• Pentru a posta curiozităţi, statistici şi informaţii inedite despre diverse lucruri.

• Pentru a ne lărgi universul cunoştinţelor.

• Pentru a fi la curent cu ce ne înconjoară.
  ÎnchideЗакрыть

ЛУЧШИЕ ИЗОБРЕТЕНИЯ ЖЕНЩИН

1. Астролябия

Прибор для измерения координат небесных тел изобрела женщина-ученый, философ, астроном и математик Гипатия Александрийская в 370 г. до н. э.

2. Розовое шампанское

Николь Барбье Клико в 1808 году разработала технологию «ремюажа», благодаря которой шампанское за три месяца избавляется от осадка и становится кристально прозрачным, возымела настоящий успех, значительно улучшив качество напитка.

3. Циркулярная пила

Табита Бэббитт долго наблюдала за мужчинами, занятыми распилом бревен специальной пилой с двумя ручками, за которые нужно тянуть то вперед, то назад. Хотя нагрузка на обоих мужчин была одинаковой, бревна распиливались только тогда, когда пила двигалась вперед, а при обратном движении с бревном ничего не происходило. Бэббитт подумала, что это пустая трата энергии, и в 1810 году создала прототип циркулярной пилы, которая позднее стала использоваться в лесопильной промышленности.

4. Перископ для подводных лодок

С помощью этого прибора, который запатентовала в 1845 году Сара Мэтер, определяют расстояние до наблюдаемых объектов.

5. Мясные консервы

В 1873 году на всемирной выставке в Вене наша соотечественница Надежда Кожина продемонстрировала способ приготовления мясных консервов, за что и получила медаль.

6. Посудомоечная машина

Недосчитавшись нескольких тарелок из своего любимого фарфорового сервиза, Джозефина Кокрейн создала машину, которая только моет посуду, а не бьет. Это произошло в 1886 году, но только спустя 40 лет, устройство Кокрейн было признано необходимой вещью в хозяйстве.

7. Бюстгальтер

Эта деталь женского гардероба была запатентована Эрмини Кадоль во Франции в 1889 г. В своей корсетной мастерской госпожа Кадоль выставила изделие, получившее название «le Bien-Etre» («благополучие»). Чашечки этого бюстгальтера поддерживали две сатиновые ленты, а сзади вся эта конструкция прикреплялась к корсету.

8. Снегоуборочная машина

Чистота должна быть не только в доме, но и на улицах, решила обычная секретарша Синтия Вестовер и собрала прадедушку современных машин для чистки улиц от снега в 1892 году.

9. Стеклоочистители

Первые дворники для автомобиля изобрела Мэри Андерсон в 1903 году. Ей стало жалко водителя, который вынужден был во время вьюги поминутно останавливать машину и сгребать снег с ветрового стекла.

10. Фильтр для кофе

Благодаря Мерлитте Бенц любители посидеть за чашечкой кофе избавлены от утомительной процедуры по приготовлению порции другой-третьей. Первый фильтр-конус для кофе Мерлита скрутила собственноручно из листка ученической тетради с 1909 году.

11. Глушитель для автомобиля

Этот акустический фильтр изобрела Эль Долорес Джонс в1917 году, после чего мир вокруг нас стал чуть тише.

12. Подгузники

Усталая мама и домохозяйка Марион Донованв 1917 году села за швейную машинку с душевой занавеской и, после нескольких попыток, создала водонепроницаемые покрытия для подгузника. В отличие от резиновых ползунков, которые уже были на рынке, дизайн Донован не вызывает опрелостей и не жал кожу ребенка.

13. Шоколадное печенье

Во время приготовления печенья по классическому рецепту Рут Уэйкфилд в 1930 году, пошла на эксперимент, растопив плитку шоколада и добавив его в тесто. Получилось очень вкусное печенье, которое позже Рут с мужем запустили в серийное производство.

14. Wi-Fi

Хэди Ламарр получила скандальную славу после того как снялась в фильме чехословацкого режиссера Густава Махатого, где впервые в истории кино была откровенная сцена сексуального характера, за что Адольф Гитлер назвал ее врагом Третьего рейха, а римский папа Пий XII призвал добрых католиков не смотреть фильм. Но Хэди увлекалась не только кино. В 1941 году она запатентовала секретное средство связи, которое динамически изменяло частоту вещания, чтобы затруднить перехват противником. С 1962 года это устройство использовалось в американских торпедах, а ныне используется в мобильной связи и WiFi.

