"100 миллионов в деле"

Brazilianul Roberto Carlos, unul dintre cei mai valoroşi şi spectaculoşi fundaşi stânga din ultimii 30 de ani, îşi croieşte un drum sigur şi în cariera de antrenorat. Aflat pe banca turcilor de Sivasspor, locul 3 în campionat, fostul star de la Real Madrid şi-a pus în gând să atingă stelele şi din postura de tehnician, iar munca la catedră pare să-i deschidă noi provocări şi noi perspective. Într-un interviu publicat azi de siteul forului internaţional de fotbal,sud-americanul cu dinamită în gheata stângă (la un meci Real - Juventus mingea şutată de Carlos şi respinsă de Buffon a atins aproape 150 km/h), triplul participant la CM a abordat o paletă largă de subiecte. De la şansele Braziliei la competiţia din 2014, la sistemul pe care îl abordează la Sivasspor sau portretul zugrăvit lui Marcello, urmaşul său de pe Santiago Bernabeeu şi din naţionala Selecao, Roberto a explicat cu argumente solide crezurile sale, dar a pus un strop de culoare în fiecare povestioară. Fostul fundaş de 1,68 m pare că s-a oprit doar puţin din incursiunile sale celebre în viteză pe flancul pe care obişnuia să fie un adevărat jupân. S-a oprit doar pentru a prezenta un vis.
Carlos despre experienţa de antrenor-jucător de Anji: "Hiddink, un mare profesor"
Brazilianul a demarat istorisirea din punctul de plecare al noului început. Alături de o personalitate a fotbalului, de la care a privit cu coada ochiului, a asimilat tot ce l-a fermecat şi de la care a încercat să fure modul de depăşire a lanţului de obstacole ivite într-un mediu în care trebuie să ţii în frâu 22 de personalităţi puternice. "Tot ce am experimentat şi am învăţat din fotbal m-a făcut să-mi doresc ca la un moment dat să devin antrenor. Am fost antrenor-jucător la Anji la 10 partide, dar am vrut să-mi dedic tot timpul pentru antrenorat. Şi acum sunt mult mai fericit! Încerc în continuare să mă obişnuiesc şi să asimilez şi sunt mândru de ce am construit la Sivasspor. Eu mi-am propus să-mi construiesc o carieră ca tehnician, la fel de prodigioasă cum a fost cea de pe teren, iar Guus Hiddink (n.r. tehnician olandez) m-a învăţat nenumărate lucruri. Discutam zi de zi şi l-am urmărit lovindu-se de o serie de situaţii neobişnuite, dificile şi mereu anticipa ceea ce îşi doreau jucătorii săi. L-am perceput ca pe un mare profesor şi sper să fiu un urmaş demn", şterge praful de pe amintiri fostul campion mondial.
La Sivasspor: "Sunt un tip deschis cu jucătorii mei!"
La 40 de ani, Roberto pare că trăieşte fotbalul la prezentul continuu. Cu acelaşi zâmbet cu gura până la urechi ce însoţea un gol fabulos sau cu acelaşi surâs amar ce i se ivea pe chip când We are the Champions răsuna doar pentru adversari. Ştia, desigur, că The Winner takes it all. Şi, desigur, cu toţii ni-l amintim din diferite ipostaze rămase pe o bandă VHS sau într-un sertar al memoriei. Dar cum vi-l imaginaţi din postura de antrenor? E tipul dur? E tipul convingător? E tipul blând? "Cred că pot repeta succesul avut în iarbă şi pe banca tehnică. Nu vreau să joc şi să par tipul dur. Îmi place să-mi fac prieteni printre jucători să le câştig încrederea. Eu am tendinţa să muncesc enorm şi de asta sunt respectat de elevii mei. Totodată, încerc să-mi arăt deschiderea faţă de fotbalişti, de club, de fani, de oficiali şi de ziarişti. Sunt acelaşi tip din trecut. Şi mereu a mers! Cred că peste şapte sau zece ani voi culege rezultatele muncii şi voi avea ce să celebrez şi din cariera mea de antrenorat", aruncă o minge în adâncime internaţionalul cu 125 de selecţii şi 11 goluri în naţionala Braziliei.
Capello, Del Bosque, Mourinho, Guardiola, Laudrup....
Şi pentru că un brazilian nu va uita niciodată să sublinieze şi numele unor conaţionali care i-au purtat paşii pe fiecare treaptă a performanţei, Carlos n-a omis să treacă pe lista tehnicienilor care i-au influenţat cariera pe Luiz Felipe Scolari sau pe Vanderlei Luxemburgo. "Dar şi Capello sau Del Bosque. Sau chiar Mourinho, deşi nu am lucrat până acum cu el. Mereu mi-a plăcut să mă uit la aceşti antrenori şi să le pun în practică ideile lor", continuă Roberto, care-şi manifestă admiraţia şi pentru generaţia tânără: "Îmi plac Pep Guardiola sau Michael Laudrup".

