In privinta Cauzei Primare care a stat la originea universului, Biblia nu are nicio ezitare. Primul verset al ei afirma clar si pe intelesul oricarui om: “La inceput, Dumnezeu a facut cerurile si pamantul.” (Geneza 1, 1) Intreaga Biblie reafirma pe tot parcursul ei ca suntem opera unui Creator inteligent, atotputernic, vesnic, omniprezent, sfant si iubitor.
              “…Eu, cu mainile Mele am intins cerurile si am asezat toata ostirea lor.” (Isaia 45, 12)
              “…Eu am desfasurat cerurile, Eu am intins pamantul.” (Isaia 44, 24)
              “…Numai El intinde cerurile…” (Iov 9,8) 
              “Cerurile spun slava lui Dumnezeu si intinderea lor vesteste lucrarea mainilor Lui..." (Psalmul 19,1)
              Vezi si: Isaia 42,5; 40,22 ; 51,13 ; Ieremia 10, 12; Psalmul 104, 2 etc.

In Universul cunoscut, se vad nenumarate mesaje lasate de inteligenta divina cu scopul de a descuraja orice scuza invocata de cei care Il reneaga pe Creator. De la fortele de coeziune din interiorul nucleului atomic si pana la structurile megagalactice, pretutindeni sunt dovezi de necontestat ca o Inteligenta suprema le-a adus pe toate la existenta si le sustine prin puterea Sa. De ce exista totusi atata negare de Dumnezeu printre noi ?

Apostolul Pavel da o explicatie: “In adevar, insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui se vad lamurit, de la facerea lumii, cand te uiti cu bagare de seama la ele, in lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovati. Fiindca, macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu I-au multumit, ci s-au dedat la ganduri desarte si inima lor fara pricepere s-a intunecat. S-au falit ca sunt intelepti si au innebunit. Si au schimbat slava Dumnezeului nemuritor intr-o icoana care seamana cu omul muritor, pasari, dobitoace cu patru picioare si taratoare…Caci au schimbat in minciuna adevarul lui Dumnezeu si au slujit si s-au inchinat fapturii in locul Facatorului, care este binecuvantat in veci. …Fiindca n-au cautat sa pastreze pe Dumnezeu in cunostinta lor, Dumnezeu i-a lasat in voia mintii lor blestemate, ca sa faca lucruri neingaduite.” (Romani 1, 20-28)

Oamenii de stiinta se astepta ca la sfarsitul secolului nostru sa fie incheiata cartografierea intregului univers cunoscut. Ar fi frumos, interesant si instructiv sa ai in fata o harta a intregului univers… sa o privesti si sa visezi la o calatorie prin spatiile intergalactice. Noi (crestini) insa asteptam ceva mai mult de la viitor: nu doar harti ale universului, ci posibilitatea de a vedea cu proprii nostri ochi minunile creatiunii lui Dumnezeu.
“Dar noi, dupa fagaduinta Lui, asteptam ceruri noi si un pamant nou, in care va locui neprihanirea.” (2 Petru 3, 13)
             
Aceasta este speranta oricarui crestin adevarat. Si aceasta speranta nu inseala. Dumnezeul nostru se va tine de cuvant!

Ideea incomprehensibilităţii esenţiale a Fiinţei Supreme însemnă nu numai ca Dumnezeu este de neconceput, dar şi nu este întotdeauna consecventă – că Logosul nu poate fi exprimat în cuvinte; nu pe Dumnezeu însuşi îl pot cunoaşte oamenii, ci doar pe una dintre puterile divine subordonate. în consecinţă, toate afirmaţiile noastre cu privire la Dumnezeu sunt considerate inadecvate şi, în unele privinţe, afirmaţii greşite, nebiblice pot duce numai la un agnosticism cu totul ireconciliabil cu insistenţa creştină că Dumnezeu poate fi cunoscut şi este cunoscut.

Cuvântul lui Dumnezeu era considerat între evrei un mijloc al puterii care influenţează evenimentele. Aceasta înţelegere a „cuvântului divin ca expresie a suveranităţii lui Dumnezeu. îşi dobândeşte forţa din relaţia specială a lui Yahweh cu Israelul prin legământul Decalogului şi al Sinaiului şi prin cuvântul profetic al lui Dumnezeu. Vitalitatea cuvintelor din Vechiul Testament nu depinde de vreo înzestrare lingvistică deosebită şi de puterea gândirii care este inerentă în ele, ci de instrumentalitatea lor ca mijloc al gândirii revelate şi al acţiunii suverane a lui Dumnezeu. Logosul este Raţiunea, Logica sau înţelepciunea lui Dumnezeu şi nu doar un element în analiza lingvistica. Deşi cuvintele depind de vorbire, Logosul nu depinde de ea.

Întregul limbaj uman depinde de o logică comună şi de modalităţi identice de gândire. Importanţa acestei logicităţi a limbii nu este diminuată de faptul că oamenii atribuie nume diferite aceluiaşi obiect sau de faptul că unele cuvinte sunt folosite ambiguu. Ambiguitatea poate fi limitată şi eliminată prin enumerarea posibilelor sensuri ale acestui termen şi prin selectarea sensului intenţionat. Termenul tatii, folosit în cele mai multe contexte, îl va indica pe cel care a procreat sexual un fiu sau o fiică; în alte contexte el ar putea desemna o persoana religioasă care nu numai ca nu are copii, dar este celibatar; în tradiţia creştina, el îl desemnează în special pe Dumnezeu, care are un interes plin de compasiune pentru fiinţele umane create şi dependente de El. O posibilitate nelimitată de sensuri, adică un număr infinit de sensuri posibile va eroda orice sens.

Funcţiile logice ale conştiinţei individuale sunt pretutindeni aceleaşi, oriunde apar formele diferenţiate din punct de vedere istoric ale vieţii umane; legile logicii sunt parţi integrante ale conştiinţei mentale. Multele limbi umane au o bază comună în logica fundamentală a limbajului uman; în mijlocul diferenţelor lor incontestabile, toate limbile reflectă în esenţă aceleaşi legi ale logicii şi aceleaşi modalităţi de gândire.

Vechiul Testament „este la fel de «logic» ca orice logică formală a grecilor şi a succesorilor lor. Dar logica aceasta este implicită… şi nu este exprimată în categorii formale. În monoteismul lui Moise şi al profeţilor, nu a existat magie sau mitologie protologică (cu excepţia simbolismului poetic); credinţele lor nu erau clasificate sau analizate, ci atât de consecvente logic în cele mai multe privinţe pe cat sunt ideile evreilor şi ale creştinilor moderni.