Începuturile

Începuturile culturismului au avut loc între anii 1880 şi 1930.

Culturismul nu a existat până spre sfârşitul secolului al XIX-lea, când a început să fie popularizat de Eugen Sandow, cuoscut ca "părintele culturismului". Sandow este creditat ca pionier al acestui sport datorită faptului că şi-a etalat fizicul în diverse "demonstraţii de forţă". El a devenit atât de popular prin aceste demonstraţii, încât a reuşit să-şi înceapă mai multe afaceri şi a fost între primii întreprinzători care au vândut produse cu numele propriu (gantere, extensoare etc).

Sandow a organizat 14 septembrie 1901, la Royal Albert Hall din Londra, primul concurs de culturism din lume. Concursul s-a bucurat de un succes atât de mare, încât toate locurile au fost vândute şi sute de entuziaşti au rămas fără bilete, nereuşind să intre în sală. Concursul a fost arbitrat de Arthur Conan Doyle, Charles Lawes şi Sandow însuşi, câştigător fiind declarat William R Murray din Nottingham, Anglia. Trofeul prezentat acestuia a fost o statuie de bronz reprezentând-ul pe Sandow, sculptată de Frederick Pomeroy. Acelaşi trofeu este prezentat astăzi câştigătorilor titlului Mr. Olympia, titlul suprem în culturism.

La 16 ianuarie 1904 a avut loc primul mare concurs de culturism din America, în sala Madison Square Garden din New York. Câştigător a fost Al Treloar, declarat "cel mai perfect dezvoltat om din lume". El a fost premiat cu 1000 dolari, atunci o sumă impresionantă. La două săptămâni dupa concurs, Thomas Edison a filmat programul de pozare al lui Al Treloar. Edison îl filmase şi pe Eugen Sandow cu câţiva ani mai devreme.

La începutul secolului XX, Charles Atlas şi Bernard Macfadden au fost foarte populari şi au continuat să promoveze culturismul în lume. Alţi culturişti faimoşi din acele timpuri au fost: Louis Cyr, Siegmund Breitbart, Georg Hackenschmidt, Sig Klein, Alois P. Swoboda, Gustav Fristensky şi Alan C. Mead, care a devenit un culturist de renume în ciuda faptului că a pierdut un picior în primul război mondial.
"Anii de aur"

Perioada dintre anii 1940 şi 1970 este adesea numită "Anii de aur" în culturism datorită schimbărilor în idealul fizic în comparaţie de anii de pionierat - masa musculară mai proeminentă, ca de altfel şi simetria şi definirea musculară. Schimbarea a fost influenţată şi de tulburările de dinaintea celui de-al doilea război mondial, care au inspirat un număr mai mare de tineri să devină mai masivi, mai puternici şi mai agresivi ca atitudine. Aceasta a dus la tehnici de antrenament mai bune, noţiuni îmbunătăţite de regim alimentar şi echipament mai efectiv. Au apărut mai multe publicaţii şi concursuri, iar popularitatea culturismului a luat amploare.

Anii de aur ai culturismului au fost exemplificaţi de plaja Muscle Beach ("Plaja muşchilor") din oraşul Santa Monica, California. Între numele celebre din această perioada sunt: Steve Reeves (devenit ulterior actor, având rolul Hercules în mail multe filme), Reg Park (idolul lui Arnold Schwarzenegger), John Grimek, Larry Scott şi Bill Pearl.

Datorită creşterii popularităţii culturismului, Uniunea Atletică a Amatorilor (Amateur Athletic Union, AAU) a adăugat un concurs de culturism la competiţia sa de haltere în 1939 - iar din anul următor concursul s-a chemat AAU Mr. America. Pe la jumătatea anilor 1940, majoritatea culturiştilor erau nemulţumiţi de activitatea AAU deoarece nu permiteau decât amatori în competiţii şi interesul organizaţiei era axat mai ales pe haltere, care sunt sport olimpic. Din această cauză fraţii Ben şi Joe Weider au înfiinţat Federaţia Internaţională a Culturiştilor (IFBB) în 1946, sub egida căreia au organizat concursul IFBB Mr. America pentru culturiştii profesionişti.

În 1950 o altă organizaţie, Asociaţia Naţională a Culturiştilor Amatori (NABBA) a început să organizeze concursul NABBA “Mr. Univers” în Marea Britanie. Alt concurs important, Mr. Olympia, sub egida IFBB, a avut loc pentru prima oară în 1965 şi este în prezent cel mai prestigios titlu în culturism.

Iniţial concursurile erau doar pentru bărbaţi, dar NABBA a adăugat în 1965 ediţia feminină “Miss Univers”, iar IFBB-ul a început “Ms. Olympia” în 1980.
Perioada contemporană

În anii '70, culturismul s-a bucurat de o popularitate explozivă datorită lui Arnold Schwarzenegger şi filmului "Pumping Iron" (Pompând fierul). Federaţia Internaţională a Culturiştilor (IFBB) a ajuns să domine sportul, iar rolul organizaţiilor AAU şi NABBA s-a diminuat.

Tot în această perioadă a crescut abuzul de steroizi anabolizanţi atât în culturism, cât şi în multe alte sporturi. Din acest motiv, precum şi din dorinţa de a obţine recunoaştere olimpică, IFBB-ul a introdus teste antidoping stricte pentru steroizi şi alte substanţe interzise.

IFBB a depus eforturi mari pentru a face culturismul sport olimpic. În anul 2000 Comitetul Internaţional Olimpic a admis ca membru IFBB-ul, dar progresul s-a oprit aici. Recunoaşterea culturismului ca sport olimpic rămâne controversată deoarece argumentul principal al oponenţilor este ideea că niciun efort atletic nu este depus în timpul competiţiilor. De asemenea, există percepţia (si aici nu incape indoiala mai ales cand este vorba de culturismul profesionist) că nu se poate ajunge la performanţă fără ajutorul steroizilor, care sunt interzişi la Olimpiade. Proponenţii susţin că programul de pozare necesită un efort considerabil, pe lângă pregătirea intensă pentru concurs, deci culturismul trebuie considerat sport olimpic.

În anul 2003, Joe Weider a vândut “Weider Publications” - care include prestigioasele reviste FLEX şi Muscle & Fitness - grupului AMI (American Media Inc). Ben Weider a fost preşedintele IFBB din 1946 până în octombrie 2006, când şi-a anunţat retragerea. Noul preşedinte este fostul secretar al IFBB, Rafael Santonja.

Astăzi creşte interesul faţă de culturismul natural. La concursurile de culturism natural, participanţii sunt testaţi regulat pentru substanţe interzise (steroizi, diuretice etc) şi sunt suspendaţi sau chiar excluşi din competiţii pentru rezultate pozitive.