Triunghiul Bermudelor (în engleză "The Bermuda Triangle"), cunoscut şi sub numele de "Triunghiul Diavolului", este o zonă aproximativ triunghiulară ca formă, cu cele trei colţuri localizate de Insulele Bermude, Porto Rico şi Fort Lauderdale, Florida în Oceanul Atlantic. Suprafaţa cuprinsă este de circa 1.2 milioane km². Există unele speculaţii cum că în această regiune se întâmplă foarte des fenomene paranormale, cum ar fi: dispariţii ale unui număr mare de vase şi aparate de zbor, activităţi paranormale în care legile fizicii sunt violate, puse inclusiv pe seama fiinţelor extraterestre.

În ciuda acestor idei populare, Paza de Coastă a Statelor Unite şi alte agenţii citează statistici care indică faptul că numărul incidentelor de vase şi avioane dispărute sau pierdute nu este mai mare decât în oricare altă zonă des circulată a lumii.

Multe din aşa-zisele mistere s-au dovedit a nu fi chiar atât de misterioase sau neobişnuite la o examinare mai amănunţită, conţinând erori şi fabricaţii care în multe cazuri au circulat şi recirculat timp de zeci de ani.

Triunghiul cuprinde un coridor al Atlanticului de nord care se întinde de la Insulele din Caraibe de-a lungul coastei Nord-Americane până la statele California de Nord şi de Sud. Pentru a profita de vânturile prielnice, corăbiile în drum spre Europa (după descoperirea Americii) continuau spre nord până în dreptul Carolinelor, înainte de a se întoarce spre est pentru a trece Atlanticul. Acest obicei a continuat şi după inventarea motoarelor cu aburi şi cu ardere internă, ceea ce înseamnă că majoritatea traficului maritim din Atlanticul de nord traversa (şi încă traversează) zona Triunghiului.

Curentul Golfului, o zonă de condiţii meteo volatile, trece prin Triunghi în timp ce iese din Marea Caraibelor. Combinaţia de trafic maritim dens şi vreme nefavorabilă a dus inevitabil la rătăcirea şi pierderea fără urmă a vaselor în timpul furtunilor, mai ales înainte de dezvoltarea tehnologiilor de telecomunicaţie, radarului şi a comunicării prin satelit. Câte un vas se mai scufundă încă, dar rareori fără urmă.

Alte zone renumite pentru caracteristici neobişnuite sunt Marea Diavolului, din apropierea Japoniei şi Vortexul de la Marysburgh (denumit şi "Triunghiul Marilor lacuri"), în estul lacului Ontario.

Primele citări şi originea denumirii

Cristofor Columb a menţionat animale ciudate văzute în zona triunghiului Bermudelor. Acesta scrie că la un moment dat, el şi echipajul său au văzut "lumini ciudate dansând la orizont". În altă ocazie au observat ceea ce a fost probabil un meteor căzând.

Prima menţiune documentată a dispariţiilor din zonă a fost făcută în 1951 de către E.V.W. Jones într-un comentariu despre pierderi recente de vase, scris pentru agenţia de presă Associated Press. Articolul lui Jones se referea la zonă sub numele "Triunghiul Diavolului" şi sublinia "dispariţiile misterioase" a unui număr de vase, aparate de zbor şi mici ambarcaţiuni din regiune. Acest nume fost din nou pomenit în 1952 într-un articol din revista Fate (Soarta) de George X. Sand, care descria mai multe "dispariţii marine ciudate". În 1964, Vincent Geddis s-a referit la zonă ca "Mortalul triunghi al Bermudelor" ("The Deadly Bermuda Triangle") într-un articol din revista Argosy, după care numele "Triunghiul Bermudelor" a devenit cunoscut. Triunghiul Bermudelor (cunoscut şi sub numele de Triunghiul Diavolului) este o zonă triunghiulară din Oceanul Atlantic mărginită la extremităţi de Miami, Bermuda şi Puerto Rico. Legenda spune că mulţi oameni, ambarcaţiuni şi avioane au dispărut în mod misterios în această zonă. Câţi au dispărut depinde însă de cine face localizarea şi numărarea. Dimensiunea triunghiului variază între 500 000 de mile pătrate până la de trei ori mai mult în funcţie de imaginaţia autorului. (Unii includ şi Insulele Azore, Golful Mexic şi Indiile de Vest în triunghi.) După unii misterul ar data din timpul lui Columb. Chiar şi aşa, estimările variază între 200 şi 1 000 de incidente în ultimii 500 de ani. Howard Rosenberg susţine că în 1973 Paza de Coastă SUA a răspuns la peste 8 000 de cereri de ajutor în zonă şi că peste 50 vase şi 20 avioane s-au scufundat în Triunghiul Bermudelor în ultimul secol.

