Licență:

Business și administrarea afacerilor
Iuli4k92 (Mladin Iulian)- Licență - Anul II - BAA - BA- 124 - f. redusa;
Real1 (Curicheru Anatolie) - Licenta - Anul II - BAA - BA - 12A - la zi;
Aurelyan: anul III, BAA-114;
miska92: anul III, BA-11E;
MishkAReal: anul III, MKL-115;
Henry17: anul III, BA-11F;
Vovc!k: anul III, MKL-112;
Mariana1992: anul III, BA 11E;
united10: anul III MERC-111;
DH12: anul III, T-114;

Cibernetică, Statistică și Informatică Economică
MasterT - Licență - Anul II - CSIE - TI - 121 - la zi
kestrel: anul III, INFa-111;
Ulpius: anul III, INFa-111;

Contabilitate
Alinush1993 Licență - Anul II - Contabilate - CON 125 - la zi
freshness - Licență - Anul II - Contabilitate - Con124 - la zi
Anush: anul III, la Contabilitate (CON 115);

Economie Generală și Drept
TinKoFF: anul III, D-116;

Finanțe și bănci
alintushqa - Licență - Anul II - FB125 - la zi
MDRussu_01: anul II - FB127;
DoorZ: anul III, FB 11F;
TimberWolf: anul III, FB 11F;
dragonwar: anul III;
sergio1992:  anul III Fb11F;

Relații Economice Internaționale
Diversity: EMREI (fr.) - 111 - Anul III;
KeepEyE (Moraru Marin) - Licență - Anul III - EMREI - REI - 112 - la zi;
Tudorz (Poiană Tudor) - Licenţă - Anul II - REI - EMREI - 124(en) - la zi;
Serhio - Licenţă - Anul I - REI - 132 - la zi;

Absolvenți:
corin4ik: EG-291;
Solitary666: MKL-293;
DNAngel (Lozovan Giku) CIB-102;
OnlyMe(Cerescu Nicolai) - MKL-106

14. Piaţa bunurilor şi curba IS. Caracteristicile curbei IS
Piaţa bunurilor este una din componentele sistemului de pieţe, care cuprinde tranzacţii cu bunuri pentru producţie şi bunuri pentru consum.în condiţiile economiei moderne, forma specifică de organizare şi realizare a proceselor de vânzare-cumpărare de bunuri o constituie piaţa produselor (piaţa mărfurilor). Ea include produsele destinate (prin intermediul vânzării-cumpărării) populaţiei, întreprinderilor şi instituţiilor, care sunt nemijlocit legate de trebuinţele acestora şi de posibilităţile de a le satisface, respectiv de esenţa activităţii economice.
Piaţa produselor exprimă relaţiile economice dintre oameni care se desfăşoară într-un anumit spaţiu economic şi în cadrul cărora se confruntă cererea de bunuri materiale cu oferta, se formează preţurile şi au loc acte de vânzare-cumpărare.
Obiectul schimbului pe piaţa produselor îl constituie bunul material.
Bunurile materiale, după destinaţia lor (productivă sau neproductivă) structurează piaţa produselor în două categorii: a) piaţa bunurilor pentru producţie, care se caracterizează prin grad ridicat de concentrare a activităţii datorită numărului limitat de parteneri şi corelaţie relativ strânsă între cerere şi ofertă; b) piaţa bunurilor pentru consum, care se caracterizează prin arie geografică extinsă şi mobilitate ridicată a cererii şi ofertei.
Piaţa produselor mai poate fi clasificată şi în raport de alte două criterii, astfel:
1) după natura produselor, se disting pieţe agroalimentare şi pieţe industriale;
2) după modul de organizare şi desfăşurare a schimbului, piaţa produselor include comerţul interior şi exterior şi bursele de mărfuri.

