Astazi vom vorbi putin despre poluarea fonica. Incepem cu o serie de sublime generalitati :

poluarea fonica reprezinta totalitatea sunetelor produse de oameni, animale sau de aparatura si masini, care deranjeaza activitatile cotidiene;
poluare fiind, evident exista efecte negative.
Imi ramanea doar sa aflu daca efectele sunt intr-adevar recunoscute si prin lege. Trebuie sa existe o legislatie in privinta zgomotului si in Romania, pentru Bucuresti macar. Nu??? Din site in site am ajuns sa dau peste “Strategia de zgomot ambiental a Primariei Municipiului Bucuresti” . Suna bine. Si avea si doar vreo 130 de pagini.

Intotdeauna mi-a placut sa citesc cuvantul inainte sau prefata cartilor, a proiectelor, etc. Iti da un sentiment de complicitate intre cititor- autor/editor, ca si cum ti s-ar dezvalui ceva ce nimeni altcineva nu mai stie. Cum m-am asteptat, debutul acestui raport nu m-a dezamagit: ca fapt divers, era amitit si faptul ca: “Guvernul a cerut harta de zgomot in 15 luni, aceasta a costat 1,5 milioane de euro si poate fi folosita pentru a realiza o strategie nationala a zgomotului. “

Lucru care m-a distras usor, dar mi-am imaginat ca vina pentru pierderea brusca a concentrarii este a mea, in niciun caz a numarului (da, 7 cifre). Momentul de ratacire m-a facut curioasa sa vad care sunt aceste harti de zgomot, exemple gasindu-se pe site-ul Primariei Municipiului Bucuresti. Acum totul avea un sens. Mi s-a parut de apreciat mai ales ca se sugera ca harta de zgomot ‘poate fi folosita’ totusi la strategii.



Concentrarea imi revine si uit de detaliile din ‘Cuvant inainte’. Revin la preocuparea pentru poluarea fonica. Am trecut chiar si peste placerea vinovata pe care metafora “Cenusareasa poluantilor” se pare ca o provoaca autorilor atunci cand isi recitesc raportul si peste mandria care ii convinge sa o foloseasca. Si sa o refoloseasca. Si sa o re-refoloseasca. O clasificare oficiala a efectelor negative a poluarii fonice asupra locuitorilor imi aminteste de adevaratul meu scop (detalierile neinteresante le-am sters):

Disconfortul
Deranjarea somnului
Afectarea auzului
Sanatatea mentala: “Zgomotul ambiental nu este considerat o cauza primara dar este posibil sa fie un factor de accelerare sau intensificare.”
Productivitatea muncii: “S-a demonstrat faptul ca zgomotul de fond poate mari performanta in munca de rutina dar o poate micsora in cazul activitatilor care necesita concentrare si memorare.”
Tulburarea procesului de invatare
Comportamentul social: “Studiile arata ca expunerea la zgomot poate face ca oamenii sa devina necomunicativi si inchisi, mai putin intelegatori si disponibili de a–si ajuta semenii sau vecinii. Este putin probabil faptul ca zgomotul genereaza agresiune dar mediile zgomotoase induc o mai ridicata stare de nesiguranta.”
Probabil ca problema poluarii fonice suna bine in agenda Primariei. Probabil ca lasa o impresie placuta faptul ca cineva chiar se preocupa de micile detalii care ne-ar face viata mai frumoasa. Ca cineva da chiar 1,5 milioane de euro doar pentru hartile care stau la baza proiectului care ar imbunatati calitatea vietii. Poate ca daca zgomotul ambiental ar fi aproape inexistent, orice oras aglomerat va fi un loc unde pacea si toleranta, alaturi de intelegere si disponibilitatea de a ne ajuta semenii si vecinii vor fi maxime, ca o coroana pusa pe capul societatii capitaliste.

