Ploua . De cand n-am parte de el , ploua in continuu.

Simt un gol imens in interiorul meu. Sa fie oare dragostea neimplinita motivul pentru care simt asta ?
Imi place ploaia , imi aminteste de faptul ca singuratatea mea este impartasita de catre natura. Nu mai sunt singura. Zambesc.

Stropii acizi dizolva incet si sigur bucata cu bucata din sufletul meu. Il descompune. Poate e cazul sa-i dau foc ? Nu , ar fi prea simplu, prea usor.
Ma chinuie , ma chinuie gandul legat de el. Vreau sa-l uit, nu pot. Poate are dreptate cand zice ca n-a trecut suficient timp.

Vina. Asta simt.

Ieri, mergand la psiholog i-am cerut sa-mi faca un test de personalitate. Verdictul final : Extravertit-Senzorial-Ganditor-Perceptiv.

“ Ce o mai fi si asta ?! “ , m-am intrebat.
  Raspunsul n-a intarziat sa apara.
“ - Esti optimista, spontana, te bucuri de clipa prezenta” , exclama doamna.
“ - Optimista ?! daca as fi una , as mai sta asezata pe canapeau de langa geamul care duce catre o strada pustie la capatul careia creste un arbore cu flori mov ?  Nu, nu cred. Optimismul meu a disparut, a disparut si fata vesela din mine. Mi-au fost furate. Nu mai stiu cine sunt “ , imi zisem in gand.

Indreptandu-mi privirea catre biroul doamnei , o rog sa continue.
“ - Accepti lucrurile asa cum sunt “ .
“ Da !! Cred ca asta e problema mea, poate ar trebui sa lupt pentru ceea ce am in fata “ , ma uit la florile mov , zambesc ... si astept continuarea.
“ - Esti lipsita de prejudecati si esti toleranta , pragmatica, gasesti repede solutii logice la orice situatie. “
“ - Nu pot sa neg asta “ , o spun  cu o voce linistita, privind in continuare copacul.
“ - Tipul dat de oameni sunt foarte populari si relaxati in majoritatea situatiilor mondene “

Atunci, m-am ridicat in picioare si cu o privire pierduta cautam o usa. Sa fie usa din partea vestica a camerei sau caut o usa sa evadez din lumea reala si sa-mi creez o lumea a mea, una mov.
De ce mov ? Pentru ca are un efect antiseptic si purificator. Inseamna echilibru.
Am nevoie sa-mi lecuiesc ranile inflamate, sa-mi curat sufletul sa pot merge mai departe. Am nevoie de acea lume , ca sa-mi gasesc echilibrul. Nu cer mult, vreau FERICIRE.

A fost o dimineata superba . In sfarsit am simtit cum primavara imi curge prin vene. Chiar de la prima ora am zambit prin somn razelor de soare. Le simteam cum imi gadila pleoapele. Am deschis ochii si ma simteam fericita. De mult timp nu am simtit atatea emotii intr-un singur loc adunate.

Tristete.
Fericirea mi-a fost umbrita de o tristete deja cunoscuta. A fost suficient o singura clipire din ochi, ca sa mi-i invadez cu lacrimi.
Iar vantul s-a indesit, aducand cu el nori. La inceput erau albi, chiar imi placea sa-i admir, incercam sa descifrez diferite figuri formate din ei. Insa treptat deveneau tot mai inchisi si mai intunecati.

Ploua.
“ Se spune ca ploaia este mai rece atunci cand in suflet te doare “.  Cu siguranta. Cum nu poti controla ploaia, asa si durerea ... vine , se aseaza la masa pustie din sufletul tau, intinde o mana deasupra ei si cu cealalta mana scoate un cutit cu care trece printre degete ... iar de fiecare data cand rateaza spatiul dintre ele, te injunghie. Atunci simti  durere. Una care n-o poti controla, n-o poti evita. Una, care nu-ti ramane decat sa o infrunti.

Cum sa o infrunti ?! Nu stiu !!!
Poate in timp vor veni si solutii, insa pana atunci va ploua.

http://formeformysoul.blogspot.ro/2013/04/confuzie.html

Erosul grotesc

Din a ta pizdă voluptoasă
Răsar păduri de tei,
Un roi de muște negre
Își ispășesc pedeapsa în ei.

Ele stau pe colinele opuse
Deslușind ecoul din neant
Ridicîndu-și rar privirea
Spre tărîmul lor vibrant.

În falnica clipă de excitare
Pentru a calma instincte
Cad ofrandele în crater
Pe a zeilor cărare.


