În acest cadru general al activității psihice distingem următoarele categorii:
Conținut psihic sau de conștiință: elementul care, intr-un moment determinat, face obiectul unei funcțiuni psihice.
Funcțiuni psihice: modalitatea specifică a activităților conștiente independent de conținutul lor.
Mecanisme psihice: modalitatea specifică a activităților inconștiente.
Sfere sau straturi psihice: ansamblul de funcțiuni și mecanisme comune unei anumite funcțiuni psihice (de ex.: sfera afectivă, sfera cognitivă etc.).
Tipul psihologic: ansamblul caracteristicilor individuale intelectuale, afective și voluntare care pot fi schematizate într-un mod abstract (personalitatea).
Psihologii adoptă diverse modalități în studiul activității psihice. De exemplu, psihologia experimentală folosește metode știițifice în descrierea și înțelegerea cauzelor și relațiilor reciproce ale unor procese diferite cum sunt percepția, învățarea, memorizarea și comportamentul social. Psihologia umanistică face mai de grabă investigații calitative pentru a cerceta experiențele subiective ale ființelor umane.
De la înființarea primului laborator experimental de psihologie de către Wilhelm Wundt în 1879 la Universitatea din Lipsca (Leipzig), psihologia s-a separat treptat de filozofie, din care provenea, pentru a deveni o specialitate de sine stătătoare cu o serie de direcții și subspecialități, care dispun doar în parte de un limbaj comun.

*Abordarea Cognitivă
*Abordarea Umanistă
*Abordarea Behavioristă cunoscută și ca Abordarea Comportamentală
*Abordarea Psihodinamică

*Psihologie generală
*Psihologia persoanei
*Psihologia dezvoltării
*Psihologia învățării, memoriei și cunoașterii
*Psihologia socială
*Biopsihologia
*Psihologia diferențială a personalității
*Metodologie și statistică psihologică
*Neuropsihologie
*Psihofiziologie

*Psihologie clinică
*Psihosomatică
*Psihologia sănătății
*Psihoterapie
*Psihodiagnoză
*Psihopatologie
*Psihologie judiciară
*Psihologia educației (Psihologia pedagogică)
*Psiholingvistică
*Psihologie economică (Psihologia publicității, consumatorului etc.)
*Psihologie organizațională (Psihologie managerială, psihologia muncii, ergonomie, comportament organizațional etc.)
*Psihologia transporturilor
*Psihologia aplicată în domeniul securității naționale
*Psihologia sportului
*Psihologia artei
*Psihologia matematicii
*Socionică

Din antichitate și până la sfârșitul secolului al 19-lea psihologia a fost considerată parte componentă a filozofiei. Primele referiri le găsim la Aristotel în lucrarea "Despre suflet" (gr. Peri psychês). Teofrast definește 30 de caractere omenești, ceea ce reprezintă prima încercare de tipologie a persoanelor. Termenul psihologie este folosit totuși abia către sfârșitul evului mediu de către Philipp Melanchton în lucrarea lui Kommentar über die Seele (1540, Considerații asupra sufletului). Empirismul englez al secolului al 17-lea reducea funcțiile psihice la fenomene previzibile cu legi proprii. În teoria mecanicistă a lui Thomas Hobbes "sufletul" nu-și găsea niciun loc. Într-o lucrare din 1704, Leibnitz menționează pentru prima dată existența unor procese subconștiente.
Adevărat părinte al psihologiei este considerat Johannes Nikolaus Tetens, care în lucrarea sa Philosophische Versuche über die menschliche Natur und ihre Entwicklung (1777) (Considerații filozofice asupra naturii umane și desvoltării sale) face o descriere amănunțită a funcțiilor și proceselor psihice cu valabilitate până în timpurile noastre.
Începând cu secolul al 19-lea psihologia a început să se contureze ca disciplină de sine stătătoare. În același timp s-au dezvoltat diverse curente și diferite orientări, în funcție de concepțiile respectivilor psihologi. Ca în orice ramură a științei care s-a desprins din filozofie, probleme pur filozofice asupra naturii spiritului n-au încetat să fie dezbătute, ducând chiar la apariția unei filozofii a spiritului sau psihologii filozofice.
Psihologia experimentală, fondată pe lucrările lui Wilhelm Wundt și William James, își îndreaptă în special atenția asupra problemelor generale cum sunt comportamentul și dispoziția, incluzând și stările patologice, importante pentru psihologia clinică.
Școala fenomenologică cu Wilhelm Dilthey, Franz Brentano și Karl Jaspers consideră procesele psihice ca fenomene indivizibile, în timp ce Behaviorismul, bazat în mare parte pe lucrările lui Ivan Petrovici Pavlov, privește comportamentul uman ca manifestare condițonată, o asociație de stimuli cu răspunsuri specifice.
În psihologia germană un loc deosebit îl ocupă Psihologia configuraționistă (Gestaltpsychologie), ai cărei reprezentanți (Max Wertheimer, Wolfgang Köhler) privesc viața psihică ca un întreg unitar.
Încă de la sfârșitul secolului al 19-lea, Sigmund Freud folosește ca metodă terapeutică Psihanaliza și inaugurează Psihologia abisală.
Psihologia umanistă, apărută ca reacție împotriva behaviorismului și psihanalizei, are rădăcini în Existențialism și pune accentul pe experiența individuală, încercând să explice esența ființei umane prin investigații calitative (Abraham Maslow).

