M-am gandit sa scriu si eu povestea vietii mele, cu speranta ca voi reusi sa transmit un mesaj catre toti cei care vor ceva nou in viata lor, vor o schimbare, o regasirea propriului sine. Aceasta poveste cuprinde o latura stiintifica, una spirituala si una sportiva, toate acestea avand stransa legatura cu regasirea si libertatea interioara.

In anul 2004, la invitatia unui prieten din comuna, am vizionat un film documentar legat de fizica cuantica. Era pentru prima oara cand auzeam cuvantul “cuantic” sau despre “fizica cuantica”. Acest film documentar a dat peste cap multe din convingerile mele, in special cele religioase si m-a introdus intr-o lume noua, necunoscuta pana atunci. Desi citisem mai multe carti si purtam discutii filosofice, in special cu prietenii, totusi nu ajunsesem la nivelul de evolutie al acestui film.

Era perioada cand eram amestecat in lume, nu practicam cicloturismul, doar visam ca odata voi reincepe sa pedalez, incercand sa-mi indeplinesc visul din copilarie si anume de a colinda cu bicicleta prin lume. Dupa vizionarea documentarului am vorbit mult timp cu prietenul meu Cochior Gabriel, legat de lumea cuantica, de energii, forta gandului si puterea lui. De fapt am comentat filmul, comparand ce am vazut acolo cu manifestarile zilnice ale oamenilor. Tin minte ca mi-am pus subtitrarea pe foi ca sa o pot citi cand doresc si tot asa citind de mai multe ori m-am hotarat sa pun in aplicare aceea stiinta necunoscuta de mine pana atunci, mi-am zis ca asta e veriga care imi lipsea, trebuie sa incerc sa-mi schimb viata.

Primul lucru pe care l-am facut a fost focalizarea gandurilor catre un vis sau scop. Scopul meu era sa ma reapuc de pedalat, dupa care am inceput sa fac jogging pe stadionul de fotbal al comunei Faraoani, unde dupa cateva seri de alergat mi s-au alaturat si cativa copii curiosi. Erau mandri ca alearga cu un nene care face sport.



M-am antrenat vreo doua saptamani dupa care din fiare vechi am reparat o bicicleta a unuia dintre frati, am facut-o functionala si am inceput sa ies cu ea prin regiunile mai apropiate savurand frumusetea naturii.

Viata incepuse sa capete alt sens, ma simteam din ce in ce mai relaxat, mai liber. Incepeau sa se sparga acele blocaje existentiale acumulate in atatia ani si sa apara acel transfer de energie din partea naturii, acele palpitatii de fericire pe care multi dintre noi le traiesc cand ofera ceva naturii. Nu dupa mult timp faceam iesiri mai lungi, de mai multe zile, cu harbul meu. Eram fericit ca prind gustul pedalatului din nou si asta ma facea sa-mi doresc ceva mai nou, sa progresez in activitatea mea. Vorbeam mult cu prietenii despre realizarea visurilor, implinirilor, fiind ferm convins ca tot ce vrei poti atinge. Multi dintre ei nu credeau ca se pot intampla minuni.

Dupa ce am facut un traseu cu rabla mea de 850km in 4 zile si jumatate le spuneam prietenilor ca urmatorul traseu asemanator il voi face cu o alta bicicleta. Raspunsul lor a fost “da de unde, ca esti lefter si nu poti cumpara asa ceva”.

Intr-o zi ma suna fratele meu Laurentiu din Italia si imi spune sa fiu pe faza ca imi trimite ceva, un pachet-surpriza zicea el. Am primit pachetul si ce credeti ca era? … O bicicleta, si inca una de curse. Deci ceea ce imi doream mai mult am si primit iar cei care nu credeau in asa-zisele minuni s-au convins ca ele exista. Fratele meu ii explicase varului meu Celi ca am facut trans-ul cu o bicicleta foarte proasta. Celi tocmai vroia sa-si schimbe bicicleta asa ca mi-a trimis-o mie pe cea veche, care pentru mine era o comoara. Din S.H.-urile din oras mi-am luat echipamente si am inceput sa ies cu baietii din Bacau pe circuit dar in tot acest timp mai si alergam seara cu copiii. Pentru ei eram acuma nenea ciclistul.



Bineinteles am facut Trans-ul. Prima data singur si a doua oara cu unul din verisori, caruia ii povesteam de unde am plecat si unde vreau sa ajung.

La chemarea fratilor mei am plecat si eu in Italia unde iarasi asa-zisele minuni au inceput sa apara. Primul loc de munca, primii bani, prima bicicleta, de data asta ceva mai bun – tot o bicicleta de curse cu ergopowere, cu piese campa, nu mai zic de echipamente. Foloseam timpul liber ca sa ies cu ea, impreuna cu Laurentiu, unul din fratii mei si cu fratii Burghelea Bogdan si Ovidiu cu care reuseam sa-i impresionam pe italieni si sa fim mandri ca suntem romani (bine, impresia lor despre romani e alta, dar noi reuseam sa-i impresionam).