Dar nu sunt mulțumiți strămoșii
N-au primit ei darul,
Un munte străin freacă
Relieful cu calvarul.

Gravitația se schimbă
Cu o viteză distrugătoare,
O licoare greu se scurge
Lipicioasă cu putoare.

Muște asfixiate
În a raiului grădină,
Iar suspine îndepărtate
Sufletele lor alină.

Aceeasi pereti. Aceeasi canapea. Acelasi geam. Aceeasi priveliste. Ceva lipseste.
Copacul ?! Da , nu mai e la fel. Au disparut nuantele mov. Au disparut florile care-mi bucurau privirea. Si totusi, curge viata prin tulpinile lui.

Cu o voce linistita, cu o privire pierduta am inceput sa transpun gandurile in cuvinte.
- Si totusi este uimitor cum un copac dupa o iarna rece cu multe ingheturi, gaseste puterea de a reinvia. Nu credeti ca este o minune ?
- Ce te face sa crezi asta  ?
– Viata ! Ma gandeam, cum e posibil ca o persoana la primul esec din viata sa , la o infrangere, un necaz sau orice altceva legat de o pierdere devine depresiva. Unde e puterea sa pentru a trece peste aceste momente ? Ce-l face sa traiasca cu trecutul ? Durerea ? Chiar atat de sadic poate fi omul cu sine insasi ?! Cum e posibil ca unele lucruri din jurul nostru sa ne dea o lectie de viata iar noi sa nu apreciem asta ? Un exemplu ar fi copacul.
Doamna si-a dat ochelarii jos si m-a intrebat :
– Ce s-a schimbat de la ultima noastra intalnire ?

Cu mainile cuprinse in jurul genunchilor, cu barbia lasata deasupra lor si un zambet larg  am spus :
– Ma simt oarecum fericita ! Nu stiu care-i motivul, insa de 2 zile radiez. Poate e de vina soarele de afara ? Poate sunt entuziasmata de noul loc de munca ? Sau poate am inteles ca e timpul sa-l las pe El in trecut si sa merg inainte ?! Nu stiu care este cauza, dar sunt fericita.
Chiar astazi m-am intalnit cu cineva si primul lucru care mi-a zis a fost :“ Esti atat de luminata , esti toata un zambet. Care-i motivul ? “ 
N-am vrut sa-mi limitez bucuria asa ca i-am spus ceva la modul general , lasand loc de interpretare.
Ceea ce stiu e ca incep sa traiesc, incep sa simt ca nu trec zilele pe langa mine . Cand credeam ca totul moare, am gasit puterea sa reinviu.

Mov. Am mov in suflet. Culoarea care mi-a readus viata in sange. Sunt mai mult decat fericita. Sunt implinita.

Cioburi. Franturi mici din suflet. Apar atunci cand linistea interioara este perturbata. Cand viata iti este data peste cap.
Putem vedea si partea buna a lor. Primavara devreme , cand apele inghetate isi impodobesc suprafetele cu cioburi de gheata. E semn al renasterii. Si cu toate astea , niciodata nu va fi la fel , ca la inceput.

In spatele canapelei deja familiarizate, sta atarnata o oglinda. O privesc de 10 minute insistent. Nu-mi pot da seama ce reprezinta pentru mine. Ma oglindesc si incerc sa privesc dincolo de ea. Intr-un colt al oglinzii vad o pata . Ma intreb , e una reala sau  una dintre putinele pete din sufletul meu ?
Dati-mi un burete sa o sterg . N-am curajul s-o fac . Tine de trecutul meu, n-o pot inlatura. Nu pot renunta la ea. Si totusi vreau sa scap de ea. Vreau sa ma simt eliberata.

Stand dreapta in fata oglinzii, dau capul intr-o parte, fara sa ma misc si fara sa-mi pierd contactul cu ea. Inca una ?! Nu , mi se pare.

Ochii, oglinda sufletului meu. Ei ma tradeaza de fiecare data cand zambesc.

Ma intorc catre chipul deja cunoscut si zic cu o voce pierduta :
-    Cioburi.
-    Ce sunt cu ele ?
-      Sunt peste tot. In sufletul meu , in ochii mei, in mintea mea. Ce sa fac cu ele ? Cum scap de influenta lor asupra mea ? Cum sa le dau afara ?
-      Tu sa-mi spui.
-      Nu stiu. Nu ar trebui sa ma ajutati sa gasesc o solutie ?
-      Asta incerc sa fac !
-      Innebunesc ?
-      Simti asta ?
-      Nu !

