Arsenal_O,  shmercherul,  noroc555,  G0dlike,  frodob 
PhoEniX_32  DarkayN  BrOoNo  grinkenosaurus    inaplanitian 
andreis13  DiZaster  ceay  AlionaMP  Hzrd  Brent 
igor4ikk  Dovahkiin  Tiky 
M1sa  Hary_Agent  NiceStep  alcoolic12 
S1Do 
Kelebraa kushiro Yahoot  DBZ KOZ ...

"Datele lui Aristotel asupra ştiinţei vremii sale au constituit probabil ceea ce se ştia mai precis în epoca sa. Urmaşii lui, timp de două mii de ani, au crezut probabil că erau valabile pentru totdeauna. În anii mai puţin depărtaţi, noi metode de măsură au distrus un număr din aceste "adevăruri", dar ele continuau să fie baza părerilor şi credinţelor multor oameni. Logica bivalentă după care judecă aceşti oameni a primit prin urmare numele de aristoteliană - simbol A - iar logica polivalentă a ştiinţei moderne a primit numele de non-aristoteliană - prescurtare non-A."

Aceasta este filosofia care stă la baza ciclului de romane scris de unul dintre clasicii genului, A. E. Van Vogt. Lumea non-A, Jucătorii şi Sfârşitul descriu modul în care un individ educat în spiritul acestor idei poate schimba universul, împiedicând un război interplanetar de proporţii.

Teoria în sine este foarte interesantă. Reacţiile talamice (emoţionale) împiedică luarea oricăror decizii corecte în ceea ce priveşte propria persoană sau pe ceilalţi. Astfel au loc toate evenimentele negative în decursul unei vieţi sau a unei lumi. Până când oamenii nu vor fi capabili să treacă dincolo de blocajele emoţionale care îi condiţionează şi le restrâng capacităţile de reacţie, pământul şi restul planetelor guvernate de ei vor fi într-un continuu haos. Educaţia non-A urmăreşte tocmai această armonizare a subiectului în primul rând cu el însuşi, prin autocunoaştere, şi-apoi cu ceilalţi. O lume bazată pe acest mod de viaţă n-ar avea nevoie nici de conducători, nici de organe de control, pentru că fiecare dintre indivizii care o compun ar fi perfect integrat în ea contribuind la buna desfăşurare a vieţii tuturor, aşa cum se petrece pe Venus.

Felul în care concretizează Van Vogt aplicarea ei, prin personajul principal - Gilbert Gosseyn, lasă însă de dorit. Inventând un război la scară universală, cu intrigi încurcate şi figuri pitoreşti, nu reuşeşte să convingă destul. Până la sfârşitul cărţii lasă impresia că pe umerii super-eroului, dotat cu un număr necunoscut de corpuri şi cu puterea de a se similariza oriunde doreşte, a fost pus prea mult. Şi-atunci ocupat mereu să se transporte dintr-o parte într-alta a universului nu are timp decât să salveze pe ici, pe colo câte un personaj mai bun, să trimită în frig pe cei răi, omorând cu regret din când în când. O încercare de aprofundare vine în cel de-al treilea volum, când corpurile doi şi trei vieţuiesc simultan, însă autorul nu depăşeşte nivelul câtorva replici între protagonişti.

Sigur, până la sfârşit războiul este oprit, unii dintre cei răi sunt convertiţi la această nouă filosofie pozitivă, seminţele ei se răspândesc în tot universul cu ajutorul venusienilor, şi se subînţelege că va veni un moment în care democraţia şi buna înţelegere vor domni peste tot. Gosseyn trei va avea chiar parte de o experienţă erotică, prin care se va diferenţia în mod definitiv de şirul corpurilor identice ce asigură acest fel ciudat de nemurire unui individ dotat de capacităţi superioare.