins era păstorul moldovan, Că ţara-şi apăra chiar ca un aprod oştean! Încruntat ca leul, Ştefan, voind să răzbune, Înc-o dată pre oşteni merge să adune; Mai întăi însă pre muma va să-mbrăţoşeze Şi pre fiul său de bine vra să cuvinteze. Că pe atunci a fost oricare moldovan, Duios părinte, fiu, barbat şi aprod oştean! Când de zi se luminase, cu a lui putere, La cetate Ştefan vine şi intrare cere; Dar Elena, inimoasă, de pe muri i zice: Fără triumf să nu intre fiul meu aice! În timpul cel cumplit, un suflet moldovan A fost şi la femei, ca la aprozi, d-oştean! Fiule, întâia oară te văd fără vântă; Totdeauna tu învins-ai cu dreptate sfântă! Eu nu pot astăzi deschide a cetăţei poarte, Pe eroi în câmp aşteaptă glorie sau moarte! În timpul cel cumplit, un suflet moldovan A fost şi la femei, ca la aprozi, d-oştean! Mergi, adună a ta oaste, zboară spre pieire, În a ta virtute patria afle mântuire; Asta-i singura dorinţă, voia maicei tale, De-i cădea, şi eu urma-voi pe a morţei cale! În timpul cel cumplit, un suflet moldovan A fost şi la femei, ca la aprozi, d-oştean! Ştefan, răzbătut la suflet, pre ai săi adună, Se repede ca fortuna, ca un fulger tună; Duşmanii, uimiţi de spaimă, luptă, dar nu scapă, Şi pe ţara mântuită cu-a lor sânge-adapă! C-atunce se lupta păstorul moldovan Şi ţara-şi mântuia, ca un erou oştean! Mesaj util ?   Da   0 puncte #41 by dentist (român) (0 mesaje) at 2007-05-03 19:15:26 (885 săptămâni în urmă) - [Link] Strigătul inimii de Alexandru Macedonski Avântă-te, suflet, prin dulce cântare Şi spune la lume, când este trădare,     Ca s-o deşteptăm! Căci dulcea-ne ţară trădată greu este; Române, la arme! Poetu-ţi dă veste,     Cu toţi să luptăm! Învinge-vei oare? Nimic nu reţine Torentul ce curge şi spre mare vine,     De însuşi împins. Zdrobeşte odată şi lanţul sclaviei, Iar după-aceea te dă bucuriei,     Când tu ai învins! Vezi cine-n tăcere, pumnalu-şi găteşte! Vezi sub aste roze c-aspida-şi târăşte     Un corp veninat, D-aceea acuma, la arme, române! Nimic decât lupta, alt nu-ţi mai rămâne,     Când eşti oprimat; Când legea cea sanctă vedea-vei călcată... O lege prin lupte ce fu proclamată!...     Nu! Nu vei tăcea; Sub stindardul ţării, cu toţi ne vom strânge; Călcătorii legii vor zace în sânge;     Ne vom răzbuna! Române,-ţi trebuie, spre a te conduce, Un cap unde mintea, mai mult va străluce,     Şi tu-l vei găsi! Un om ce renunţă la tot pentru ţară, Nu unul ce este o cumplită hiară     Când poate zdrobi! Mesaj util ?   Da   0 puncte #42 by dentist (român) (0 mesaje) at 2007-05-03 19:18:16 (885 săptămâni în urmă) - [Link] Grozea vornicul de Dimitrie Bolintineanu Iar prin lungul apei, prin dumbrăvi, s-arată, Pasă, pe tăcute, o măreaţă-armată Armia lui Rareş, domnul lăudat. Luna p-a lor cale raze-a semănat. Ungurii cu spaimă somnul dulce lasă Şi la datorie fiecare pasă... La lumina stelei, cei armaţi s-opresc... Din ambele taberi, bravii se privesc. Lupta-ncepe crudă: buciumele sună, Caii lor nechează, văile răsună. Zorile se scaldă p-azurul ceresc, Pe armele roşii de sânge-omenesc, Dar lumina spune cetelor maghiare Că numai prin fugă pot afla scăpare. Zapoliu aude cu plăcere vie... La moldavii noştri pasă-n bucurie. Cheamă căpitanul care-a comandat; Tinde mâna dreaptă şi l-a sărutat. Apoi dă lui arme rari şi preţioase, Aur îi oferă şi săgeţi frumoase. Grozea, căpitanul, armele-a primit — ,,Iau eu arcu-acela la luptaşi dorit, Dar auru-ţi, doamne, nu mi se cuvine. Domnul Petru Rareş m-a trimis pe mine Să sfărâm vrăjmaşii într-acest rezbel Numai pentru stima care-ţi poarta el." Mesaj util ?   