Ma indrept catre geam. O zi cu putin soare. Sa se fi spart si el in bucati mici ?
Pe marginea pervazului statea nelipsita cana cu ceai. Sorbind usor din ea , imi ridic incet ochii si spun:
-      I-am spus ca port anumite sentimente fata de el.
-      Te-a facut sa te simti mai bine ?
-      Deloc , dimpotriva. M-a facut sa ma simt si mai aiurea. Acum ma crede o fraiera. Nu-mi explic cum am ajuns la anii mei sa trec prin asta ?!
-      Iubirea are si o anumita limita de varsta ?
-      Ar trebuie, nu ? Totusi, invatam in timp. Devenim mai intelepti. Imi dau seama ca  trebuie sa invatam din ce-am trait. Dar de ce alegem sa facem aceeasi greseala si a doua oara ?
-      Speranta ?
-      Probabil. Inca mai sper si cred ca s-ar schimba ceva in decizia lui.
-      Iti doresti acest lucru ?
-      Da ! Insa degeaba. Nu pot sa-i bag pe gat ceea ce simt. Nu pot sa-l fac sa simta aceleasi sentimente pentru mine. Este inutil.
-        Renunti la lupta?
-      A sosit momentul.

Cioburi. Peste tot in jurul meu sunt cioburi. Degeaba incerc sa le adun , sa le lipesc ... vor reveni la loc in franturi mici.
Mi-am zarit chipul in geamul de la biroul doamnei . M-am intors catre oglinda. Cu cana de ceai in mana continuam sa ma privesc. Am inchis usor ochii. Caut o cale, o solutie. N-o gasesc.
Deschid nepasator ochii si vad in jurul meu doar cioburi.Franturi din sufletul meu .

Seara tirziu…
Afara ploua de parca s-a rupt cerul. Tuna. Fulgera. Dinsa sta pe pervaz inbratisindu-si genunchii cu ambele maini. Adora ploile de vara. Sta pe intuneric ascultind cum picaturile de ploaie lovesc geamul violent. Alaturi sta pisicul zgribulit care tresare la orice zgomot. Printre picaturile de ploaie nu i se vad lacrimile. Daca plinge sau nu-doar inima ei stie. Este singura acasa, dar mai singur ii este sufletul decit trupul. Isi lasa usor capul pe genunchi si suvitele de par ii gidila picioarele. A trecut mai bine de un an de cind nu a fost acasa. A pierdut legatura cu toti prietenii si toti cunoscutii. Nu ii mai poate gasi…au disparut cu totii din viata ei, i-a uitat, sau ei au uitat-o. A urcat prea sus, iar cazatura a fost prea dureroasa. Mereu isi invinuia parintii pentru faptul cum au crescut-o, ca nu au facut-o sa invete,  ei mereu se certau, iar ea era mai tot timpul nervoasa. Ii ofereau tot ce dorea mai putin dragoste, si asta a facut-o egoista. Acum intelege si ii pare rau, dar este prea tirziu.
Acum un an , taica’su a trimis-o sa invete in Franta, la Lyon. A mituit observatorii de la BAC, a platit profii sa ii trimita raspunsurile, si Margareta a dat BAC’u pe 9,97….

