Există două tipuri principale de RAM:

• memorie statică, de tip Static RAM (sau SRAM)

• memorie dinamică, Dynamic RAM (sau DRAM),

diferențele constând în stabilitatea informațiilor.
Memoria de tip SRAM este folosită cel mai adesea ca memorie intermediară/cache. DRAM-ul este utilizat în PC-urile moderne, în primul rând ca memorie principală („de lucru”). Tipurile uzuale de DRAM folosite de-a lungul istoriei informaticii, toate concepute în scopul creșterii performanței DRAM-ului standard:

• Fast Page Mode DRAM (FPM DRAM),

• Extended Data Out DRAM (EDO DRAM),

• Burst EDO DRAM (BEDO RAM),

• Rambus DRAM (RDRAM),

• în prezent impunându-se Synchronous DRAM (SDRAM), cu variantele

Double Data Rate SDRAM (DDR SDRAM) și
DDR2 SDRAM.
**De asemenea, au fost concepute mai multe tipuri de memorie și pentru plăcile grafice, printre care Video RAM (VRAM), Windows RAM (WRAM), Synchronous Graphics RAM (SGRAM) și GDDR3, ele fiind variante de DRAM optimizate drept memorie video.

Pentru a putea fi înglobate în calculatoare cipurile de memorie RAM sunt plasate pe plăci cu conectoare standardizate.

Ele se mai pot și încapsula și prevedea cu contactele electrice necesare, formând astfel memorii externe de tip SSD. Următoarele tipuri de carduri cu memorie RAM, externe, sunt mai răspândite:

• Secure Digital

• CompactFlash

• Memory Stick

• Memoria RAM este locul în care ajung datele înainte de a fi prelucrate de microprocesor – această memorie este spaţiul de lucru al calculatorului.

• Pentru că totul trece prin memoria RAM, capacitatea de stocare a memoriei RAM şi rapiditatea acesteia influenţează în mod direct performanţele calculatorului.

• Orice software este conceput să funcţioneze în prezenţa unei anumite cantităţi minime de memorie RAM. Dacă într-un calculator nu se găseşte minimul de memorie RAM cerut de un program – acesta va refuza să pornească sau va funcţiona necorespunzător.

• O cantitate insuficientă de memorie RAM poate afecta serios performanţele calculatorului pe ansamblu.