• Pentru a posta curiozităţi, statistici şi informaţii inedite despre diverse lucruri.

• Pentru a ne lărgi universul cunoştinţelor.

• Pentru a fi la curent cu ce ne înconjoară.
  ÎnchideЗакрыть

Experimentul Stanford Prison.
A fost un studiu psihologic asupra reacţiilor pe care le au oamenii în captivitate şi asupra comportamentului acestora în relaţie cu autorităţile şi cu ceilalţi deţinuţi. Experimentul a avut loc în 1971, la Universitatea din Stanford, şi a fost condus de psihologul Philip Zimbardo. O serie de studenţi, închişi în subsolul instituţiei, au jucat rolul gardienilor şi al deţinuţilor. Atât prizonierii, cât şi gardienii şi-au intrat foarte repede în roluri şi în scurt timp au dat dovadă de sadism, cu urmări dintre cele mai neplăcute. Unii studenţi au suferit traume emoţionale puternice şi au fost scoşi din experiment înainte de vreme. În cele din urmă, Zimbardo, alarmat de turnura pe care a luat-o situaţia, a pus capăt studiului.

Operaţiunea Monstrul.
Aceasta a fost un studiu efectuat asupra a 22 de orfani, în Davenport, Iowa, în anul 1939. Studiul a fost condus de Mary Tudor, coordonată de Wendell Johnson, profesor la Universitatea din Iowa. Orfanii au fost împărţiţi în două grupuri experimentale – unul de terapie pozitivă, care i-a ajutat pe copii să-şi îmbunătăţească modul de comunicare, altul de terapie negativă. Ori de câte ori subiecţii făceau vreo greşeală de exprimare, li se spunea că sunt bâlbâiţi şi li se făceau numeroase reproşuri. O mare parte dintre orfanii supuşi terapiei negative au rămas cu deficienţe de comunicare pentru tot restul vieţii lor.

Proiectul 4.1.
Acest proiecta fost un studiu condus de Statele Unite asupra rezidenţilor din Insulele Marshall. Locuitorii insulelor au fost subiecţii testului nuclear de la Bikini Atoll, efectuat pe 1 martie 1954, mai apoi încercându-se a se afla care sunt efectele radiaţiilor asupra lor. În primul deceniu de la testul nuclear, efectele erau ambigui şi dificil de corelat cu expunerea la radiaţii: numărul de avorturi spontane şi de copii morţi la naştere s-au dublat în primii cinci ani, însă apoi au revenit la procentajul de dinaintea testului; s-au înregistrat unele întârzieri în dezvoltare la copii, însă nu suficiente încât să creeze un şabolon. Un alt efect al radiaţiilor a fost cancerul tiroidian, de care au suferit un sfert dintre copiii respectivi. 

Proiectul MKULTRA sau MK-ULTRA,
a fost numele de cod dat cercetării efectuate de către CIA asupra modului în care se poate controla creierul uman. Experimentul a început în 1950 şi a ţinut până la sfârşitul anilor `60. Dovezile arată că în timpul experimentului s-au folosit o serie de medicamente ilegale şi diverse alte metodologii pentru a manipula statusul mental al subiecţilor şi pentru a altera funcţiile creierului. Printre altele, studiul a presupus şi administrarea de LSD angajaţilor CIA, personalului militar, unor doctori, agenţi guvernamentali, prostituate, bolnavi psihic şi mai multor persoane obişnuite, pentru a le monitoriza reacţiile. Drogurile erau administrate fără acordul celor vizaţi, ceea ce a însemnat violarea codului Nuremberg, pe care Statele Unite l-au adoptat după cel de-al doilea Război Mondial.Operaţiunea Midnight Climax, partea a proiectului MKULTRA, a presupus o selecţie a mai multor bărbaţi care mergeau la bordeluri, însă care erau foarte jenaţi de acest lucru. Bărbaţilor li se administra LSD, apoi erau lăsaţi în camere special create la fiecare bordel, încăperi care dotate cu pereţi din oglindă. Bărbaţii erau filmaţi, după care li se studia comportamentul.  În 1973, directorul CIA-ului, Richard Helms, a dispus arderea tuturor dosarelor MKULTRA, făcând aproape imposibilă o anchetă completă în acest caz.