Multe teorii au fost promulgate pentru a explica extraordinarul mister al dispariţiei acestor vase şi avioane. Extratereştrii malefici, cristale reziduale din Atlantida, oameni răi cu aparate antigravitaţionale sau alte tehnologii ciudate, vortexuri către o a patra dimensiune sunt ipotezele favorite ale scriitorilor de proză fantastică. Câmpuri magnetice ciudate şi flatulenţele oceanice (gaz metan provenit de pe fundul oceanului) sunt explicaţiile preferate de minţile mai tehnice. Condiţii meteorologice (furtuni, uragane, tzunami, cutremure, valuri mari, curenţi, etc.), nenoroc, piraţi, încărcături explozive, navigatori incompetenţi şi alte cauze umane şi naturale sunt explicaţiile date de investigatorii mai sceptici.

Există persoane sceptice care afirmă că faptele nu confirmă legenda, că nu există un mister ce necesită rezolvare şi nimic nu trebuie explicat. Numărul epavelor din zonă nu este extraordinar de mare dacă ţinem cont de dimensiunile acesteia, locaţia şi traficul din zonă. Multe dintre vasele şi avioanele care au fost identificate ca fiind dispărute în Triunghiul Bermudelor nu au fost acolo deloc. Investigaţiile nu au prezentat încă dovezi ştiinţifice ale existenţei unui fenomen neobişnuit implicat în dispariţii. Prin urmare orice explicaţie, inclusiv cele ştiinţifice cum ar fi cele bazate pe eliberarea de gaz metan de pe fundul oceanului, anomalii magnetice, etc. nu sunt necesare. Adevăratul mister este cum a devenit Triunghiul Bermudelor un mister.

Legenda modernă a Triunghiului Bermudelor a apărut curând după ce cinci avioane ale armatei au dispărut într-o misiune de antrenament în timpul unei furtuni puternice în 1945 (aceasta furtuna defapt nu a existat). Cea mai logică explicaţie pentru această dispariţie este aceea că compasul pilotului principal lt. Charles Taylor s-a defectat, defapt aceasta afirmatie nu este adevarată deoarece nu numai căpitanul Taylor avea compasul defectat ci şi copilotul său, iar atunci când turnul de control i-a contactat amandoi au declarat ca busolele "au luat-o razna din bun senin". Avioanele de antrenament erau echipate cu instrumente de navigare care să funcţioneze bine. Grupul a fost dezorientat şi pur şi simplu a rămas fără combustibil, nici acest lucru nu ar fi posibil deoarece toate navele aveau combustibil suficient pentru un zbor de 1000 de mile. Însă ceva s-a întâmplat însă acest fenomen nu trebuie neapărat clasat la capitolul "supranatural", dar poate sa fie clasat la capitolul misterelor nerezolvate. Însă, chiar dacă toate cele 5 avioane au fost defectate sau ar fi rămas fără combustibil, aceste 5 avioane erau toate de tip Avengers şi în cazul amerizărilor forţate, acestea erau capabile să plutească lin 90 de minute, iar echipajul era instruit să abandoneze avionul în 60 de secunde şi plutele de salvare erau la îndemână.Şi totodată avionul de salvare trimis pe urmele lor a dispărut şi el într-un mod la fel de neclar.

