- Hey Tom, am știut că pot conta pe tine.
- Chiar vrei eu să o fac ?? Nu am participat niciodată la curse !
- Ok, eu știu că nu va fi ușor, dar n-avem de ales.. Dacă o vei face, nu vom pierde, e simplu..
- Arăt eu ca un om care o poate face ? Nici nu știu regulile.
- Ascultă, totul e foarte simplu. Sunt 5 cercuri și trebuie să ajungi primul ca să fii învingătorul. Dacă ajungi al 2-lea, banii sunt pierduți. Dar fiindcă am aranjat mașina acelui clovn un pic, totul ar trebuie să fie în ordine. Ah da, și încă ceva, la o asemenea viteză ai grijă să nu te lovească nimeni, așa că ferește-te de acești netrebnici. Succes Tom, cred, știu că o poți face !
- Eu nu cred..
- Hm, hm. Tom, jumătate de cartier a pariat pe mașina lui Don. Înțelegi ce va însemna să pierzi ?? Donul va pierde, și tu vei pierde orice respect, și noi care am muncit din greu  pentru a-l obține. Oamenii ne încredințează respectul lor o dată cu banii. Înțelegi care-i miza ?
- Da, am înțeles Frank. Am înțeles.
- Calm, fiule, arată din ce ești făcut!

Niciodată nu m-am considerat ca cineva cu ouă de fier, ba dimpotrivă. Și totuși atmosfera în care trăisem ultimul an îmi permise să descopăr atâtea lucruri noi despre mine. Am urcat la volan cu certitudinea că sau câștig, sau mor în accident, și cum doream să mai trăiesc îmi rămânea o singură variantă.  Mașina europeanului era în primul rând, însă n-a pornit la start, nu m-am gândit la el decât după cursă, atunci la moment priveam în părți și căutam să păstrez o distanță confortabilă între mine și adversari. Frank a avut dreptate în privința șoferilor, mergeau nebunește, nici că le păsa dacă ating vreo altă mașină. Erau ațintiți spre câștig, mintea lor debita doar un singur scenariu : “Câștig, câștig, câștig”, cu o înflăcărare care deseori era atribuită iezuiților. Se citea în priviri.
Primul tur am condus încordat, cu maximă atenție, și mă felicitam în gând că cel puțin câștigasem câteva poziții. Asta-mi alimenta încrederea, la al doilea cerc deja calculam câți adversari îmi mai rămân. Mașina se comporta minunat, era aproximativ la fel de rapidă ca a europeanului, și mă asculta în orice viraj, fără surprize. Motorul puternic turuia în spate, și fumul negru ce-l scoatea îmi ajungea în nări din când în când. Trebuie să afecteze îngrozitor plămânii, dar nu astea erau gândurile mele; ca toți șoferii priveam în față, concuram cu ei, deci trebuia să-mi manifest supremația. Cum? Nu știam prea bine, dar încercam să nu pierd din priviri grupul fruntaș. Începutul celui de al 3-lea cerc mă găsi exact în spatele lor, erau vreo patru, deci ocupam poziția cinci, nu rău pentru un începător. Mi-am pus în plan în următoarele două cercuri să-i întrec, ca la ultimul să nu fiu sub presiune. Câte doi adeversari pentru un cerc! Real? Aceste două ture mi-au solicitat maximul de atenție și abilități, și abia la cel final am început a observa împrejurimile. Circuitul avea pasaje printre stânci, părți foarte periculoase pentru orice șoferi. Frica m-a făcut să fiu mai precaut, așa că ritmul meu a scăzut un pic, și auzeam motorul pilotului din spate amenințându-mi poziția de lider. Pulsația inimii îmi zvâncnea tâmplele, mai rămaseră două viraje când am zărit primul pilot întârziat, o neliniște în plus întrucât îmi faceam griji să nu fie o piedică, dar nu a fost cazul, pentru că nu l-am ajuns decât după ce trecusem linia de finish. Primul, eu? Nu realizam.