***
…Margareta  era o tinara frumoasa, zvelta,destul de slaba, parul castaniu abia daca ii trecea de umeri iar ochii erau de culoare albastru intunecat. Stia ca este frumoasa si mereu profita de faptul acesta. Ii placea la nebunie sa fumeze. Slims…Glamour…Masini scumpe, Vile luxoase, cele mai principale scopuri in viata. Nu refuza nici o invitatie la un martini, nu conteaza cit de atragator era tipul, conta cit de atragator este costumul de la Versace si citi cai putere are Porsche-ul.
La balul de absolvire s-a dat o petrecere de zile mari, bliturile nu incetau sa orbeasca absolventii, iar Margareta era tinta principala a tuturor fotografilor. Era Regina. Acesta era cea din ultima ei petrecere de acasa, peste doua zile urma sa plece in Lyon.
6.45 am. S-a anuntat imbarcarea pentru ruta Chisinau-Paris.
Margareta sta rezemata de un perete citind o revista luata la intimplare. Va sta 3 zile la Paris, apoi va zbura cu o ruta interna spre Lyon, acolo unde urma sa inceapa adevarata ei viata.
Tatal ei a aranjat totul pentru sosirea ei, apartament cu 2 camere cu vedere spre parcul Tête d’Or. Sigur l-a costat o avere, dar pentru iubita lui fiica el nu se zgirceste. Cu o zi inainte de sosirea Margaretei in Lyon, ea deja figura pe lista de studenti a Collegium de Lyon.
La aeroport in Paris, Margareta si-a cumparat un carnet unde sa isi noteze citeva numere de telefoane a unor tipi care au agatat-o in sala de asteptare. Nu le salva niciodata contactele in telefon, si-l schimba prea des si pierdea numerele mereu. Ceea ce ea nu stia este ca acel carnet era sa devin jurnalul ei intim.
Zborul a decurs destul de linistit, ca sa nu luam in calcul citeva mici turbulente intilnite pe parcurs. Ajunsa in apartamentul sau s-a aruncat pe pat lasind valizele in hol. Pe masuta din sufragerie era un biletel de la tatal sau,
“Puisor, cred ca te descurci si fara mine deja, a trebuit sa ma intorc acasa de urgenta. Niste probleme la firma, nimic grav. Am transferat bani in contul tau, in caz ca ai nevoie de ceva ma suni. Te pup dulce. Tati“.
- Uff, putea sa imi imi trimta un SMS. Desi…oricum nu le citesc.  Si? acum ce urmeaza?! Libertate!!!
Pina la inceputul orelor mai sunt 2 luni. Razvan, tatal Margaretei, a adus-o mai devreme ca sa se obisnuiasca cu anturajul.
Prima seara in Lyon , Margareta a hotarit so petreaca grandios la James’s Pub.
Taxiu a sosit in jurul orei 23, din susul scarilor se auzea un tacanit inabusit de pantofi. Inainte ca Margareta sa iasa pe usa blocului, in jur s-a raspindit un miros intepator de Cacharel Amor Amor. Tocuri de 25 cm, rochia mulata gri cu sclipici care numai bine ii acopera fesele, accesorii din plin si o gentuta mica de seara, cam asa arsenal avea Margareta pe ea. Asta seara avea de gind sa dea lovitura.  Cinci minute mai tirziu Margo statea la bar cu un martini si cerceta multimea din jur. Lyon este un oras prea istoric ca sa dai peste baieti de bani gata, deci trebuie pentru inceput sa se conformeze cu ceea ce are, nu ca ceilalti tipi nu ar fi draguti, doar ca nu o satisfac in plan material. Un tip pe jumatate beat si pe jumatate si mai beat s-a apropiat de ea si s-a oferit sa o serveasca cu inca in martini. Nu era genul de barbat cu care ar dori Margo sa isi petreaca seara dar nu avea de ales.

Draga Jurnal,
Prima seara in Lyon a fost oribila. James Pub nu e genul de local cu care sunt eu obisnuita. Toata seara am stat in compania unu betiv tampit de care nu puteam scapa. Imi e dor de fetele mele, e asa de plictisitor aici fara ele, si inca nu am internet in apartament, o sa am abia peste 2 saptamini, ce ma fac eu pina atunci? Fuck >.< mi-am pierdut ipod-ul in taxi, acum am ramas si fara muzica mea. Nu cred ca o sa stau mult prin Lyon…prea “tocilar” oraselul, ce n-as da sa ajung in New York, acolo e viata pe care eu mi-o doresc…

***

Trecusera deja 2 saptamini de cind Margo incerca sa supravietuiasca in Lyon de una singura. Orele incep abia peste o luna, insa ea deja uraste universitatea orasul si oamenii de aici. Sunt prea la “patru ace”  nu gasesti pe nimeni pentru distractie, decit citiva clienti betivi de la James, localul care deja ii provoaca scirba.
Doamne , unde a fost mintea lu` taica-miu cind m-a trimis aici? Ce naiba sa fac EU aici??? Diseara mai incerc sa ies undeva cu Sophie, vecina …
Sophie - genul de persoana cu care timpul trece foarte repede, vorbea mult si aiurea, o ascultai cel mai des ca pe radio si se multumea sa mai zici din cind in cind “da” “vai, dar chiar asa” cuvinte care o facea sa creada ca intradevar o asculti , cind defapt nu dai doi bani pe ceea ce zice, era in stare sa iti povesteasca toata viata in 10 minute, in cele mai mici detalii. Margareta se simtea bine cu ea, asa cum era Sophie mereu ii lua apararea, si stia cum sa o scoata la un suc. Iar in acea seara vietile lor aveau sa se schimbe, caci Sophie era sigura de ceea ce urma sa faca, si nu regreta nici un pic, oricum Margo nu era decit o marioneta si era sa faca orice ii zicea ea. Insusi Soph nu stia cit de tare greseste…
Seara Soph si Margo au mers din nou la James, azi era party aici, si se astepta multa lume. Cind cele doua fete au intrat in local toate privirile s-au intros spre ele. Sophie cu o fata de copila, amuzanta si naiva, iar Margo o femeie distinsa. Se apropiau incet de bar cind un barbat de vreo 30 de ani le-a taiat calea. Soph zimbi, stia planul, stia ca asa o sa se intimple. Margareta ,un pic dezorientata, si-a continuat drumul spre bar. Toata seara privirea domnului X era atintita asupra celor doua.  Sophie zimbi, era timpul…