Proiectul Aversion.
Armata Africii de Sud i-a forţat pe soldaţii homosexuali albi să îşi facă operaţii de schimbare de sex între 1970 şi 1980. În plus, i-a supus pe aceştia la castrare chimică şi alte diverse experimente medicale ilegale. Cu toate că nu se cunoaşte un număr fix, chirurgii armatei estimează că între anii 1971 şi 1989, 900 de femei şi bărbaţi au fost obligaţi să-şi facă operaţii de schimbare de sex, ca parte a unui program secret de exterminare a homosexualităţii în rândul soldaţilor. Psihiatrii armatei, împreună cu preoţii indicau soldaţii suspecţi de homosexualitate, care mai apoi erau trimişi la secţiile de psihiatrie. Cei care nu puteau fi „vindecaţi” cu medicamente, tratamente hormonale şi alte metode „psihiatrice”, erau castraţi sau obligaţi la operaţii de schimbare de sex. 

Experimentele nord-coreene.
Experimentele nord-coreene sunt, potrivit unor mărturii, similare cu lagărele naziste. Femeile erau de multe ori omorâte cu varză otravită, iar familiile de regulă în camerele de gazare.

Laboratoarele de Otravă sovietice.
Cunoscute şi sub numele de Laboratorul 1, Laboratorul 12 sau „Camera’, acesta a fost un proiect de cercertare al serviciilor secrete sovietice. Experimentul presupunea testarea mai multor substanţe letale asupra prizonierilor din Gulag. Scopul era descoperirea unei substanţe otrăvitoare fără gust şi inodoră, care să nu se fi putut detecta la autopsie. Otrava le era dată subiecţilor drept medicaţie, după masă. În cele din urmă, a fost creată C-2, o substanţă otrăvitoare care putea omorî o persoană în 15 minute.

Studiul Tuskegee Syphilis.
Tuskegee a fost un studiu clinic efectuat asupra a 399 de afro-americani, ce a avut loc în Alabama între 1932 şi 1972, cu scopul de a se testa utilitatea medicamentelor pentru sifilis. Subiecţii, de cele mai multe ori săraci şi analfabeţi, erau ademeneţi în participarea la experiment cu mâncare şi asigurări medicale. Nu li se dezvăluia scopul studiului şi nici diagnosticul real. La sfârşitul experimentului doar 74 dintre participanţi mai erau în viaţă. 28 de persoane au murit de sifilis, 100 din cauza unor complicaţii, 40 dintre neveste au fost infectate cu virusul respectiv si 19 dintre copiii lor s-au născut cu sifilis congenital.

Holocaustul.
Nivelul experimentelor şi torturilor umane petrecute în lagărele naziste a fost unul inimaginabil, care a culminat cu abominatii, umiliri şi degradări ale fiinţei umane care ar face să pălească chiar şi cruntele torturi ale Inchiziţiei medievale. Dureroasele şi macabrele experimente s-au concretizat în moarte, mutilare, desfigurare şi sechele pe viaţă. La Auschwitz şi în alte lagăre celebre, prizonierii selectaţi erau supuşi unor teste al căror scop declarat era acela de a ajuta personalul Wehrmacht-ului pe timp de război, a dezvolta noi arme, a studia recuperarea soldaţilor răniţi şi, nu în ultimul rând, a alimenta ideologiile rasiale susţinute de regimul nazist. Una dintre categoriile de prizonieri care au fost cel mai adesea supuse experimentelor a fost aceea a homosexualilor, doctorul Carl Vaernet iniţiind pe atunci un proiect personal în urma căruia spera să-i transforme pe homosexuali în oameni normali prin intermediul torturii. Cum evreii, slavii sau ţiganii erau consideraţi sub-oameni au avut parte de cele mai dureroase torturi experimentate pe fiinţele umane în cel de-al doilea Război Mondial. Sub scopul declarat al beneficiului Luftwaffe (Forţele Aeriene), s-a “studiat” fără anestezic, transplantul de organe de la un om la altul.Aceştia au fost folosiţi şi pentru studierea şi tratarea hipotermiei. Nici temuta malarie şi otrava nu a scăpat din planurile doctorilor nebuni aflaţi în anturajul lui Hitler.Un număr total de peste 400.000 de evrei şi ţigani au fost sterilizaţi cu forţă prin intermediul radiaţiilor, chirurgiei sau a diverselor substanţe experimentale.

