mi-a sortit norocul sa castig green card-ul american. imi ziceam - ahh ce bine, am sa ajung in state, o sa-mi gasesc de lucru ca designer, in sfarsit ceva pe plac si bine platit. mi s-a parut ca totul o sa fie foarte simplu (din cauza ca am documente oficiale), insa aparentele inseala, dupa cum m-am convins ulterior. primele zile am stat in nevada, intr-un orasel mic, unde am mai fost vara 2005/2006 cu programul work and travel. am plecat in acel oras, cu gandul ca o sa ma primeasca la lucru ca designer din nou, deoarece am mai lucrat acolo. o data ce am ajuns pe loc, am inteles ca compania a fost cumparata de altcineva, s-a schimbat management-ul, si nu aveau nevoie de designer. aveam alternatove - sa lucrez in sfera de serviciu, de gen bus-boy, server noaptea, housekeeper, insa eram obosit de acest lucru in trecut, si o data ce eram legal in state, am refuzat, am vrut ceva mai mult de la mine. am decis sa plec in alt stat - in texas, orasul austin. o prietena mi-a spus ca e capitala muzicii, in oras este multa arta, si o sa-mi gasesc de lucru mai usor si rapid.

am ajuns in austin, cautam de lucru si nu gaseam absolut nimic. de la inceput cautam ca designer grafic, ceea ce vroiam sa fac dupa profesie, insa am inteles ca e greu. in fiecare zi ieseam din casa pe la 11-12 ziua, mergeam cu autobusul vre-o 2 ore pan ajungeam "downtown" si imblam prin diferite localuri si scriam aplicatii de angajare, copii la cv, etc... umblam prin restaurante, baruri, cluburi, hotele, aplicam in calitate de server, bus-boy, host, macar ceva, si tot nimic. umblatura in fiecare zi in soare (+30-35 cel putin), pe jos dintr-un capat al centrului in altul, totul fara succes. seara pe la 7-8 ma porneam acasa, iarasi 2 ore cu autobusul.. ajungeam pe la 9, faceam dush, mincam ceva si online, in cautare de lucru. mi se pare ca am trimis peste 100 de cv-uri.. deja imi era sila sa fac copy-paste, sa scriu aplicatii, sa trimit e-mailuri, imi ieseam din mintzi.

a trecut o luna, fara succes. deja eram foarte desperat, aveam ganduri sa ma intorc acasa, in chisinau. insa ceva imi spunea ca trebuie sa continui sa lupt, sa nu ma dau batut, deoarece tot ce se face, se face spre bine (motto-ul meu pe viata) si eventual o sa fie muzica si pe strada mea.

intr-o zi, ca de obicei, am iesit la vinatoarea de lucru... mergand prin oras, am observat o gazeta, distribuita gratis, numita UT Daily (sau ceva similar). Niciodata nu luam aceasta gazeta, insa nustiu de ce, am luat o copie, am urcat in autobus si am inceput sa o citesc. La un moment dat, am vazut acest anunt:



m-am pus pe ganduri... chestia e ca noi, designerii, ne numim intre noi "ninjas", deoarece lumea vede lucrul nostru grafic, insa de obicei nimeni nu stiue cine a fost designerul. am zimbit, am notat adresa de email si am continuat drumul in cautare. deja acasa am trimis o scrisoare de introducere, am atasat cv-ul cu portfolio si am uitat in urmatoarea minuta despre aceasta chestie, deoarece practic nimeni nu raspundea la email-uri, nu are importanta daca doreau sau nu sa te angajeze.

intr-o zi, primes mail ca reply... l-am deschis, si textul zicea - i'd like to see you for an interview, when is the best time to do that? m-am bucurat, deoarece a fost practic primul raspuns din suta de cv-uri care le-am trimis, insa oricum eram sceptic, deoarece cerintele erau prea mari (web programare pe-atunci nu faceam) si credeam ca dupa interviu o sa zica nu. am luat inima in dintzi, am pus pe mine un maiou cu desen ninja, am luat inima in dintzi si am plecat la interviu.

o data ajuns in oficiu, am inceput sa discut cu seful companiei, care mi s-a parut din start foarte prezentabil, calm, interesant si interesat. am avut o discutie de vre-o 20 de minute, i-am aratat lucrarile, am discutat despre cunostintele mele, ceea ce pot face si ceea ce nu stiu, despre trecutul meu, etc etc etc. am avut o discutie interesanta, insa in suflet parca simteam ca o sa zica nu. M-a rugat sa ies in coridor pe cateva minute, dupa care m-a chemat inapoi, si mi-a zis ca ma angajeaza.

m-am abtinut din rasputeri sa nu plang de bucurie si mandrie. am spus multumesc, am strins mainele si am parasit oficiul si cladirea. mergand cu pasi siguri pe drum, deja n-am putut sa ma mai abtin, si am inceput sa lacrimez de bucurie... dupa atita chin si cautare, o luna de gol si desperare, in sfarsit am gasit ceea ce am cautam. mergant pe drum s-a apropiat de mine o domana, si mi-a dat un buclet micut, relatat cu religia. l-am luat, cu un zimbet mare pe fatza, l-am deschis, si primele cuvinte pe care le-am citit au fost "God has a plan for you"...

am inteles ca NICIODATA nu trebuie sa te dai batut, si sa ai speranta ca lucrurile se vor intoarce spre tine cu latura pozitiva.

21287 snyper, "... nu chiar is de-acord cu nota acordata ..." -   ))
#21287 snyper, "... Da, filmul e fara de sens ..." - la mult sens nici nu ma asteptam de la asa gen de filme, insa faptul ca inceputul e bazat pe distractie/fete si multe alte nebunii ca mai apoi sa mearga bredul de care am scris mai sus... cit despre momente funny, is putine... mai bine se filma doar Stiffler )
ps. la final ai plins cumva ?
apropo ProjectX l-am privit si nici pareri nu merita   De project x moldova nustiu nimik, insa nu ar fi de mirare ))...