Din felul în care vorbeşte despre prezent, Carlos pare că va cunoaşte o dezvoltare impresionantă şi în noua meserie. Pare că răspunde cu o sinceritate dezarmantă, dar întrebarea care persistă e de ce a ales Sivasspor şi Turcia ca block-start spre noua aventură... "Turcii au foarte multe lucruri în comun cu brazilienii. Clubul Fenerbahce m-a făcut să mă simt ca acasă şi fanii m-au îndrăgit. Apoi cei de la Sivas şi-au exprimat interesul în privinţa unei colaborări, propunându-mi un proiect pe termen lung. E doar începutul unei poveşti de succes sper eu. Ştiam multe deja despre poporul din Turcia, despre sportul de acolo şi mi-a fost mai uşor să îmbrac sacoul de antrenor din această ţară. Sivas joacă acum un fotbal atractiv şi din punct de vedere tactic suntem foarte bine organizaţi. În viitorul sezon vreau să evoluăm în cupele europene şi până acum am realizat tot ce ne-am propus", continuă triplul câştigător al trofeului Ligii Campionilor.
"Au fost surprinşi să mă vadă atât de aproape!"
În mod firesc, primul contact dintre Roberto Carlos şi noii săi elevi a fost puţin ciudat. Pentru că apariţia brazilianului în vestiar a avut un efect de wow în ochii fotbaliştilor micuţei grupări din fotbalul dominat de coloşii Galatasaray, Beşiktaş, Fenerbahce şi Trabzonspor. E acel gen de întâlnire care tinde să-ţi ofere amintiri de povestit la bătrâneţe. Preia din nou... Roberto: "Când m-au zărit prima dată, erau surprinşi să mă vadă atât de aproape. Dar treptat, au început să se obişnuiască... Am încercat să vorbesc cu fiecare în parte şi să le spun întâmplări de la Real Madrid şi din naţionala Braziliei. Dar i-am captivat şi spunându-le poveşti cu fotbalişti precum Zidane, Beckham, Raul, Ronaldo sau Romario. Am dat timpul înapoi pentru a încerca să-mi reamintesc cele mai frumoase lucruri, pentru a-i face să vadă acele momente şi pentru a-i face să creadă că pot şi ei ajunge acolo. Să le crească încrederea în ei", rememorează ca şi cum ar povesti un film cvadruplul campion cu Real Madrid.

De fapt, amintirile presărate printre pasele cu jucătorii lui Sivas constituie o adevărată lecţie a sportivului de top a cărui menire e să împărtăşească şi aspiranţilor la un tricou cu steluţe în dreptul inimii toate secretele unei ascensiuni spre vârfuri. Desigur că-i străfulgeră prin minte să ajungă să aibă la picioare poate tot stadionul lui Real şi din postura de tehnician. Dar a preferat s-o ia de jos. Cu paşi mărunţi.
"Brazilia se bazează pe spiritul de echipă, deşi avem în grup un jucător precum Neymar"
Paşi uriaşi pare a face însă naţionala Braziliei spre cucerirea unui nou titlu mondial. Punctele forte? Sunt arhicunoscute pentru o ediţie învăluită în ritmuri de samba. Ce anticipează Roberto Carlos: "Brazilia are o şansă mare să se impună anul viitor, iar Luiz Felipe Scolari e omul potrivit. Cred că am făcut alegerea perfectă când l-am adus din nou pe bancă pe Scolari. E o presiune uriaşă pe umerii săi, dar el deţine capacitatea de a le transmitejucătorilor din calmul său. E inteligent, posedă un staff capabil, iar prietenie care-l leagă de unii jucători e esenţială. Chiar dacă avem un jucător precum Neymar în grup, naţionala se axează pe spiritul de echipă, cu fiecare component muncind pentru acelaşi obiectiv", e de părere specialistul loviturilor libere.
De ce e Marcelo peste Maxwell şi Filipe Luis
În loc de încheiere, fostul star al fotbalului mondial a aruncat o privire scurtă spre... urmaşul său. E pe mâini bune postul de la Real şi din naţională? Credeţi că succesorul său se exprimă la acelaşi nivel? Are potenţial de creştere? Iată răspunsul: "Marcelo e un lider la Real Madrid, dar şi în prima reprezentativă. A progresat rapid. Naţionala mai are variante pentru acest post: Maxwell sau Filipe Luis, dar Marcelo deţine un avantaj pentru că joacă de mulţi ani la Real Madrid. Pe postul său el e printre cei mai buni din lume. Unica lui problemă e cauzată de accidentări. Atât". De acord sau nu cu optica simpaticului antrenor de la Sivasspor, rămâne să vă învioraţi retina, în caz ca aţi mai uitat, cu câteva dintre golurile fantastice şi acţiunile care i-au adus lui Roberto Carlos recunoaşterea până pe cel mai neînsemnat loc dintr-o arenă mai puţin cunoscută. Merită.

- a fost supranumit The Bulett Man datorită forţei cu care executa loviturile libere
- se spune că mingea trimisă de stângul său a atins şi 169 km/h.
- numele său întreg e Roberto Carlos Silva da Rocha
- a jucat 11 sezoane la Real Madrid
- e campion mondial cu Brazilia în 2002 şi finalist la CM 1998
- s-a retras în 2012 de la Anji Mahacikala