10. John Gotti

John Gotti a fost unul dintre cei mai faimoși gangsteri din lume, în special în Italia. A devenit imediat cunoscut după ce l-a ucis pe Paul Castellano în 1985, șeful grupului Gambino, luându-i astfel poziția. La puțin timp, a fost arestat de FBI și condamnat la închisoare pe viață pentru crimă, evaziune fiscală, cămătărie și alte capete de acuzare. A murit de cancer în 2003.


9. Carlo Gambino

Tot în Italia a fost creat și clanul Gambino, iar Carlo Gambino a fost considerat unul dintre cei mai faimoși gangsteri din lume. Gambino a început afacerea familiei la o vârstă fragedă și era deja un gangster în adevăratul sens al cuvântului la 19 ani! A plecat apoi în Statele Unite pentru a-și oferi serviciile clanurilor de acolo, ajungând să preia poziția lui Lucky Luciano și să-l ucidă pe Albert Anastasia. A afirmat că el conduce orașul New York, până la moartea sa, din cauze naturale, în 1976.


8. Albert Anastasia

Cunoscut pentru că avea probleme psihice, Albert Anastasia și-a început cariera de criminal la o vârstă foarte fragedă, fiind condamnat la doar 18 luni de închisoare. După ce și-a ispășit pedeapsa, a urcat rapid în ierarhie. A fost considerat unul dintre cei mai buni asasini după eliminarea lui Giuseppe Masseria în New York. A fost asasinat în 1957.


7. Bugsy Moran

Numele real al lui Bugsy Moran a fost George Clarence, dar era recunoscut după acestă poreclă primită de la poliție, care l-a declarat nebun, din cauza pasiunii lui nebunești pentru violență. Toți cei care îl deranjau erau imediat uciși, de la cetățeni obișnuiți la mari rivali. A fost considerat cel mai mare dușman al lui Al Capone, chiar existând planuri ale acestuia de a-l asasina pe Moran. Nicio încercare nu a avut însă succes.


6. Griselda Blanco

Griselda Blanco este singura femeie de pe lista, dar este și una dintre cele mai cunoscute persoane din industria traficului de droguri. A fost una dintre conducătorii de top din războiul drogurilor din Miami din anii `70 și `80 și unul dintre cei mai bogați traficanți de droguri din Statele Unite, în ciuda competiției acerbe dintre traficanții de marijuana și cei de cocaină. A fost condamnată la 20 de ani de închisoare în California. După eliberarea din 2004 a mai ucis o singură dată și a dispărut.


5. Pablo Escobar

În Columbia, cel mai faimos traficant de droguri și leader al organizațiilor criminale este Pablo Escobar. Și-a început ascensiunea în anii `80, ajungând să controleze un imperiu al drogurilor pe întreg globul, strângând atât de multe milioane de dolari încât să ajungă pe poziția a șaptea în topul Forbes al celor mai bogați oameni din lume.


4. Louis Buchalter

Louis Buchalter nu este doar faimos printre oamenii obișnuiți, el era foarte faimos și printre gangsteri pentru Murders Inc, o adevărată companie de asasini. Dacă doreai eliminarea unui adversar, oamenii lui Louis Buchalter erau cei mai buni. Operațiunile sale se întindeau pe întreg globul, dar a fost prins de autorități și condamnat la pedeapsa cu moartea.