15. Бронежилет

В 1965 году доктор Стефании Кволек изобрела синтетический материал кевлар, который пять раз сильнее стали. Ее изобретение спасло тысячи жизней полицейским, пожарным и военным. Кевлар стал основой для пуленепробиваемых жилетов.

16. Силикон

Скульптор Патрисия Биллингс поставила себе задачу создать такую цементную добавку, которая бы предотвращала ее творения от разрушений. После нескольких лет экспериментов, в 1970 году, она, наконец достигла своей цели, изобретя нерушимую штукатурку. Вскоре после этого Биллингс обнаружила, что материал был к тому же удивительно устойчив к огню.

Oamenii de stiinta au descoperit motivele pentru care anumiti oameni sunt intotdeauna intepati de neplacutele insecte:
- Tantarii prefera grupa de sange 0 - Potrivit cercetatorilor, persoanele care au grupa de sange 0 au de doua ori mai multe sanse sa fie intepate decat cele care au grupa A. Studiile arata ca aceasta grupa de sange este preferata tantarilor in detrimentul oricarei alteia.
- Insectele sunt atrase de bere - Consumul unei singure sticle de bere creste de cateva ori riscul unei persoane de a fi intepata de tantari. Oamenii se stiinta sustin ca aceste insecte sunt atrase de substantele din bere si le pot "mirosi" in sangele unei persoane.
- Femeile insarcinate sunt victime sigure - Se pare ca tantarii sunt atrasi de femeile gravide mai mult decat fata de orice alta persoana. Oamenii de stiinta sustin ca acest lucru se explica prin faptul ca temperatura abdomenului unei femei insarcinate este cu un grad mai mare decat la alte persoane. Mai mult, femeile care sunt in perioada ovulatiei au sanse mai mari sa fie intepate decat in celelalte zile ale lunii.
- Culorile care atrag tantarii - Aceste insecte sunt atrase cel mai mult de culoare neagra, apoi rosu si gri. Asadar, evitati sa purtati haine in aceste culori in zone unde sunt sanse ridicate sa fie tantari. Cele mai bune culori pentru a indeparta insectele sunt verde si galben.

Preferinţa pentru muzica de calitate nu ţine cont doar de educaţie, ci mai ales de inteligenţă, iar ascultarea muzicii are aproape numai efecte benefice. Profesorul Iamandescu a realizat primele studii de muzicoterapie din România, în cadrul catedrei de Psihologie Medicală şi Psihosomatică a UMF „Carol Davila“ din Bucureşti.

Orice melodie care ne place aduce beneficii, spune profesorul Iamandescu.

„Adevărul”: Este adevărat că muzica ne poate face să simţim mai puţin durerea?

Ioan Bradu Iamandescu: Muzica joacă un rol mult mai important decât am putea crede. În Antichitate se mergea chiar până la folosirea flautului în dreptul zonei afectate de lumbago. Dincolo de asta, muzica şi-a dovedit posibilităţi terapeutice în plan psihologic şi somatic. De exemplu, efectul antalgic, de combatere a durerii, a fost evidenţiat într-un mod spectaculos in timpul operatiilor. Pacentii care au ascultat numai muzică au simţit mai puţina durerea decât cei care au luat calmante. Muzica se utilizează foarte mult în chirurgie.

„Adevărul”: Aţi studiat efectele muzicii asupra organismului şi aţi scris un tratat de muzicoterapie în acest sens.

Ioan Bradu Iamandescu: Am scris primul tratat de muzicoterapie receptivă, iar peste o săptămână-două va apărea o nouă ediţie a acestui tratat, care a fost îmbunătăţit prin contribuţia a nouă personalităţi din domeniul muzicoterapiei internaţionale. Aceste personalităţi m-au ajutat să lărgesc cadrul acestei abordări şi să încerc să introduc muzicoterapia la noi în ţară ca specialitate muzicală, lucru care este pe cale să se realizeze şi cu ajutorul cadrelor didactice de la Universitatea de Muzică din Bucureşti şi al mai multor psihologi. Numai că este un domeniu foarte pretenţios, care cere cel puţin trei ani de formare şi acum este o tatonare în această direcţie. Cartea despre care vă vorbesc se adresează în primul rând melomanilor.



