Fiecare persoană care are un căţel şi-ar dori ca animăluţul să poată vorbi, ca să afle ce îşi doreşte, de ce sare pe tine sau de ce latră.



Căţeii ne iubesc necondiţionat, ne urmăresc peste tot, se joacă cu noi şi depind de noi atât fizic, cât şi emoţional. Cu toate astea, noi ştim extrem de puţin despre ce se întâmplă în mintea lor. O nouă cercetare sugerează că ignoranţa noastră le face pe animăluţe tare nefericite.

În noua sa carte, "În apărarea câinilor" (In Defence Of Dogs), Dr. John Bradshaw, profesor la Universitatea Bristol, arată câteva situaţii în care chiar şi cel mai iubitor stăpân nu reuşeşte să îşi înţeleagă câinele.

Una dintre cele mai mari greşeli este atribuirea caracteristicilor umane animalelor noastre de companie. De exemplu, noi ne imaginăm că un câine are privirea "vinovată" după ce a făcut o năzdrăvănie. Acest lucru este greşit, întrucât proiectează anumite responsabilităţi asupra câinelui, pe care el nu le poate înţelege.

Câinii cu o privire "vinovată" sunt îngrijoraţi, de fapt, dacă omul îi va pedepsi sau nu, spune dr. Bradshaw.

Ce crede câinele: "Dacă duc şoseta asta prin casă, omul meu o să mă urmărească până o ia de la mine. Ce distracţie!".
Ce crede omul: "Afurisitul de câine mi-a furat şoseta. O să-l prind şi îl învăţ eu!"

Ce crede câinele:"Dacă latru la el, o să fie atent la mine şi o să îmi vorbească înapoi"
Ce crede omul: "Dacă ţip la el, nu o să mai latre"

David Ryan, preşedintele unei asociaţii americane, Pet Behaviour Counsellors, spune că un câine care dă din coadă nu înseamnă că este prietenos. "Oamenii cred întotdeauna asta, până sunt muşcaţi. Câinele spune, de fapt: încerc să îţi zic ceva!".

Lătratul are şase înţelesuri, mai arată Ryan, printre care fericirea, joaca sau alarma.


Aș vrea să citesc cartea, dar e numai în egleză