3. Frank Costello

Poreclit Primul Ministru, Frank Costello a fost un protejat al șefului mafiei, Ciro, începându-și cariera foarte devreme. Devine foarte rapid la fel de faimos ca alți gangsteri, precum Luciano. Când Luciano este arestat și condamnat, preia întreaga putere a acestuia în cadrul familiei Luciano. Nu a fost niciodată pus sub acuzare pentru ceva mai grav decât evaziunea fiscală. În 1973 a murit din cauze naturale, la 82 de ani.


2. Lucky Luciano

Charles Luciano a fost cel mai faimos ganster în ceea ce privește transformarea unui sindicat al crimei într-o organizație națională. În tinerețe a lucrat pentru câteva familii de mafioți, apoi a creat un parteneriat cu Guiseppe Masseria, a devenit prieten cu celebrități precum Frank Sinatra sau George Raft. Cu toate acestea, în 1936 a fost arestat de Thomas Dewey și condamnat la închisoare pentru 30 de ani, dar în 1946 este eliberat și deportat în Italia, unde și-a continuat cariera.


1. Al Capone

Pe prima poziție se află foarte cunoscutul Al Capone, fără urmă de îndoială cel mai  faimos gangster din toate timpurile. Și-a început afacerile la 14 ani, când s-a mutat în Chicago. Era recunoscut pentru  tendințele sale sociopate și pentru temperamentul său foarte dificil. A condus adevarăte industrii de trafic cu alcool, jocuri de noroc, prostituție și alte operațiuni ilegale în Statele Unite. Una dintre cele mai mari operațiuni s-a desfășurat de Sfântul Valentin, în 1929, când și-a eliminat aproape toți inamicii într-o singură zi.

Reinhard Heydrich s-a născut în anul 1904 la Halle, în munții Teutoburger Wald. La vârsta de 18 ani s-a înrolat în armată. Era un spadasin și un schior desăvârșit. Cânta la vioară și îi plăcea să-și petreacă weekend-urile jucând crochet și ascultând muzică de cameră la reședința amiralului Canaris.

La vârsta de 26 de ani și-a distrus, pe neașteptate, cariera militară, care evolua promițător, lăsând-o însărcinată pe fiica unui industriaș important. Declarând că o femeie care accepta să întrețină relații sexuale înainte de căsătorie nu este demnă de a fi soție, el a refuzat să se însoare cu ea. Pentru această purtare, a fost eliberat, în mod rușinos, din serviciul marinei.

Căutând o nouă slujbă, el s-a alăturat personalului SS, condus de Himmler, în anul 1931. Heydrich era inventiv, crud și inteligent, și s-a dovedit un adjunct util pentru Himmler, care era mai lent și prozaic, cei doi devenind un cuplu de temut în scurt timp. În 1933, după ce Hitler a ajuns cancelarul Germaniei, puterea SS-ului lui Himmler a crescut brusc. În numai trei luni, Himmler a înființat primul lagăr de concentrare, la Dachau, pe care l-a ticsit cu oponenții politici ai nazismului.

Neîncrederea lui Hitler în trupele SA a fost amplificată sistematic de șefii SS, Himmler și Heydrich, care l-au avertizat, în mod repetat, că SA pregătea o lovitură de stat. În cele din urmă, Hitler i-a convocat pe conducătorii SA la Bad Wiesse, în Bavaria, unde au fost arestați, închiși și împușcați. Asasinatele de la Bad Wiesse au fost considerate de ofițerii SS din toată Germania ca un semnal pentru a începe executarea politicienilor de frunte de pe listele pregătite de Himmler și Heydrich. Hitler a raportat Reichstagului 79 de morți; numărul celor uciși în „Noaptea cuțitelor lungi” dar cfifra reală se ridică, mai degrabă, la peste 500 de persoane.

