Pe pământ francez, în 1998, argentinianul Zanetti a marcat contra Angliei, salvând de la moarte sigură un polonez pe care nu-l văzuse în viaţa sa!
Final de sezon 2003-2004 în Serie A. “El Pupi” Zanetti ajunge în casa sa din Milano. Pe masă, un plic. Expediat din Polonia. Probabil, unul dintre fani. Oraşul îi sare în ochi. Dintotdeauna a fost atras de denumirile astea cu sute de consoane în ele: “Szdlowiec”. Nu-şi dă adidaşii jos din picioare, nu mai bea sucul de portocale. Rupe cu dinţii. Nici măcar nu se aşază. Citeşte pe nerăsuflate: “Stimate domnule Javier Adelmar Zanetti, numele meu este Narek Kopaczen…”
Cronometrul aţipise la 45:30
“…V-am scris abia acum, la şase ani de atunci. Mi-a luat aşa de mult timp pentru că ancheta nu se terminase, pentru că nu aveam adresa dumneavoastră directă, pentru că nu doream să trimit depeşa la club spre a se rătăci pe undeva… Mai ţineţi minte partida contra Angliei, de la Mondialul din 1998?”
Cum putea uita aşa ceva? “Bati” deschisese scorul, englezii făcuseră 2-1 şi, cu câteva secunde înainte de pauză, când cronometrul aţipise la 45:30, danezul Kim Milton Nielsen dictase fault. Lucraseră schema la antrenamente de sute de ori. Veron i-a pasat, scurt, pe lângă zid, el a preluat cu dreptul, s-a întors, a tras cu stângul şi mustaţa lui Seaman s-a zbârlit. “Da, domnule Zanetti, pare greu de crezut, dar acel gol mi-a umplut viaţa!” Nu-i venea să creadă. Reuşita sa din ‘98 salvase un polonez pe care nu-l văzuse niciodată!
Nu părea glumă, din contra. “Eram procuror. De doi ani, de prin iarna lui 1996, lucram la un caz grav, şantaj, extorsiune, influenţe diverse. La începutul lunii iunie mi-am găsit maşina făcută zob, distrusă voit. Mi-au spus că nu-mi mai pot garanta siguranţa, aşa că de vreo 30 de zile aveam un obicei. Spre seară, înainte de ora 22:00, scoteam câinele la plimbare. Apoi duceam noul autoturism în curtea unei secţii de poliţie. Oamenii îl luau pe semnătură, îl ţineau la ei şi, logic, dimineaţa eram scutit de orice griji… În acea seară, 30 iunie 1998, aţi marcat contra Angliei, pentru 2-2. Când meciul s-a terminat şi se intra în prelungiri, mi-am zis că n-o fi foc dacă duc maşina ceva mai târziu. Meciul era cu nerv, Beckham fusese eliminat, am rămas pentru timpul suplimentar. Atunci s-a auzit explozia care a cutremurat Szdlowiecul. Bombă cu ceas, reglată la fix 20 de minute după ultimul fluier de 90… Soţia m-a chemat pe balcon. Din Mercedesul nostru mai rămăseseră vreo 100 de kilograme de fier… Sună ciudat, dar, dacă nu era reuşita dvs., de 2-2, scoteam căţelul, apoi… Apoi nu mai apucam să duc maşina la secţie. De aceea, vă rog să primiţi mulţumirile mele. Dacă vreodată aveţi drum prin Polonia… Cu stimă, …”