Nixon (1995)

Foarte interesant film. Acelasi stil de redare, precum in "JFK".  Insa de data aceasta Oliver Stone nu dezvaluie un caz din istoria SUA, ci intreaga cariera politica a lui Richard Nixon, lucru foarte greu de realizat. Avem 2 scrutine pe plan intern, politica externa care implica razboiul din Vietnam,relatiile cu rusii si Mao si cel mai important scandalul Watergate. Ce mi-a placut mie, e felul cum Stone aduce pe farfurie toate cele mentionate mai sus,in prisma caracterului personajului. Sunt multe secvente care il arunca pe Nixon in copilarie…de unde putem sa ne informam despre singura calitate puternic dezvoltata a a – de a merge pina la urma, a nu ceda. Nu in zadar Stone arata asta… Trebuie de facut legatura cu cariera care a urmat. Orice diplomatie se tine pe cedari, iar o persoana care nu poate ceda, ajunge in stituatie “tupikovaia”. Cu alte cuvinte, mi-am format parerea ca Nixon nu a fost omul potrivit, la locul potrivit, chiar daca a avut cateva succese.
In genere, cred ca filmul lui Stone ramane doar cea mai probabila teorie. Citisem o versiune “conspirationista”, care are si ea dreptul la viata,chiar daca nu are multe argumente :  ca si cum informatorul celor 2 ziaristi (care au investigat cazu Watergate), care era o persoana din FBI, ar fi initiat scandalul Watergate pentru a-si atinge scopul – de a ajunge in fruntea FBI. Se miza pe ceea ca Nixon il va demite pe Edgar Hoover si in locul sau va veni “Deep Throat”(pseudonimul informatorului). In asa ipoteza, Nixon ar parea nevinovat, pentru ca nu ar exista in genere material compromitator impotriva sa (doar luat la pont de acuzatii bazate pe fantezia informatorului) intr-un moment in care ar fi suferit de paranoia.
Oricum, foarte elocvent redate schimbarile prin care trece Nixon, de la om sincer si care recunoaste cu regret ca se afla in interiorul unui sistem rigid precum o fiara salbatica, spre un om care s-ar scuza spre finalul filmului cu cuvinte “si ce ? presedintele are dreptul de a bombarda orice regiune ce isi doreste”.
Antony Hopkins ar merita OSCARul. Chiar daca fizic nu seamana cu Nixon, jocul lui e ideal,la fel precum in majoritatea filmelor sale.
8,5/10

All the President's Men (1976)

Spre deosebire de Oliver Stone, Alan J. Pakula – regizorul filmului, se axeaza DOAR pe investigatiile jurnalistice ale celor 2 reporteri care s-au ocupat de cazul Watergate. Nimic drama, nimic politic.
Posibil pentru ca filmului apare doar dupa 4 ani de la acel scandal, producatorii au apelat doar la fapte confirmate…din acest motiv , probabil, filmul nu doar e unilateral (abordand doar investigatiile) ci si nu prea convingator. Ma asteptam sa vad insusi reactia lui Nixon la unele publicatii, dar el apare doar de 2 ori la TV, nemaivbind de FBI si CIA. Nici punctul culminant, care ar impinge investigatiile catre un succes, apoi judecata. Nimic.
In realitate, investigatiile facute de cei 2 jurnalisti au scos la iveala legatura directa a lui Nixon si anturajul sau in delapidari de fonduri, interceptarea convorbirilor lui Robert Kennedy,jurnalisti si alti adversari politici, atributii ce depasesc functia de presedinte si musamalizarea crimelor,chiar creand obstacole procesului judecatoresc. In realitate, acesti jurnalisti au revolutionat si au reformat presa, dandu-i asprime si insistenta pentru transparenta proceselor politice in perioada ce va urma. Astea toate in realitate, dar in acest film nu seamana a o istorie de success pentru jurnalisti, desi sint unele chestii de invatat. Filmul are un final abrupt,inaintea caruia lipseste ceva important.

Ambii  jurnalisti parca isi dau seama prea tarziu in ce “mlastina” au intrat si ce pericol ii paste… “luarile la pont”, intervievand functionari is interesante, dar neconvingatoare pentru un success de’asemenea anvergura.
Deci, strict jurnalistic, nimic mai mult.

Un 6.5/10 slab, si acel 0.5 doar pentru 2 actori buni care imi plac, altfel era mai rau.


Frost/Nixon (2008)

Superb ! Ron Howard care a daruit publicului Beautiful Mind sau Appolo13, reuseste sa ma uimeasca cu stilul in care ofera cel mai tare interviu din SUA din 77 incoace.
Filmat in doar 38 zile, filmul reprezinta o serie de interviuri intre ex-presedintele SUA Richard Nixon si David Frost, un showman englez mediocru la acea vreme.
Se parea ca ambii vor avea de castigat in urma acestor interviuri : primul ia o prima de 600.000$ si o eventuala refacere a imaginii, al doilea sa rupa reitingurile si sa faca bani. Un mic detaliu face ca inevitabil sa iasa doar un castigator din aceasta batalie - pentru reiting mare al interviului e nevoie ca publicul sa auda ceea ce-si doreste, nu ceea ce vrea sa declare Nixon. Ceea ce urmeaza e ca o lupta intre 2 boxeri de talie mare,care au cu ce-si surprinde adversaru... tensiune creste si in "razboi" sunt aruncate absolut toate procedeele.

Chiar daca Frank Langella seamana mai mult cu Brejnev decat cu Nixon, el l-a jucat bine. Insusi Nixon dupa citiva ani de odihna este reprezentat ca un batran cinic,care se gandeste la bani, dar care mai are madria si sentimentul de a fi indreptatit.
Cred ca filmul era sa fie biografic, daca Ron Howard nu introducea scena cand Nixon il suna noaptea pe Frost, speriindu-l. In realitate asa ceva nu s-a produs. S-ar parea ca e o scena nu prea valoroasa, insa facand legatura cu finalul filmului, iti tragi concluziile de rigoare in ce situatie apare ex-presedintele la urma si cu ce impresii ramane. Este un seretlic interesant legat de intrebarea lui Nixon in 4 ochi cu Frost de la final, nu stiu daca toti vor intelege, dar e facut interesant.
La fel mi-au placut si tacticile lui Nixon inainte de incepe interviurile...cum el intzepa parca interlocutorul cu fraze nepotrivite,dar care moral aveau efect scontat.
Cateva momente putin hazlii improspateaza atmosfera si confera filmului un oarecare modernism.
Rebecca Hall

Il recomand celor care stiu cite ceva din biografia lui Nixon. E tare interesant, chiar daca poate nu corespunde mereu realitatilor, dar te face sa-l intelegi mai bine pe Nixon dupa vizionarea filmul lui Stone.

8.5\10
   

In concluzie, Nixon ramane un politician ft controversat din cauza infractiunilor sale si neiubit de 72% populatia SUA pentru ca nu a raspuns in fata legii.
Mostenirea grea care o reprezentau razboaiele pe plan extern, presiunile protestatarilor, senatorilor cu interese, dar si caracterul sau cred ca au avut cel mai mare rol pentru soarta in care s-a pomenit. Personal pot sa dau crezare unor actiuni, dar totusi depasirea atributiilor in momentul cand singur faci inregistrari in propriul birou, denota un soi de "aroganta" fata de lege, punandu-te mai presus de orice. Anume asta nu i-au putut ierta oamenii...iar gandurile lui precum "fa-i omului bine de 10 ori,iar la urma daca odata il refuzi, el se supara" isi gasesc undeva adanc dreptatea.