Da   0 puncte #43 by dentist (român) (0 mesaje) at 2007-05-03 19:22:47 (885 săptămâni în urmă) - [Link] Ţuţora de Dimitrie Bolintineanu Către domnul Petru tânăra sa fată Într-o zi purcede tristă, dolorată. Îşi ridică vălul cu aur ţesut. Ca o auroră chipu-i a părut. Ochii-umbriţi de gene râur lacrimi line, Râură tezauri de graţii divine. Vorba-i ca murmura aurei uşori Printre rozioare, delicate flori. Părul ei ce noaptea faţa-i împrumută În ridente bucle sânul ei sărută. — ,,O, măreţe doamne, fii ascultător. Au venit cazacii, prad, robesc, omor. Fii cu bunăvoie pentru-această ţară! Scoală-te şi sparge ceata lor barbară!" — ,,Fiică, nu deschide sânu-ţi frăgior Grijilor ce farâm omul pieritor. Inima fecioarei sub dureri s-abate Ca sfioasa floare prin furtuni turbate. Cel ce-ţi dete viaţa ţie ţi-a lăsat Lumea cu dulci raze, unde necurmat Grijile-ncunună cugetele line Cu florile d-aur viselor senine. Te îmbată dulce de cereşti visări Şi ne lasă nou negrele vegheri!" — ,,Dar când omul uită drepturile-i sfinte, Nu-i iertat femeii să-i aducă-aminte?" Zice: ochii pleacă dulci şi lăcrimaţi, Domnul îi sărută perii săi curaţi Şi cu dalbe lacrimi: — ,,O, preadulce fiie! Îi vorbeşte domnul; Voia ta să fie!" De trei ori din ceruri rumenele zori Au deschis spre lacrimi ochii muritori. Dar a treia dată lupta se precumă. Inamicul fuge şi moldavii-i urmă. Taie şi fărâmă pe cazaci cu dor, Prinde în robie pe hatmanul lor. Mesaj util ?   Da   0 puncte #44 by MPA4HbIu (Power User) (0 mesaje) at 2007-05-03 19:24:22 (885 săptămâni în urmă) - [Link] Ştefan la moarte de Dimitrie Bolintineanu Ştefan, domnul ţării, pe cei mai mari uneşte La Suceava veche şi-astfel le vorbeşte: - "Fiul meu cel june! Voi, români doriţi! Moartea mă culege dintr-ai mei iubiţi. Dorul pentru viaţă nu mă-ntristă foarte; Omul chiar când naşte face-un pas spre moarte. Viaţa-i ca fantasma cu chipul plăpând Ce prin nopţi s-arată şi se stinge blând. Omu-i ca un vierme ce-n ţărână pare Un minut vederii şi, lucind, dispare. Dar mă-ntristă foarte norul furtunos Ce pe cerul ţării trece neguros; Soliman ce mâine poate se prepară A lovi cu moarte draga noastră ţară. Ungurul cel falnic se supune lui. În poloni credinţă nu mai poţi să pui. Un pilot cu minte prin furtuna tare Nu desface toate pânzele ce are. Astfel pân? ce fieru-i nou să-l încercăm, Cu temeiuri bune ţara să-nchinăm. Iar de-ar vrea să surpe legi şi dalbe date, Să muriţi cu toţii pentru libertate! Nimeni nu e în lume mai dispreţuit Ca cel rob ce poartă jugul mulţumit, Nimic nu ne-nsuflă hulă ca poporul Ce doreşte viaţa cu robia, dorul! E mai demn, mai nobil, oameni şi pământ Faţa lor să-şi schimbe sub un dalb mormânt, Decât în robie neamul să trăiască Şi de-a lui ruşine lumea să roşească!" Mesaj util ?   Da   0 puncte #45 by dentist (român) (0 mesaje) at 2007-05-03 19:27:53 (885 săptămâni în urmă) - [Link] Patria română de George Coşbuc Patria ne-a fost pământul Unde ne-au trăit strămoşii, Cei ce te-au bătut pe tine, Baiazide, la Rovine, Şi la Neajlov te făcură Fără dinţi, Sinane,-n gură, Şi punând duşmanii-n juguri Ei au frământat sub pluguri Sângele Dumbrăvii-Roşii. Asta-i patria română Unde-au vitejit strămoşii! Patria ne e pământul Celor ce suntem în viaţă, Cei ce ne iubim frăţeşte, Ne dăm mâna româneşte: Numai noi cu acelaşi nume, Numai noi români pe lume Toţi de-aceeaşi soartă dată, Suspinând cu toţi odată Şi-având toţi o bucurie; Asta-i patria română Şi ea sfântă să ne fie! Patria ne-o fi pământul Unde ne-or trăi nepoţii, Şi-ntr-o mândră Românie De-o vrea cerul, în vecie, S-or lupta să ne păzească Limba, legea românească Şi vor face tot mai mare Tot ce românismul are: Asta-i patria cea dragă Şi-i dăm patriei române Inima şi viaţa-ntreagă. Mesaj util ?   