Evident, raportul oficial nu a fost cel mai folositor material. Cazuri concrete atunci. Oamenii care asculta muzica prea tare, pe strada sau acasa. Sunetul masinilor si a tuturor mijloacelor de transport. Zgomot industrial. Persoane care spun lucruri idioate. Gafe gramaticale. Toate sunt surse de nervi mai mult sau mai putin pentru oricine la un moment dat. Am putea sa le dedicam si un guvern separat. Ar fi la fel de folositor ca si in cazul in care am sta degeaba. Pentru ca ideea de colectivitate oricum presupune agitatie. Avand in vedere si rutina zilnica in care inevitabil ne complacem, efectul neplacut e cu atat mai usor de inteles.

Cu toate astea, am o imagine in minte. Un oras in care s-ar lua toate masurile necesare pentru a reduce poluarea fonica. 10- 20 de decibeli taiati cu succes din grafice si statistici. Cetateni multumiti, cu o stare de spirit inviorata de gandul ca acum traiesc intr-un oras mai sanatos pentru nervii lor deja intinsi la maxim. 10- 20 de decibeli care probabil nu reprezinta nici 1% din sursele de stres din viata lor, dar a caror lipsa le gadila nevoia de a se simti importanti. Sunt fericiti. Si ce fac cetatenii fericiti? Consuma. Murind in continuare din cauza bolilor provocate de presiunea de a munci pentru a supravietui.

Motivul evident si probabil singurul care iti da un impuls serios sa elemini toate sursele care risipesc electricitatea este pretul mai scazut al facturii. In plus, din seria “criza economica trezeste ecologistul din tine ”, mai exista si un efect secundar: vei face o favoare planetei si vei primi o bulina alba in catalogul micilor ecologisti.

Cum? Fiecare cantitate de energie electrica pe care o folosesti rezulta in urma arderii unor combustibili care polueaza. Cu toate acestea, sa cauti o sursa “curata”, doar pentru a consuma aceleasi cantitati monstruoase de curent e ridicol. Mai bine incerci, in primul rand, sa folosesti mai putina electricitate. Indirect, ii vei ajuta si pe cei care iau salvarea habitatului in serios si care vor sa te scoata din inertia de parazit consumator in care ai picat si din feeria risipitoare pe care doar cuvantul “bani” o poate sfarsi.

Concret, poate factura de electricitate nu este centrul interesului tau in timpul unei zile obisnuite de munca si o iei ca atare, fara a te gandi ca poti regla suma lunara pe care o lasi pe la ghiseele Enel. Dar pretul electricitatii a crescut si va mai creste. Nu are niciun rost sa acceptam o cheltuiala pe care am putea sa o micsoram.
Daca stai sa faci niste calcule complexe inainte sa incalzesti o cana cu apa pentru a te hotari daca sa folosesti aragazul, cuptorul cu microunde sau un fierbator, nu vei face  sa scada media consumului modial de electricitate per casa. In consecinta, iata niste sfaturi mai mult sau mai putin radicale care iti pot modifica (in bine!) costul intretinerii:

