1. roz - Frunza
2. ivanpuf - Frunze vii
3. malish55 - Frunze de măr

De ce o lume sta să vrea pe dos să se întoarcă
Precum tremurător pe val se clatină o barcă ?
De ce s-ar vrea acel Neron stăpânitor pe lume
Dacă blesteamă-n orice colț pe al său chip și nume ?

De ce părintele ce-și vrea odrasla diferită,
Respinge cel copil al său c-o vrajbă prea cumplită ?
De ce un neam orgolios dictonul și-l impune
Ș-astupă cele voci ce vor din piepturi să răsune ?

De ce-ntr-un furnicar pocit ce-i sacru se invocă
De parcă Dumnezeu le-a dat poruncile pe-o rocă ?
De ce-a lor păs nechibzuit al altor păs domină
În ginte divizând un neam și după le dezbină ?

De ce ar vrea acel popor un om să-l nimicească,
Cercând cu orice preț să dea o ordine lumească
Ce rost nu are și nici chip, doar margini imprecise
Pe-acel uzor nelămurit a legilor nescrise ?

O fi acest elan uman, distrugător și rece
De-a da cu sabia-n acel ce capul stă să-l plece ?
O fi o râvnă de instinct, o salutare care
Din bezna rece de mormânt încearcă să apare ?

Și dacă naștem din amor, de unde-atâta ură
De unde-atât război și chin, atâta caznă dură ?
De unde crește-acel vlăstar, acea sorginte slută,
Ce izvorăște din abis și fruntea ne-o sărută ?

Nu știu și e în van să pui un semn de întrebare
La ceea ce nu are sens și ce contur nu are
Dar poate la mijloc de zori, acolo, printre stele,
Printre planete voi găsi răspunsurile mele.