De-a lungul anilor au apărut zeci de articole, cărţi şi programe de televiziune promovând misterul Triunghiului Bermudelor. În urma studierii materialelor existente Larry Kushe a descoperit că puţini au realizat investigaţii asupra misterului, mulţi mulţumindu-se doar să transmită mai departe speculaţiile predecesorilor ca şi cum acestea ar fi fost adevăruri incontestabile. Nimeni nu a ajutat mai mult la crearea acestui mit decât Charles Berlitz care a scris un bestseller cu acest subiect în 1974. După examinarea unui raport oficial de peste 400 pagini al Comisiei de Investigaţii a Marinei referitor la dispariţia avioanelor din 1945 Kushe a descoperit că Comisia nu era uimită deloc de incident şi nu a menţionat presupusele transmisii radio citate de Berlitz în cartea sa. După spusele lui Kushe, ce nu a fost greşit interpretat de Berlitz a fost inventat. Kushe scrie: "Dacă Berlitz afirma că un vapor era de culoare roşie şansele ca acesta să fii fost de oricare altă culoare sunt aproape o certitudine." Berlitz însă nu a inventat numele, acesta i-a fost dat de Vincent Gaddis în "Mortalul Triunghi al Bermudelor" apărută în numărul din februarie 1964 al revistei Argosy care era dedicată ficţiunii.

Pe scurt, misterul Triunghiului Bermudelor a devenit un mister pe baza mass media, care a transmis fără a cerceta speculaţiile conform cărora ceva misterios se petrece în Oceanul Atlantic. În decursul a mai mulţi ani au dispărut misterios într-o zonă din oceanul Atlantic, până în Florida respectiv Miami până la coasta nordică a insulei Porto Rico, de acolo urcând până în insulele Bermude având astfel forma unui triunghi.

Oamenii au crezut întotdeauna că există oameni pe alte planete aşa că aceasta a fost prima ipoteză. Mulţi oameni de ştiinţă au considerat o teorie imposibilă dar alţii spun că aşa cum s-a creat Pământul şi au apărut fiinţe inteligente pe el aşa poate fi şi în cazul altor planete şi dacă este aşa ceva se va întâmpla? Viitorul ne va răspunde la toate întrebările.

Pământul este un magnet gigantic, susţin oamenii de ştiinţă, în unele părţi magnetul este potrivit arătându-ne N se pare ca în Triunghiul Bermudelor este mult prea mult magnetism dereglând astfel vremea sub formă de fulgere, valuri uriaşe sau chiar tornade. Toate acestea fiind ascunse în ceaţă, mecanismele încep să se deregleze, atrăgând tot ce este metal inclusiv vase şi avioane.

Dacă intri în triunghi ai o senzaţie stranie de frică şi corpul uman rămâne paralizat în timp ce valurile înghit vasul şi trupurile plutesc neputând fi văzute din cauza ceţii, iar cei aflaţi în viaţă sunt prinşi de valuri şi aruncaţi sub mare. Imaginaţi-vă că sunteţi acolo şi calculaţi logic toţi factorii(vremea rea + magnetism + paralizia + valuri = moarte sigură)

Acesta este iadul pe pământ dar adevărul va fi dezvăluit de viitor. În Triunghiul Bermudelor nu există animale nici plante, de aceea oamenii de ştiinţă cred că defapt sunt gaze naturale. Unii oameni spun că din această cauză este ceaţă în Triunghi şi tot din acestă cauză animalele se feresc de acea zonă.

Dar mai rămâne dispariţia navelor şi faptul că nici un trup nu a mai fost văzut. Cu această problemă s-au confruntat oamenii de ştiinţă şi până la urmă au tras linia şi astfel au aflat că în aceea zonă se află o concentraţie mare de gaz metan astfel în vase şi avioane pătrunde gazul metan în concentraţie mare astfel motoarele cedează şi explodează echipajul murind, ori din cauza undei de şoc0 ori sufocaţi de gazul metan.

Noi cercetări arată că marea din acea zonă elimină bule de gaz atât de mari încât pot cuprinde un vas întreg şi îl pot scufunda. Una dintre aceste teorii este adevărată. Care este aceasta vom vedea în viitor.