Subiectul II
Realizează, în limita a 1 - 1,5 pagini, o caracterizare a personajului Grigore Ghica, în baza fragmentului dat:

Ajuns domnitor în urma înţelegerii dintre Petersburg şi Constantinopol, Grigore Ghica balansa cu dibăcie şi iscusinţă între două mari puteri, cînd se pomeneşte că o a treia mare capitală, Viena, îi retează partea de sus a ţării, decapitînd-o oarecum. Grigore Ghica a protestat.
Pe la începutul lui octombrie caimacanul Murzala a cerut audienţă la domnitor şi, leneş, sătul, indiferent, a strecurat pe sub mustaţă cîteva vorbe în sensul că Măria sa Mustafa-bei, reprezentant al sclipitorului sultan, are onoarea de a-l invita pe domnitor la o cafea. "Vodă al nostru umblă în cămaşă de moarte" - îşi ziceau în sinea lor boierii, îngrozindu-se de cele ce ar fi putut urma dacă vodă ar pofti o cănuţă de cafea turcească. Divanul ţării a venit cu plecăciune să-l roage pe domnitor să refuze invitaţia. Grigore Ghica s-a făcut a uita de invitaţie, văzîndu-şi de ale sale, pentru că avea griji destule.
Turcii nu se mai arătau după acea ciudată invitaţie. Nici la palat, nici la recepţii, nici la vînătorile domneşti nu mai luau parte. Vodă avea impresia că ei stau la pîndă şi chicotesc pe înfundate. Era o stare de lucruri oarecum înjositoare pentru domnitor. A refuza, în propria ta capitală, o invitaţie, din considerente de securitate, însemna a recunoaşte că nu eşti pe deplin stăpîn în propria ţară, iar cel ce nu este pe deplin stăpîn, fireşte, nici nu poate stăpîni.
După frămîntări grele şi îndelungate, într-o seară, venind de la vînătoare, vodă s-a hotărît. Oprind la poartă reprezentanţei turceşti, domnitorul l-a chemat pe căpitanul arnăuţilor care alcătuiau garda sa personală şi i-a zis să-l aştepte. În aceeaşi clipă poarta înaltă de lemn a gemut greoi şi în deschizătura ei a apărut Mustafa-bei, plin de zîmbete şi fericit de musafirul pe care i-l trimitea Alah.
— Vai, vai, vai, s-a mirat el, dar unde vi-s tunurile, unde e armata de rezervă? Se poate merge la o cafea cu numai o sută de arnăuţi?!
Marele nenoroc al lui vodă a fost simţul umorului. Ştia foarte bine că, domnitor fiind, bogat fiind, cu o gardă înarmată pînă-n dinţi, el totuşi rămînea vasalul unei mari împărăţii, iar vasalul nu-şi poate permite un asemenea lux cum ar fi, de pildă, gluma. Umorul e dovada libertăţii spiritului, pe cînd vasalul, cu spirit cu tot, este proprietatea stăpînului său.
Din păcate, s-a născut pentru a fi liber acel Grigore Ghica-Vodă. Stînd în faţa capugiului coborît de pe cal, el, deodată, a văzut o sută de arnăuţi cu săbiile scoase din teacă în faţa unei cănuţe de cafea. A rîs deci sărmanul nostru domnitor, a rîs mult, zgomotos, după care a poruncit arnăuţilor să se întoarcă la curte şi a pornit în urma lui Mustafa-bei.

Ion Druţă
* Caimacan - locţiitor al marelui Vizir.

In compoziţia ta, vei ţine cont de următoarele cerinţe:
• relevarea a trei valori etice proprii personajului; 6 puncte
• comentarea a trei dintre modalităţile/procedeele de caracterizare a personajului; 6 puncte
• identificarea şi comentarea a trei trăsături morale ale personajului;    6 puncte
• interpretarea adecvată a atitudinii naratorului faţă de personajul său;  2 puncte
• exprimarea atitudinii proprii, în raport cu personajul şi cu ideea formulată în segmentul marcat; 6 puncte
• formularea a două concluzii cu referire la semnificaţia general-
umană a personajului. 4 puncte

In atenţia candidatului!
Pentru redactarea compoziţiei de caracterizare a personajului vei obţine, suplimentar, 20 de puncte. În acest scop, vei respecta următoarele condiţii:
• organizarea corectă a ideilor în scris; 2 puncte
• utilizarea limbii literare; 4 puncte
• demonstrarea aptitudinilor de analiză şi de interpretare critică; 4 puncte
• respectarea normelor de ortografie; 4 puncte
• respectarea normelor de punctuaţie; 4 puncte
• aşezarea în pagină, încadrarea în limitele de spaţiu. 2 puncte