„Adevărul”: Este eficientă orice melodie care ne place sau gusturile se discută?

Ioan Bradu Iamandescu:  Orice muzică este eficientă, în mod sigur, dar s-a dovedit că piesele din repertoriul clasic şi romantic activează cel mai mult creierul. Chiar dacă există aşa-numita muzică preferată (unul vrea romanţe, unul vrea rock), există tomografia cu emisie de pozitroni care arată cum muzica lui Mozart activează 99%-100% din scoarţa cerebrală. Şi, în general, muzica simfonică şi de cameră activează creierul în proporţie de 90%, spre deosebire de muzica uşoară sau tangoul, de exemplu, care activează creierul în proporţie de 50%. Mai mult, nicio muzică nu poate depăşi pragul pe care îl atinge muzica barocă, de exemplu, ale cărei unde sonore au frecvenţe care se înscriu în zona de activare optimă a activităţii cerebrale. Dacă ascultăm muzică barocă, neuronii capătă un ritm de activitate ciclică între 8 şi 12 cicli pe secundă, ceea ce se întâmplă numai în cazul geniilor! Numai că geniile îl au permanent, în vreme ce omul care ascultă muzică îl are doar cât ascultă muzica, dar este suficient, pentru că îmbunătăţeşte memoria.



„Adevărul”: Înseamnă că ar trebui să ascultăm muzică în timp ce învăţăm?

Ioan Bradu Iamandescu:  Da, muzică în stil baroc în special, adică Bach, Telemann, Handel. O doctorandă a mea, psihologul Liliana Neagu, a dovedit că persoanele care învaţă folosind acest fundal sonor obţin performanţe cu 40% mai mari la testele de memorie. Poate că mai târziu se va putea ca în sălile de clasă să se pună muzică în surdină ca fundal sonor, care să nu distragă atenţia, dar care să favorizeze memoria.




„Adevărul”: În afară de stimularea memoriei, ce alte efecte mai are muzica? Şi ce tipuri de muzică clasică sunt cele mai indicate?


Ioan Bradu Iamandescu:  Muzica barocă are efecte foarte bune, slavă Domnului, şi pentru relaxare, şi pentru terapie, dar aici, sigur, îi putem include şi pe Mozart, pe Beethoven, pe Wagner. De asemenea, efectul antalgic este mare şi la muzica preferată. În studiile mele, am pus muzica pe care a vrut-o fiecare, chiar şi muzică populară gen „Uhăi, bade”. Şi aceasta a avut efect antalgic. Dar am pus şi muzică clasică şi aceasta a avut mai mult succes! Ştiu acest lucru pentru că am avut un aparat care te ciupea şi provoca durere, iar intensitatea senzaţiei era înregistrată, aparatul spunea cât te doare. Eu vă pot spune că am avut Zona Zoster, cu dureri mari localizate la ureche, am crezut că am otită. Am ascultat la căşti „Amurgul zeilor” de Wagner – şase ore, de la ora două la opt dimineaţa. Mă mai durea foarte puţin când am ajuns la medicul ORL-ist. În altă ordine de idei, o cercetare recentă a colectivului nostru a demonstrat o scădere considerabilă a glicemiei pe fondul audiţiei muzicii clasice. Toate aceste cercetări nu au alt rol decât să convingă marele public, dar şi lumea medicală, de valoarea muzicoterapiei şi să pregătească atmosfera în ţara noastră pentru introducerea muzicoterapiei ca specialitate complexă, pe care trebuie să o practice fie un muzicolog cu pregătire de psihologie, fie un psiholog cu educaţie medicală, fie un medic care să aibă o cultură muzicală deosebită şi noţiuni de psihologie.



„Adevărul”: Se spune că plantele cresc mai bine, că văcuţele dau mai mult lapte pe muzică de Mozart. Este adevărat?

