Educație sexuală — sistem de măsuri medico-pedagogice aplicate în vederea cultivării la copii, adolescenți și tineret a unei atitudini corecte și conștiente față de problemele legate de sex. Are o mare importanță de stat. Constituie una dintre condițiile necesare pentru dezvoltarea multilaterală a calităților fizice și spirituale ale omului. Prevede organizarea rațională a vieții copilului acasă, la școală și în societate, supravegherea manifestărilor sexualității infantile și juvenile. Problemele sexuale necesită multă pricepere și tact din partea pedagogilor și medicilor, iar într-o măsură mai mare — din partea părinților. Dacă în ceea ce privește dezvoltarea intelectuală și fizică a copilului familia și școala sînt parteneri egali în drepturi, apoi în privința problemei prevenirii devierilor sexuale rolul hotărîtor le revine părinților. Noțiunea de «educație sexuală» diferă de noțiunea «luminare sexuală». Prin luminare sexuală se înțelege familiarizarea copiilor cu particularitățile anatomo-fiziologice, cu sexologia (știința despre sexe), igiena sexuală și cu alte probleme legate de sex. Ea poate fi începută la 13—14 ani, în timp ce educația sexuală trebuie începută atunci, cînd copilul manifesta interes față de diferite probleme legate de sex (de ex., «de unde m-am luat eu», «cum va ieși copilul din abdomenul mamei?» ș. a.).

Răspunsurile trebuie să fie corecte, să corespundă realității (se vor evita basmele) și formulate pe înțelesul copilului.

Problemele actuale ale educației sexuale sînt determinate în mare măsură de particularitățile anatomo-fiziologice și psihologice ale organismului copilului în diferite perioade de vîrstă.

Educația sexuală în perioada preșcolară cere, în primul rînd, organizarea unei îngrijiri igienice a copilului în vederea combaterii excitanților erotici, care pot duce la obișnuințe vicioase cu caracter sexual. Manipulațiile onanistice ale copiilor de această vîrstă poartă deseori un caracter inconștient, fiind condiționate de senzații ce pornesc de la zonele erogene (organele genitale în urma atingerii inofensive a acestora sau a mîngîierilor părintești prea drăgăstoase, acțiunii îmbrăcămintei prea strîmte ș. a.

La vîrsta preșcolară trebuie să încapă cultivarea la copii a unei atitudini normale față de sexul opus. Cînd copilul atinge vîrsta școlară inferioară, părinții trebuie să cunoască particularitățile fiziologice și psihologice caracteristice acestei vîrste, ceea ce va contribui la stabilirea unui regim corect al zilei. Vîrsta școlară inferioară este prima etapă a instruirii și educației organizate. În această etapă se consolidează noțiunea de «tovărășie» — prima treaptă a relațiilor umane. În cursul discuțiilor despre relațiile frumoase dintre copii trebuie să se aducă exemple concrete de bunătate sufletească, atenție, cordialitate. Sub aspectul educației sexuale la vîrsta școlară inferioară atenția principală se acordă problemelor de igienă personală a fetelor și băieților. La copiii de vîrstă școlară inferioară se schimbă percepția lumii înconjurătoare: naivitatea emoțională își cedează treptat locul deprinderii de a se stăpîni, iar uneori și de a-și tăinui trăirile, mai ales cele de ordin sexual. Emoțiile sexuale pot să se reflecte asupra particularităților de conduită, desenelor, jocurilor, cărților alese pentru lectură, întrebărilor pe care le pune copilul persoanelor mature. În procesul educației sexuale a copiilor de vîrstă școlară inferioară trebuie să dea dovadă de o mare prudență, grijă și tact, pentru a se evita înclinațiile sexuale nesănătoase. La acești copii «pofta» sexuală este, de regulă, îndreptată spre persoanele perfecte prin exteriorul lor. Astfel de excitații pot fi atenuate prin organizarea cu chibzuință a discuțiilor, prin schimbarea ocupațiilor, intereselor. Dacă excitațiile sexuale denaturate persistă, se va cere consultația medicului.

Educația sexuală în perioada de pubertate este foarte dificilă, deoarece caracterul fizic și cel psihic ale adolescentului se află într-un proces de dezvoltare vertiginoasă. În perioada de maturizare sexuală puberii suferă o schimbare generală în organism. La fete apare menstruația, care se repetă apoi ciclic (Ciclu menstrual), iar la băieți:—poluțiile. Odată cu acestea încep să apară manifestările instinctului sexual — atracția față de sexul opus. În această perioadă convorbirile cu adolescentul trebuie să poarte un caracter intim, fiind orientate spre familiarizarea pubertarului atît cu fenomenele biologice comune pentru om și animale, cît și cu deosebirea esențială dintre om și animale. Pentru aceasta se vor lămuri anumite noțiuni despre sentimentul de dragoste și respectul reciproc dintre persoanele îndrăgostite, despre responsabilitatea pentru avort, din punct de vedere medical și moral, despre bolile venerice și consecințele lor. În perioada de maturizare sexuală sfera emoțiilor sexuale este absolut individuală. La fete apar dorințe neclare, pe cînd la băieți ele sînt absolut precise, uneori chiar insistente. La o astfel de vîrstă, pe cît e posibil, atracția sexuală trebuie menținută la o intensitate minimă, pînă cînd «frînele» pot fi dirijate de voință, conștiință. Educația sexuală nu trebuie să urmărească stingerea instinctului sexual, limitîndu-se la scoaterea în evidență a tot ce este rușinos, amoral. Pe lîngă formarea deprinderilor legate de igiena personală și igiena sexuală, este necesară și o instruire a elevilor referitor la principiile igienice, legate de alimentație și condițiile de mediu, dauna alcoolului, tutunului, rolul important al culturii fizice, al călirii organismului ș. a.

Totodată la băieți trebuie cultivat și dezvoltat sentimentul de respect față de părinți, deoarece aceasta va sta la baza sentimentului de stimă față de fată, logodnică, soție. În cadrul educației sexuale a fetelor se va apela la mîndria de fată — calitate care trebuie însoțită de modestie, gingășie, bunătate, delicatețe în relații, perseverență în atingerea scopului. La adolescenți și tineret problemele vieții sexuale trebuie legate de familie și căsătorie— condiție care asigură o realizare sănătoasă a dorințelor sexuale. Pentru formarea la tineret a unei conduite adecvate are o mare însemnătate orientarea școlară și profesională, prin care se asigură gusta coordonare a dorințelor elevului, deprinderea lui cu munca sistematica, îndrăgirea unei profesii potrivite cu înclinațiile și capacitățile lui psihico-somatice. Acestea contribuie, la rîndul lor, la formarea unei personalități integre, echilibrate, care, ajunsă la maturitatea fizică și spirituală, devine capabilă de o viață sexuală, bazată pe simțul datoriei.