*Afectivitate
*Atenție
*Comportament
*Condiționare
*Conștiință
*Creativitate
*Cunoaștere
*Emoție
*Gândire
*Imaginație
*Instincte
*Inteligență
*Limbaj
*Memorie
*Motivație
*Nevroză
*Percepție
*Psihometrie
*Psihoză
*Reprezentare
*Stres
*Voință
*Traumă

PSIHOLOGIE GENERALĂ
Adler A. – Cunoașterea omului, București, 1991
Cosmovici A. – Psihologie generală, Iași, 2000
Ursula Șchiopu – Dicționar de psihologie, București, 1997
Sillamy N. – Dicționar de psihologie, București, 2000
Golu Mihai – Bazele psihologiei generale, București, 2002
Jeleson P., Racu I., Bolboceanu A., Psihologie generală, Chișinău, 2007
Malim T., Birch A. și alții – Perspective în psihologie, București, 1999
Mereacre I., Țapu G. – (Scheme) Vedemecum în psihologie, Chișinău, 2000
Nemov R. – Psihologie, Chișinău, 1990
Pavelcu V. – Cunoașterea de sine, și cunoașterea personalității, București, 1992
Savca L. – Psihologie, Chișinău, 2005
Sălăvăstru D. - Didactica psihologiei, Iași, 1999
Zlate N. - Introducere în psihologie, Iași, 2000
Zlate N.- Psihologia mecanismelor cognitive, Iași, 1999
Etco C., Fornea - Psihologie generală, Chișinău, 2007
Calancea V. –Psihologie generală, Chișinău, 2010
Stolerenco L.D. – Основы психологии, Ростов на Дону, 2003
Рогов Е. – Психология человека, Москва, 2001

ISTORIA PSIHOLOGIEI
Mînzat I. – Istoria psihologiei universale, București, 2007
Petroman P., Afirmarea psihologiei. Direcții și orientări în cadrul psihologiei explicite, Timișoara, 2002
Rala M., Botez C. – Istoria psihologiei, București, 1958
Roșca A., Bejat M. – Istoria științelor în România. Psihologie, București, 1997
Nicola G. – Istoria psihologiei universale și românești, 2001
Pavelcu V. – Drama psihologiei. Eseu asupra constituării ca știință, București, 1971
Ярошевский М. – История психологии, Москва, 1985
Марцинковская Г. – История психологии, Москва, 2001

ISTORIA PEDAGOGIEI
Cucoș C. - Istoria gândirii pedagogice, Iași, 1997
Stanciu I. – Istoria pedagogiei, București, 1975 – 1990
Ioan Albulescu - Doctrine pedagogice
Oliviu Drâmbă – Istoria Culturii civilizației, București, 1989
Cibotaru T. – Istoria învățământului și gândirii pedagogice în Moldova, 1991
Homenius - Didactica Magna, București, 1970
Dewey J. – Democrație și educație, București, 1977
Montain M. – Eseuri, București, 1984
Montessori M. – Descoperirea copilului, București, 1977
Cantemir D. – Divanul sau ... înțeleptului cu lumea
Rousseau J.J. – Emil sau despre educație

TEORIA EDUCAȚIEI
Marin Călin - Teoria educației. Fundamentarea epistenică și metodologică a acțiunii educative, București, 1996
Cristea Sorin - Dicționar de pedagogie (Dicționar de termeni pedagogici), Chișinău, București, 2000
Salade Dm. – Dimensiunile Educației, București, 1997
Momanu Mariana – Introducere în teoria educației, Iași, 2002
Constantin Cucoș – Pedagogie
Bontaș Ioan – Pedagogie
Ioan Nicola – Tratat de pedagogie generală
Nicolae Silistraru – Note de curs la pedagogie

FILOSOFIE
Humă, Introducere în filosofie
Râmbu, Introducere în filosofie
Țapoc, Inițiere în istoria filosofiei universale
Baciu, Introducere în filosofie
Marga A., Filosofie contemporana
Gaarder, Lumea Sofiei
Barthes, Plăcerea textului
Blaga, Curs de filosofie a religiei