Ioan Bradu Iamandescu:  Da. Şi nu numai Mozart, muzică clasică, muzică armonioasă. Pe de altă parte, ascultând un discurs al lui Hitler, plantele s-au chircit, s-au ofilit.



„Adevărul”: Diferă impactul pe care îl are muzica asupra noastră dacă o ascultăm în cadrul unui concert la Ateneu, de exemplu, sau acasă, la căşti?

Ioan Bradu Iamandescu:  La un concert, efectul este maxim, deoarece sunt trei factori implicaţi: în primul rând, concentrarea este mult mai bună, te duci la concert ca să asculţi muzică. Pe de altă parte, este vorba de acţiunea sunetelor asupra corpului, întregul corp este învăluit de aceste efluvii sonore la modul direct. Şi apoi, contează caracterul emoţiei colective. Este vorba de fenomenul de contagiune emoţională care potenţează trăirile. Şi caracterul de eveniment pe care îl are participarea la un concert este important.



„Adevărul”: Sunt artiştii, în general, şi persoanele care cântă, în special, mai sănătoşi, mai fericiţi sau mai puţin stresaţi decât ceilalţi?!

646x404Ioan Bradu Iamandescu:  Aici este vorba despre muzicoterapia activă pe care eu nu am analizat-o, deoarece este mult mai puţin la îndemâna oricui să cânte în casă, să cânte la un instrument chiar, poate cel mult să cânte într-un cor. Nu sunt studii foarte exacte în acest sens, încă nu avem o statistică şi în ştiinţă nu poţi să mergi numai pe impresii. Dar se pare că muzicienii trăiesc mai mult – cu unele excepţii regretabile, desigur. Uitaţi-vă la marii zei, Herbert von Karajan, Arthur Rubinstein, la 94 de ani cânta la pian, Pablo Casals. Muzica stimulează imunitatea, iar cine are o imunitate mai bună trăieşte mai mult. Cel puţin din punctul acesta de vedere se poate spera. Dar ascultând muzică, efectele sunt cu siguranţă benefice. Să revenim la gusturile muzicale. Vreau să reţineţi un lucru. Nu există obstacol pentru a beneficia de efectele muzicii aşa-zise grele. Nu este valabilă ideea că-ţi trebuie neapărat o educaţie muzicală. O educaţie muzicală favorizează un contact mai uşor cu această muzică, dar oamenii care sunt foarte inteligenţi apreciază un astfel de gen indiferent de cultura lor muzicală. Dovadă stau notele pe care ei le dau pieselor din repertoriul simfonic şi de cameră. Cele mai noi cercetări pe care le-am făcut pe plan internaţional sunt în domeniul muzicodiagnosticului, este un concept prin care reuşesc să îmbogăţesc examenul psihologic prin felul în care bolnavul descrie, pe baza impresiilor personale, ce îi sugerează muzica pe care o ascultă, fără să ştie cine este compozitorul sau cum se numeşte piesa. O să vă dau un exemplu: o femeie de serviciu, când a ascultat un fragment de Wagner, „Călătoria lui Siegfried pe Rin”, o muzică accesibilă, frumoasă, a fost extrem de impresionată şi a descris exact ce a vrut să spună Wagner, dar într-o formă modificată, adaptată secolului: şi-a amintit de o călătorie a ei nu cu luntrea, ci cu autobuzul, în care vedea locuri frumoase. I-am spus că are un nivel de inteligenţă ridicat şi mi-a zis că a fost bună la carte, dar n-a putut să continue. Însă copilul ei este olimpic! Deci avea gena aceasta, dar nu s-a putut realiza.


Muzica lui Mozart activează aproape 100% din scoarţa cerebrală. Ritmul trezeşte instinctele, melodia emoţiile, iar armonia inteligenţa.



„Adevărul”: Ce le transmiteţi tinerilor care ascultă muzică „supărată”, zgomotoasă?

Ioan Bradu Iamandescu: Să nu abandoneze o astfel de muzică, dar să nu devină prizonierii ei, să încerce şi altceva. Să o asculte la petreceri, mai ales muzica uşoară de bună calitate, muzica de film. Şi mai ales, să cânte ei înşişi, într-un cor, la un instrument. Îi dezvoltă mult. Anihilează efectul stresului şi le finisează personalitatea. Îi face mai complecşi.