In 2007 am facut o expeditie cicloturistica din Italia-Torino prin Austria-Ungaria-Romania-Bacau-si inapoi prin Serbia-Bosnia-Hertegovina-Croatia-Slovenia-Italia in 25 de zile pe o lungime de -2650-2700km. Dupa acea tura am inceput sa caut de lucru, fara sa-mi pierd speranta, stiam ca voi gasi ceva pentru ca vroiam sa mai fac expeditii, dar mai lungi. Era o perioada grea, ma refer financiar, dar multumesc fratilor mei, la care locuiam, ca m-au ajutat.

Intr-o seara am primit un telefon de la un prieten din copilarie cu care nu ma vazusem de multi ani. Acest prieten mi-a spus ca ma invita la el si ca are ceva de lucru si pentru mine. Bineinteles ca n-am ezitat si m-am dus la el. Peste cateva zile lucram impreuna chiar pe Coasta de Azur, in Franta. Castigam destul de bine numai ca problema era ca nu aveam locuinta si trebuia sa stau la el. Imi spunea tot timpul ca pe acolo e mai greu cu chiria, iar eu ii dadeam detalii despre felul cum va arata noua mea locuinta. Peste o luna deja ma mutam exact intr-o casuta mica cu balcon cu tot ce trebuie pentru o persoana si pe deasupra la un pret modest. Tin minte ca venise prietenul meu Dinu, cu care lucram, in vizita la mine cu sotia lui. La un pahar de vorba ne aducem aminte de faza cu chiria la care el imi spune “drace e exact cum ai vrut tu” adica ceea ce mi-am dorit si cum am dorit asa am primit. Pentru mine nu era ceva nou, incepusem sa ma obisnuiesc, dar pentru ei era ceva iesit din comun. In tot acest timp, cat am lucrat acolo, faceam naveta cu bicicleta si in santier eram vedeta cand le spuneam ca voi calatorii mii de km nu credeau, dar s-au convins cand m-au vazut dupa 4 luni de santier ca sunt gata de drum.



Asadar am renuntat la munca ca sa pedalez, sa-mi indeplinesc un vis. Am venit la Torino tot la fratii mei, unde cu ajutorul lui Bogdan Burghelea mi-am pregatit o alta bicicleta pentru expeditie, sub titlul unui mini proiect, PRIETENIE-SPIRITUALITATE-IUBIRE. Am plecat din Torino, bineinteles pe la santierul unde lucrasem, unde am sarbatorit evenimentul cu vin frantuzesc dupa care a urmat: Monte-Carlo-Spania-Barselona-Valencia- trecand muntii Pirinei inapoi in Franta-Lourdes-Paris-inapoi pe Coasta de Azur, unde din nou mi-am revazut fostii colegi si pe prietenul meu unde am ramas sa innoptez, dupa care revenirea la Torino.

Acolo m-am odihnit bine si am plecat spre tara trecand iarasi prin Austria-Slovenia-Ungaria-Romania-Bacau. Totalul acestei expeditii a fost de 54 de zile iar distanta de 6840km. Pot adauga ca a fost excursia vietii mele.

Sunt multe de spus si de povestit. Trairile pe care le citeam candva in carti au devenit acum experiente de viata pentru mine, experiente pe care le am asternute intr-un jurnal.

Poate va intrebati ce am vrut sa spun in titlul miniproiectului mentionat mai sus.

In primul rind la capitolul PRIETENIE-am vizitat o familie, prieteni pe care nu-i vazusem de 15 ani, care m-au ajutat sa trec peste niste momente mai putin placute, iar eu ca drept recunostinta le-am facut o vizita in Spania-Valencia.

SPIRITUALITATE-centrul spiritual sau Mecca catolicilor, LOURDES, unde se spune ca s-a aratat Sfanta Fecioara Maria unor copii pastori. Aici am vizitat catedrala Sf. Bernadeta si am luat apa sfintita pe care am adus-o acasa parintilor mei.

IUBIRE–turnul Eifeel din Paris, simbolul iubirii, unde de Sf. Valentin multi tineri si nu numai se aduna sub turn si isi jura dragoste vesnica. Tot acolo am jurat si eu dragoste vesnica pasiunii mele, bicicleta.

Pentru anul acesta mi-am facut un proiect de expeditie in 21-22 de tari din Europa, pe o distanta de 15-17000km. Despre aceasta expeditie veti putea afla in decursul desfasurarii ei, pe care o voi mediatiza.