***
Sophie era dintr-o familie numeroasa, desi nu erau saraci, nu ajungea mereu atentie pentru toata lumea, ea era cea mai independenta si repede si-a luat zborul din casa parinteasca. Afara, in lumea celor mari trebuia sa supravietuiasca cumva, asa ca se angajase la James Pub, lucru de care Margo nu stia. Ce nu stia inca Margo este ca in subsolul Pubului era bordel, unde Soph mai facea un ban gramada cind venea timpul sa plateasca chiria pentru studioul ei. Un bordel adevarat chiar sub tocurile Margaretei. Soph lucra de mult timp aici, era una din fetele de lux, dar despre asta stia doar Papi, cel care aducea clientii apoi le oferea fetele, care erau mereu mascate ca sa le protejeze. Despre viata dubla al pub-ului stia doar Papi, Barmenul si Fetele.  Papi un barbat extraordinar de atragator avea o aura care atragea ca un magnet de la domnisoare care abia au atins majoratul pina la femei de virsta a 3a, toate roiesc in jurul lui.
Chiar daca Fetele si Barmenul stiau de bordel, nimeni nu stia nimic despre Papi, nici numele, nici cu ce se mai ocupa, daca e casatorit sau nu. Se stia doar ca are legaturi cu jandarmeria si pile mari la conducere. Nimeni nu indraznea sa il contrazica pe Papi.

***

-Soph, daca mai beau un singur cocktail jur ca ma duci in brate acasa!
Sophie era mai tacuta ca deobicei, ceva nu era in regula si Margo simtea. Soph ii comanda inca un cocktail, si incepu sa vorbeasca ceva despre noii proprietari ai cladirii in care locuiesc.
- Domnisoarelor? Imi permiteti sa va servesc cu ceva? Era Papi, Soph stia fara sa ii auda vocea, ii simtea mirosul din celalalt capat al Pub-ului.
- Papiiii, ce mai faci batrine ) Rise isteric Soph, stiind cit de tare il enerveaza asta.
-Mna, bine Soph, tu? tot palavragesti aiurea? Soph pali usor - Nu bine, acum lasand sarcasmul la o parte poate ne prezinti?
- Ah .. da, Papi asta e amica mea Margo, Margo- vechiul meu prieten, toti ii zicem Papi.
Papi se apleca si ii saruta mana Margaretei.
Doamne in sfirsit un gentelman.
-  Jack doua Bloodly Mary pentru domnisoare!
- Ah nu nu, noi deja plecam, am stat destul pentru azi.
- Soph, fii serioasa fetit-o, ne vedem din an in paste, si in plus vrei sa ma privezi de compania unei domnisoare atit de frumoase.
Margo era fermecata de frumusetea si modul de a vorbi a lui Papi. Sophie era ingrijorata, planul nu era asta, Papi intrecuse masura.
-Margo draga, imi pare nespus de rau dar daca tu nu mergi acum eu plec fara tine, se rasti Soph uitindu-se dispretuitor la Papi.
Margareta nici nu reusi sa inteleaga ce s-a intimplat, cind s-a trezit in taxi linga casa cu Soph linga ea, enervata foc.

***
-Esti nebun? Nu asa ne-am inteles, nimeni nu trebuia sa ne vada impreuna! Ai sa strici tot.
- Gura Soph! Stii ca nu e bine sa ma enervezi, daca nu vrei sa trimit toate pozele cu tine taticului tau iubit.
-Nu indrazni sa ma santajezi nenorocitule, daca ruinezi afacerea esti un om mort intelegi? Amindoi suntem.
- Gata iubita mea, calmeaza-te, nu a fost decit un mic joc, trebuia sa imi pregatesc teritoriul, stii ca gindesc de doua ori inainte sa fac ceva.
- Idiotule, se rasti Sophie si il saruta apasat...idiotule...