„Adevărul”: Dar manele?

Ioan Bradu Iamandescu:  Manelele, dacă vreţi, sunt foarte bune pentru exacerbarea instinctelor. Şi am spus tot. Dar exacerbează şi instinctul de agresivitate, nu doar pe cel sexual, care e bun. Muzica manelelor activează toate organele şi aparatele „de la buric în jos”, ca să zic aşa, în timp ce muzica cealaltă – „de la buric în sus”.



„Adevărul”: De ce se întâmplă aşa?

Ioan Bradu Iamandescu: Manelele înseamnă în primul rând ritm, iar ritmul stimulează instinctele. Melodia stimulează afectivitatea, emoţiile, le rafinează, iar armonia sonorităţilor, orchestraţia stimulează inteligenţa. „Bolero”-ul lui Ravel, după părerea mea, este exemplul de muzică completă: are un ritm obsedant, este melodic şi are o orchestraţie care creşte progresiv. Acesta este exemplul de muzică în care găseşti toate cele trei trăsături.



„Adevărul”: Riscă să devină oarecum „autişti” cei care ascultă muzică la căşti în mijloacele de transport şi în toate momentele în care vor să evadeze?

Ioan Bradu Iamandescu: Nu înseamnă că muzica îi face autişti, ci că aceia care au această înclinaţie spre introversie se izolează cu ajutorul muzicii. Unii evadează şi pe calculator. Şi eu zic că în lumea muzicii e mai bine decât în cea a calculatorului. Iar muzica poate fi un ecran foarte folositor pentru studiu, după cum spuneam. Revenind însă la căşti, atenţie la riscul hipoacuziei! În Germania, o treime din tineri sunt hipoacuzici, iar Germania nu este o ţară din lumea a treia, ca noi.



„Adevărul”: Aveţi un compozitor preferat?

Ioan Bradu Iamandescu: Îmi place foarte mult Haydn. Mi se pare un rezervor de optimism extraordinar, o baterie care te încarcă. Preferinţele acestea sunt însă şi în funcţie de starea de spirit şi de activitatea pe care o faci. Sigur, şi Mozart, şi Bach, şi Wagner. Beethoven rămâne însă Beethoven. Reprezintă omul cu toate dimensiunile lui, cu toate calităţile şi cu toate defectele lui. Pe lângă el, toţi ceilalţi sunt îngeri. Iar Bach este… cum să zic. Bach este infinitul. ”O educaţie muzicală favorizează un contact mai uşor cu muzica grea, dar oamenii care sunt foarte inteligenţi apreciază acest gen indiferent de cultura lor muzicală.” 



„Adevărul”:  Una din două – Instrument sau voce? Ce preferaţi să ascultaţi?

Ioan Bradu Iamandescu:  Instrument. Dar şi opera sau liedul.



„Adevărul”: Muzică clasică sau ambientală? Care ne relaxează mai bine?

Ioan Bradu Iamandescu: Muzica clasică (pe cei inteligenţi!).





„Adevărul”: Concert în sală sau la căşti?

Ioan Bradu Iamandescu: Ambele, cu preferinţă pentru concertul în sală.



„Adevărul”: Beethoven sau Mozart? Care compozitor ne ajută să ne concentrăm mai bine?

Ioan Bradu Iamandescu: Bach (râde). Poate şi Mozart.



CV Ioan Bradu Iamandescu:

– Medic şi psiholog

- Data şi locul naşterii:11 decembrie 1942, Bucureşti

- Studiile şi cariera: Licenţiat în medicină şi în psihologie – Preşedintele Societăţii de Psihosomatică Aplicată şi Medicină Comportamentală din România – Şeful catedrei de Psihologie Medicală şi Psihosomatică a UMF „Carol Davila” din Bucureşti până în martie 2011, actualmente profesor asociat – Medic primar alergolog la Clinica Gral Medical Colentina – Autor a 22 de cărţi în domeniul psihosomaticii generale şi psihoneuroalergologiei – Autorul monografiei „Muzicoterapia receptivă”(foto) în 2004, reluată şi îmbogăţită împreună cu un colectiv interna­ţional în 2011