Sper ca v-a placut povestea mea si doresc sa aud de la cat mai multi ca au reusit sa faca o schimbare in viata lor, pentru ca, credeti-ma, merita si e miraculos cand vezi materializarea a ceea ce a fost candva un gand, un plan sau un vis.



PENTRU CEI HOTARATI NIMIC NU E IMPOSIBIL iar pentru cei care se indoiesc dovada este aceasta poveste.
Cu respect ANTON DUMA.

Full Night Ride [Chisinau],Stauceni,Ghidighici,Straseni,Condrita,Capriana,Vadul lui Voda,Razeni,Dubasari,Hincesti,Orheiul Vechi,Causeni,Ukraina-Odessa, Ukraina-Zatoka, România-Iași e.t.c....e.t.c.

Tot stind prin casa de citeva zile treceam pe la fereastra si mereu mi se arunca in ochi muntishorul Summano care se vede foarte bine chiar din pat) In virful muntelui la o altitudine de 1300m sta o cruce imensa de 16,5 metri din beton si metal. Tot ma rugam la unul la altul sa ne ducem caci eu nu stiam drumul si ca de obicei totzi se mofturesc,da instinctul meu pascal (de paste) de a vedea crucea nu se linistea)))

Si nici macar MTB nu aveam,dar dupa cum stiu unii de pe forum,eu am limbrici mari si neastimparati,si ma trage mereu la locuri si conditii dificile) Mai pe scurt tot ce aveam era un "shoseinik" Zaltron de prin anii 80-90)). Mam uitat eu pe harta cam pe unde ar putea fi mai mult asfalt si mam dus! Asfalt a fost putin))))))) De fapt era aproape pina sus insa eu nu mam dus pe unde trebuie,dar asta am aflato deja la coborire!
Totul de la inceput era frumos,interesant,mult offroad si permanent ma inchipuiam pe un mtb gustos)))

Locuri putin atinse de civilizatie. Incet,incet incet tot urcam cu bicicleta in mina))))))

Asa parca nu-mi parea mie muntele tare mare,dar am tot mers vreo 4 ore pe jos) cred ca are vreo 10km de drum care serpuia incolo incoace.

Pe la vreo 800m alt.  am facut un popas cu doua oua fierte dupa toata legea Pastelui si niste dulciuri de la mult iubita Bucuria)) Mam intins vreo 5min sa ma uit in cer si sa inteleg ca e vremea a ploaie da eu singur nu stiu pe unde sunt)))

Am marit pasul si cam incepusem sa ma enervez caci virful si crucea mereu pareau a fi aproape dar drumul nu se mai termina) Am gasit mai multe pesteri,care mai mari,care mai mici,in caz de ploaie deja stiam unde stau liliecii)))

Tot mai sus,mai sus,puterile se epuizau,incepea a bureza,civilizatia se indeparta,pasarile se auzeau tot mai putin,linistea mai mare,copacii mai indesatzi,drumul mai ingust,eram singur,numai eu si shokerul

se intuneca incetul cu incetul iar crucea tot nu mai aparea la orizont...inapoi sa ma duc pe acelash drum era imposibil,100% spargeam ambele roti pe asa pietrish,iar pe jos ma apuca noaptea si lupii!!
In sfirsit dupa vreo 3,5 ore de mers drumul sa terminat complet))))) se zarea doar o cararusa mica si o inscriptie de genul " spre cruce".  Si prikol plea))) Insa putin mai in vale se vedea o minune de asfalt *facepalm* )) Bucurie mare...parea a fi pina in orashel asfaltul. Bucuros merg mai departe pe cararusa burezata si umeda,unghiul se mareste,urcusurile mai abrupte,padurea deasa. In sfirsit am ajuns la o poarta si am vazut crucea. Alaturi o statie meteorologica.

Am parcat vechitura linga poarta si fugutza la cruce)))))))
In sfirsit,sunt in virf!!!!!!! Mobilul descarcat,video puli !! 3-5 min mam invirtit pe linga ea,tare nu mam uimit) Asfaltul mia infectat gindurile complet))

Am facut citeva foto si fuga inapoi,prin cararile plouate si abrupte!Am mai gasit o pestera maricica insa nu mam lasat ademenit!! Fuck Yeah! Asfaltul!!! Sus pe rabla si foc la sleekuri)) O da!!! Drumuri evropene!!! Viteza cit duce trenul numai ca nu nah)) masurica!!! Curbe,curbe,tot mai multe,mai rotunde))) Vreo 10km de vale evropeana...erectie nu alta!!! In citeva clipe eram jos in orash))

Sper sa mai repet odata rideul acesta,insa pe un MTB normal si in ordine inversa,sa urc pe asfalt cu "1/3")))) si sa-mi dau drumul pe partea cu offroad.
Poate organizati si voi o excursie in aceste zone??)) O sa ma starui sa mai fac cite ceva video daca se va primi.

ps. sorry daca sunt greseli.