Da   0 puncte #46 by VAC (Power User) (0 mesaje) at 2007-05-03 19:32:49 (885 săptămâni în urmă) - [Link] Румынчеги как всегда зафлудили тему... #1 SyreX, а чё ж ты никогда не просишь модераторов закрывать темы про ваши унирю и др. дребедень ??? Mesaj util ?   Da   0 puncte #47 by regnumekal (User) (0 mesaje) at 2007-05-03 19:34:04 (885 săptămâni în urmă) - [Link] Before, before he was aware The 'Verey' light had risen...on the air It hung glistering... And he could not stay his hand From moving to the barbed wire's broken strand A rifle cracked. He fell. Night warned. He was alone. A heavy shell Whispered itself passing high, high overhead. His wound was wet to his hand: for still it bled On to the glimmering ground. Then with a slow, vain smile his wound he bound, Knowing, of course, he'd not see home again- Home whose thought he put away. His men Whispered: 'Where's Mister Gates?' 'Out on the wire.' 'I'll get him ' said one... Dawn blinked, and the fire Of the Germans heaved up and down the line. 'Stand to!' Too late! I'll get him.' 'O the swine! When we might get him in yet safe and whole!' 'Corporal didn't see 'un fall out on patrol, Or he'd ' a got 'un.' 'Sssh!' 'No talking there.' A whisper: 'A went down at the last flare.' Meanwhile the Maxims toc-toc-tocked; their swish Of bullets told death lurked against the wish. No hope for him! His corporal, as one shamed, Vainly and helplessly his ill-lucked blamed. Then Gates slowly saw the morn Break in a rosy peace through the lone thorn By which he lay, and felt the dawn-wind pass Whispering through the pallid, stalky grass Of No Man's Land... And the tears came Scaldingly sweet, more lovely than a flame. He closed his eyes: he thought of home And grit his teeth. He knew no help could come... The silent sun over the earth held sway, Occasional rifles cracked and far away A heedless speck, a 'plane, slid on alone, Like a fly traversing a cliff of stone. 'I must get back', said Gates aloud, and heaved At his body. but it lay bereaved Of any power. He could not wait till night... And he lay still. Blood swam across his sight. Then with a groan: 'No luck ever! Well, I must die alone.' Occasional rifles cracked. A cloud that shone, gold-rimmed, blackened the sun and then was gone... The sun still smiled. The grass sang in its play. Someone whistled: 'Over the hills and far away'. Gates watched silently the swift, swift sun Burning his life before it was begun. Suddenly he heard Corporal Timmins' voice: "Now then, 'Urry up with that tea.' 'Hi Ginger!' 'Bill!' His men! Timmins and Jones and Wilkinson (the 'bard'), And Hughes and Simpson. It was hard Not to see them: Wilkinson, stubby, grim, With his 'No, sir.' and the slim Simpson: 'Indeed, sir?' (while it seemed he winked Because his smiling left eye always blinked) And Corporal Timmins, straight and blond and wise, With his quiet-scanning, level, hazel eyes; And all the others...tunics that didn't fit... A dozen different sorts of eyes. O it Was hard to lie there! Yet he must. But no: 'I've got to die. I'll get to them. I'll go.' Inch by inch he fought, breathless and mute, Dragging his carcase like a famished brute... His head was hammering, and his eyes were dim; A bloody sweat seemed to ooze out of him And freeze along his spine...Then he'd lie still Before another effort of his will Took him one nearer yard. The parapet was reached. He could not rise to it. A lookout screeched: 'Mr Gates!' Three figures in one breath Leaped up. Two figures fell in toppling death' And Gates was lifted in. 'Who's hit?' said he. 'Tammins and Jones.''Why did they that for me?