Foloseste becuri economice (sau CFL-uri). Fata de cele vechi, consuma cu aproximativ 60% mai putin. Intr-adevar, sunt mai scumpe, dar au o durata mai lunga de viata, deci diferenta de pret se va atenua in timp. In plus, nu se incalzesc atat de mult ca cele obisnuite (la vara cand vor fi 40 grade afara vei fi recunoscator pentru asta) si in consecinta nu exista un risc atat de mare sa provoace vreun fel de incendiu.
Iluminatul inteligent iarasi ajuta: e mai bine sa ai surse de lumina separate pentru diferite parti ale camerei decat una singura de o intensitate mai mare.
Lampile cu senzor de miscare, amplasate in locurile unde sunt utile, te vor scuti de alta risipa de energie. Si nu uita de clasicul “inchide lumina in camerele unde nu ai treaba” pentru ca nu va incepe fotoliul sa faca fotozinteza si sa-ti produca oxigen  .
Aparatele electrice consuma chiar si in stand by. Inchide monitorul cand pleci (de fapt, orice alt aparat pe care nu-l folosesti constant – chiar si unitatea centrala, ii va lungi perioada de viata si te va scuti de vreo 1000 kwh/an), ca nu te doare mana. E si mai bine sa ai un LCD decat un CRT, compara consumul si vei ajunge la aceeasi concluzie.
Electrocasnicele din clasa A (sau A+… sau A++) au un randament mai mare pentru mai putini wati; incearca sa urmaresti asta atunci cand faci cumparaturi de genul acesta – de fapt, inlocuirea unui frigider din “94 cu unul mai nou iti va face viata mai frumoasa. Dar si in cazul asta, ai grija sa alegi programul potrivit pentru temperatura de afara si cantitatea de alimente pe care o ai. A, si nu mai sta cu incarcatorul de mobil tot timpul in priza. EVER.
Evita sa folosesti incalzitoare electrice pentru camera. Sunt cele mai neprofitabile. La fel si toate incalzitoarele instant de apa care sunt foarte la moda acum. La fel, e mai bine daca renunti la boilerele pentru apa calda, care irosesc o cantitate mare de energie pentru transportul energiei de care au ele nevoie. Panourile solare sunt eficiente in cazul asta, in functie de tipul tau de locuinta (si nu, asta nu inseamna ca o sa faci dus doar cand e soare afara).
O izolatie buna. Stiu ca nu vrei sa auzi ca trebuie sa investesti cateva zeci de mii de euro ca sa-ti scada cheltuielile, dar asta e singura solutie radicala care iti face k.o. factura. Costurile pentru caldura si racire vor scadea mai ceva ca leul in ultimele luni.
Acum, respira adanc, gandeste-te putin si dupa aceea strange toate becurile vechi din casa si stai o ora fara lumina inspirand si expirand adanc si devenind unul cu Pamantul si simte cat de recunoscator iti este pentru ora aceea in care a lipsit un consumator, chiar daca ai intarziat putin fata de Ora Planetei. Maine du-te ca un om schimbat la serviciu, pe drumul de intoarcere cumpara niste becuri economice si ia-ti si unul mic, sa-l porti la breloc. Nu se stie cand va avea cineva nevoie.

Inginerii japonezi vor să realizeze în următorii 40 de ani un lift spaţial care să ducă viitorii turişti la 35.000 de kilometri în spaţiu, unde vor putea să trăiască experienţa unui astronaut pentru cîteva zile.
Proiectul este ideea inginerului japonez Satomi Katsuyama şi este inspirat de autorul de science-fiction Arthur C. Clarke. Dacă va fi realizat, liftul ar putea duce 30 de pasageri cu viteze de 200 de kilometri pe oră.
Presa britanică scrie că există de asemenea planuri pentru realizarea unei fîşii din fibră de carbon care să ducă doritorii dincolo de această distanţă. Construcţia este estimată la un cost de şase miliarde de dolari.
Katsuyama este un inginer constructor care este la cîteva luni de realizarea clădirii Tokyo Sky Tree, de 633 de metri înălţime. Acest turn va folosi ca un loc de montare a antenelor şi ca spaţiu unde turiştii vor putea să admire capitala Japoniei în voie.
Ideea nu este nouă. Arthur C. Clarke visa la lifturi spaţiale în romanul „Fîntîna Paradisului" din 1979, iar ideile lui, considerate nebuneşti în epoca în care le-a scris, au devenit uneori realitate. El scria în 1945, în revista „Wireless World" că oamenii vor putea monta la 36.000 de kilometri de Pămînt sateliţi pe orbite geostaţionare, care vor deveni uriaşe antene radio. După alţi zeci de ani, ideea lui Clarke devenea realitate.

Industria de pescuit va înceta să existe după anul 2050, deoarece resursele de pește se vor epuiza complet, consideră preşedintele Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii (UICN, UICN), Ashok Khosla.
"Pînă în 2050, resursele de peşte se vor termina, nu vom avea ce prinde... O întreagă ramură va dispărea", - a declarat Khosla în cadrul unei întîlniri cu reporterii la Moscova.
Conform datelor Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură a ONU (SAO), la care a făcut referire Khosla, nivelul maxim de producţie a resurselor piscicole a fost atins la începutul secolului al XX-lea.
Apoi, după o scurtă stabilizare, volumele au scăzut cu 15% între 1950 - 1975 şi "reducerea continuă", a subliniat el.