Salut încă o dată
Vreți să aflați cu ce s-a terminat istorioara?

A venit ziua în care trebuia să plecăm la film. O aștept după perechi cu cafeaua ei preferată. Începem să ne deplasăm pe jos către destinație. Ea povestea ceva, așa entuziasmată cum este de fire, încercam și eu să mă includ în discuție, dar o făceam cam prefăcut - intuiam deja cu ce se va termina seara.
Am ajuns la cinema. La întrebarea ei dacă îi dau voie să facă cinste cu Pop-Corn am răspuns nu și am luat cea mai mare porție.
Toată durata filmului ea gesticula, rîdea, își acoperea ochii la scene mai violente (pentru că e "vpecetlitelinaia"), uneori îmi era chiar puțin incomod cînd marea majoritate din sală nu reacționau, iar ea rîdea în gura mare (mai ales la glume mai poșlîe).

S-a terminat filmul. O întreb dacă nu îi este foame. Zice că nu, dar vrea să respire cu aer curat puțin. Găsim o bancă în parc. Ea spune: "Noi trebuia să vorbim despre ceva, nu-i așa? Îmi permiți eu să încep?". I-am permis.
Ca să rezum în cîteva cuvinte: "Eu nu am intenții romantice. Îmi pare rău că te-am făcut să crezi altceva, pur și simplu eu mi-am închipuit multe și de toate în cap. Da, tu ești cum și mi-am închipuit cînd ne-am văzut prima dată dar ... eu nu simt că tu ești "moi celovek". Și asta e trist. Eu asta simt și eu am încredere în intuiția mea. Păcat că nu e în viață ca în filme. Cine știe, poate cîndva se va trezi ceva în mine, dar nu acum. Nu omul mă caută pe mine, ci eu pe om și, din cîte văd, așa om încă nu a apărut în viața mea de la ultima relație de 2 ani în urmă. Toți îmi spun mereu că eu sunt rece, că provoc durere oamenilor, că-s zlopamentnaia etc. dar mie îmi place cum sunt, nu văd sensul să schimb ceva. Iar în cazul dat cum se spune "ne mojesh srati, ne muciai jopu". Și să știi că persoanele care știau de situația dintre noi, erau de partea ta, dar pe mine nimeni nu mă poate convinge.
Da, a fost nice să vorbim pe net, și deloc nu-mi pare rău de tot acest timp. Sper că și tu așa crezi. Și da, a fost o greșală faptul că am continuat să vorbim cînd totul a luat o întorsătură mai serioasă, deci cred că azi e ultima zi cînd noi mai vorbim. Tu nu vrei să spui nimic? Orice îți trece prin gînd, "vipustiti par"."

În acel moment însă, discursul meu lung care îl aveam în cap de cîteva zile, a dispărut. Nu știam ce să spun dar nici nu vroiam să spun ceva, nu vedeam sensul. Și așa prea multe i-am spus anterior. Nu eram nici trist nici bucuros ... nimic.

"Promite-mi că nu vei fi supărat pe mine. Îți mulțumesc pentru o seară plăcută și îți mulțumesc că ți-ai respectat promisiunea în legătură cu filmul."
Ne-am îmbrățișat, ne-am spus "paka" și am plecat în direcții opuse.

Azi e a 3-a zi, nici pîn acum nu știu cum să mă simt
Uof doamne, vodolei e*anîe ...