- I'm gone already!' Gently they laid him prone And silently watched. He twitched. They heard him moan 'Why for me?' His eyes roamed around, and none replied. 'I see it was alone I should have died.' They shook their heads. Then, 'Is the doctor here?' 'He's coming sir; he's hurryin', no fear.' 'No good... Lift me.' They lifted him. He smiled and held his arms out to the dim, And in a moment passed beyond their ken, Hearing him whisper, 'O my men, my men!' Mesaj util ?   Da   0 puncte #48 by VAC (Power User) (0 mesaje) at 2007-05-03 19:35:01 (885 săptămâni în urmă) - [Link] СВЯЩЕННАЯ ВОЙНА Стихи В. ЛЕБЕДЕВА-КУМАЧА Вставай, страна огромная, Вставай на смертный бой С фашистской силой темною, С проклятою ордой! Пусть ярость благородная Вскипает, как волна,— Идет война народная, Священная война! Дадим отпор душителям Всех пламенных идей, Насильникам, грабителям, Мучителям людей. Не смеют крылья черные Над Родиной летать, Поля ее просторные Не смеет враг топтать! Гнилой фашистской нечисти Загоним пулю в лоб, Отребью человечества Сколотим крепкий гроб. Пусть ярость благородная Вскипает, как волна,— Идет война народная, Священная война! Mesaj util ?   Da   0 puncte #49 by Iarestus (Яр Бест) (0 mesaje) at 2007-05-03 19:35:18 (885 săptămâni în urmă) - [Link] Всем спасибо за доставленное удовольствие от прочтения стихотворений. Уважаемый Боря737, ты не мог бы, пожалуйста, написать автора хотя бы к нескольким стихотворениям, что ты опубликовал? И ещё. Люди, я действительно вас не понимаю. Неужели нету ни одного стихотворения на молдавком языке про Великую Отечественную Войну? Кто-нибудь, опубликуйте, а? Заранее всех благодарю, с уважением, Яр Бест. Mesaj util ?   Da   0 puncte #50 by dentist (român) (0 mesaje) at 2007-05-03 19:37:18 (885 săptămâni în urmă) - [Link] Muma lui Ştefan cel Mare de Dimitrie Bolintineanu I Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel, Unde cură-n poale un râu mititel, Plânge şi suspină tânăra domniţă, Dulce şi suavă ca o garofiţă; Căci în bătălie soţul ei dorit A plecat cu oastea şi n-a mai venit. Ochii săi albaştri ard în lăcrimele Cum lucesc în rouă două viorele; Buclele-i de aur cad pe albu-i sân, Rozele şi crinii pe faţă-i se-ngân. Însă doamna soacră lângă ea veghează Şi cu dulci cuvinte o îmbărbătează. II Un orologiu sună noaptea jumătate. În castel în poartă oare cine bate? - "Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit; Eu, şi de la oaste mă întorc rănit. Soarta noastră fuse crudă astă dată: Mica mea oştire fuge sfărămată. Dar deschideţi poarta... Turcii mă-nconjor... Vântul suflă rece... Rănile mă dor!" Tânăra domniţă la fereastră sare. - "Ce faci tu, copilă?" zice doamna mare. Apoi ea la poartă atunci a ieşit Şi-n tăcerea nopţii astfel i-a vorbit: - "Ce spui, tu, străine? Ştefan e departe; Braţul său prin taberi mii de morţi împarte. Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu; De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu! Însă dacă cerul, vrând să-ngreuieze Anii vieţii mele şi să mă-ntristeze, Nobilul tău suflet astfel l-a schimbat; Dacă tu eşti Ştefan cu adevărat, Apoi tu aice fără biruinţă Nu poţi ca să intri cu a mea voinţă. Du-te la oştire! Pentru ţara mori! Şi-ţi va fi mormântul coronat cu flori!" III Ştefan se întoarce şi din cornu-i sună; Oastea lui zdrobită de prin văi adună. Lupta iar începe... Duşmanii zdrobiţi Cad ca nişte spice, de securi loviţi. #46 VAC, "... Румынчеги как всегда зафлудили тему... ..." - nu stiu cine din noi floodeshte.... Mesaj util ?   Da   0 puncte

1 2 3
<< Precedenta      Următoarea >>

Forum Index > Chat > Стихи о Войне!

Această temă este închisă. Nu puteţi posta mesaje noi.