Designul este un cuvânt de origine engleză care se pronunță [ pron. di-zain ] și care înseamnă proiect, desen (de concepție), schiță (de concepție). Folosirea termenului în domeniul desenului liber (artă) este forțată și deci nerecomandată.

Termenul de "design" a apărut in 1851, în legătură cu complicatele realități ale producției industriale. Este o concepție și o metodă de creație care urmărește să asigure fiecărui produs un înalt randament funcțional, însoțit de un aspect agreabil. În toate epocile de înflorire umană a existat o corelare între posibilitățile materiale, nivelul tehnologic, relațiile economice interne și externe, orizontul spiritual exprimat prin gustul artistic și capacitatea de creație. Mai mult chiar, tehnologul și artistul se confundau la început într-o singură persoană.

Arta, tehnica și știința nu sunt domenii incompatibile, contradictorii sau concurente, ci doar specifice și solidare. Ele se implică și se condiționează reciproc. Designerul știe că funcționalul, ergonomicul, esteticul și economicul conlucrează pentru a se ajunge la eficiență.

Unele designuri industriale au devenit cunoscute și „clasice”, putând fi considerate la fel de bine atât drept lucrări de artă, cât și drept lucrări de inginerie.

Un designer este o persoană care proiectează. Mai formal, designerul este un agent care "specifică proprietățile structurale ale unui obiect de proiectare". În practică, orice persoană care creează obiecte tangibile sau intangibile, cum ar fi produsele de larg consum, procese, legi, jocuri și grafică, este denumit ca designer. Într-o maniera mai clasică, principalele domenii de proiectare sunt doar pictura, sculptura și arhitectura, care sunt văzute ca arte majore.