Organizația SS a devenit atotputernică, iar Himmler și Heydrich îi dădeau socoteală doar lui Hitler. În anul 1938, guvernul polonez le-a anulat cetățenia evreilor polonezi care locuiau în Germania. La scurt timp după aceea, SS-ul i-a informat că nu mai erau nici cetățeni germani. Heydrich a organizat o razie generală, iar evreii fără cetățenie au fost duși cu camioanele la granița cu Polonia și lăsați în fâșia verde dintre cele două state.

Când a auzit de această cruzime inutilă, un tânăr de 17 ani, el însuși evreu polonez, a încercat să-l împuște pe amabasadorul german la Paris. A împușcat, din greșală, pe altcineva și a fost arestat, iar Heydrich a utilizat atentatul drept pretext pentru a organiza, prin intermediul poliției locale, demonstrații „spontane” împotriva evreilor. Demonstrațiile din „Noaptea de cristal” au dus la moartea a 35 de persoane, distrugerea a 180 de sinagogi și a 7500 de firme conduse de evrei.

Heydrich a fost răspunzător pentru înființarea bordelului exclusivist, Salon Kitty, din Berlin, unde în toate camerele existau microfoane care înregistrau convorbirile. Aici urma să fie testată loialitatea liderilor naziști. Tot Heydrich a inventat unul dintre cele mai importante planuri naziste de obținere de fonduri. Pentru sume foarte mari, evreii austrieci puteau cumpăra vize de ieșire din țară, în loc să riște moartea în lagărele de concentrare. Până la sfârșitul anului 1939, aproape două treimi din evreii din Austria le predaseră SS-iștilor toate bunurile și părăsiseră țara. Un Birou pentru Emigrarea Evreilor similar a fost deschis în Praga după ocuparea Cehoslovaciei, dovedindu-se foarte profitabil.

Heydrich a fost și cel care a inventat pretextul pentru invadarea Poloniei. Un post de radio german de graniță a fost atacat de soldați polonezi și mulți germani au fost uciși. În ziua următoare, tancurile nemțești au intrat în Polonia, după ce  ziarele germane erau indignate, în privința atacului polonez neprovocat. „Soldații polonezi” fuseseră însă SS-iști deghizați, iar trupurile găsite la locul incidentului erau victime din lagărele de concentrare.

Heydrich a fost numit guvernator al Boemiei și Moraviei și, în scurt timp, și-a câștigat porecla „Călăul din Praga”, pentru anihilarea rezistenței cehe. Prim-ministrul ceh a fost condamnat la moarte după un proces-spectacol. Agenții rezistenței cehe stabiliseră o legătură importantă între un spion din ierarhia nazistă și Londra. Aparent, Heydrich îl putea ientifica pe acest spion și, de aceea, guvernul ceh din exil a luat decizia să-l asasineze. Doi asasini, Jan Kubis și Joszef Babcik, au fost parașutați în Cehia și au organizat o ambuscadă într-o curbă strânsă de pe traseul dintre reședința de la țară a lui Heydrich și biroul său din palatul Hradcany din Praga.

Pe 27 mai 1942, Mercedesul în care se afla Heydrich a încetinit în curba resopectivă, iar Gabcik a ieșit pe drum și a încercat să-l împuște, dar arma i s-a blocat. Automobilul s-a oprit. Kubis a aruncat o grenadă și Heydrich a sărit afară din mașină cu revolverul în mână. Fusese grav rănit și s-a prăbușit după câțiva pași. A murit în spital după 9 zile.

Cruzimile legate de moartea lui Heydrich nu se sfârșiseră încă. Asasinarea lui a fost urmată de represalii, printre care se numără una dintre cele mai mari atrocități din cel de-al Doilea Război Mondial – distrugerea satului Lidice, care a fost ars din temelii; toți cei 1300 de bărbați și băieți din sat au fost împușcați.