Modelul IS-LM, deasemenea cunoscut sub denumire de modelul Hicks-Hansen şi modelul echilibrului dublu sau simultan, este un model economic elaborat de economiştii John Hicks şi Alvin Hansen în baza teoriei macroeconomice keynesiene. Acest model operează cu mărimi economice agregate (nivelul ratelor dobânzii, volumul total de producţie, cheltuielile publice, masa monetară etc.).
Curba IS ("Curba investiţiilor egale cu economisirile") reprezintă toate combinaţiile posibile dintre venit şi rata dobânzii care echilibrează piaţa bunurilor şi serviciilor. Această piaţă se află în stare de echilibru atunci când oferta agregată (volumul de producţie fabricată într-o perioadă) este egală cu cererea agregată (suma cheltuielilor tuturor agenţilor economici planificate pentru această perioadă).
Matematic, această condiţie poate fi ilustrată prin următoarea egalitate:
IS: Y = C + I + G + NX
unde C reprezintă cheltuielile de consum, I -- cheltuielile de investiţii, G -- cheltuielile bugetare (publice, guvernamentale) şi NX -- exportul net (diferenţa dintre valoarea exporturilor şi importurilor).
Denumirea IS este istorică (engl. Investment-Savings -- investiţii-economii), iniţial curba IS reprezenta condiţia de echilibru ca egalitate a investiţiilor şi economisirilor. In ambele cazuri, în stare de echilibru suma cheltuielilor agregate efective se va egala cu suma cheltuielilor planificate (sau dorite), fără a provoca modificări neprevăzute în mărimea stocurilor de mărfuri.
Funcţia de consum
Cheltuielile de consum depind de doi factori importanţi:
venitul disponibil (diferenţa dintre venitul naţional şi suma impozitelor achitate din el). Această dependenţă este pozitivă poate fi măsurată prin inclinaţia marginală spre consum, care arată ce parte din fiecare unitate monetară câştigată suplimentar va fi cheltuită pentru consum. De regulă, economiile ţărilor dezvoltate se caracterizează prin valori mai mici ale lui IMC.
rata dobânzii (în primul rând, rata achitată pentru depozite bancare şi rata dividendului pentru acţiuni), care reprezintă remunerarea pentru renunţarea la consum curent în favoarea economisirii. Această dependenţă este negativă, adică majorarea ratelor dobânzii descurajează consumul. Deoarece sensibilitatea consumului la modificarea ratelor dobânzii este foarte mică, această dependenţă este deseori ignorată.
Funcţia de consum:
C(Y;r) = C0 + C1 * (Y − T) − C2 * r
unde C1 este inclinaţia marginală spre consum, adică sensibilitatea cheltuielilor de consum la modificarea venitului disponibil, C2 coeficientul de sensibilitate a cheltuielilor de consum la modificarea ratei dobânzii
Funcţia de investiţie
Mărimea cheltuielilor de investiţie depinde de costul finanţării, adică de rata dobânzii achitată pentru împrumuturi sau pentru obligaţiuni. Majorarea ratelor dobânzii reprezintă scumpirea capitalului împrumutat şi conduce la scăderea activităţii investiţionale.
I(r) = I0 − I1 * r
Funcţia de economisire
Economisirile reprezintă acea parte a venitului disponibil, care nu a fost cheltuită în perioada curentă. Respectiv
S = S(Y;r) = Y − T − C =  − C0 + (1 − C1) * (Y − T) + C2 * r
Economisirile depind în mod pozitiv de venit şi de rata dobânzii.
Cheltuielile guvernamentale şi impozitele
Modelul IS-LM tratează cheltuielile publice (G) şi impozitele (T) ca fiind variabile exogene, adică determinate în afara modelului. Modificarea lor reflectă politica bugerară şi fiscală a statului.

22. Piaţa valutară. Ratele de schimb nominală şi reală, factorii care le influenţează. Operaţiuni cu rezervele valutare
Piata valutara reprezinta sistemul de relatii financiar-valutare prin intermediul caruia se desfasoara vanzarea si cumpararea de valuta efectiva sau in cont precum si vanzarea-cumpararea de devize (trate si bilete la ordin) exprimate in moneda straina.
Aceasta activitate de vanzare-cumparare de valute/devize reprezinta un gen specific de comert, iar in cazul acestui gen, moneda este tratata ca o marfa.
Aceasta piata valutara trebuie reprezentata si de institutiile:
• bancile autorizate sa participe la acest comert specific (autorizarea se face de catre Banca Centrala)
• casele de schimb autorizate
• alte institutii financiar-valutare abilitate in acest sens.
Ceea ce rezulta in urma acestui comert este un pret (cursul valutar) ce depinde de conditiile de cerere si oferta existente pe piata, acest pret putand fi limitat din punct de vedere legal.
ROLUL PIETEI VALUTARE
Rolul pietei valutare este determinat in primul rand de posibilitatile pe care le ofera participantilor la schimburile economice pt alegerea si obtinerea mijloacelor de creditare si de plati cele mai convenabile.
Factorii care conditioneaza dezvoltarea pietei valutare:
• tendinta de liberalizare a comertului mondial – duce la cresterea schimburilor economice dintre state, care determina cresterea rolului pietelor valutare
• cresterea ponderii creditului international in volumul tranzactiilor comerciale externe
• cresterea ponderii anumitor valute nationale in ansamblul schimburilor economice
• cresterea penuriei de lichiditate (mai ales pt tarile in curs de dezvoltare) –este combatuta de organismele financiare, acesta fiind rolul lor (acoperirea acestei nevoi permanente de resurse financiare)

Operatiunile de pe piata valutara
1. operatiuni SPOT – presupun efectuarea vanzarii-cumpararii de valuta in mod direct sau in termen de maxim 48 ore, astfel incat momentul incheierii tranzactiei coincide cu momentul formarii cursului valutar.
Mecanismul formarii cursului valutar are 3 stadii, ducand spre uniformizare:
• la nivelul fiecarei banci –pe baza cererii si ofertei
• la nivelul pietei nationale- prin compensari interbancare
• la nivelul pietei internationale – intre pietele nationale,
toate acestea ducand la dinamizarea operatiunilor de export/import.

2. operatiuni la termen – presupun incheierea contractului la momentul T0 urmand ca livrarea marfurilor sa se faca dupa un anumit termen.
Operatiunile valutare se desfasoara fie in cadrul bancilor, fie in cadrul burselor de valori, dar nu pot fi concomitente ( daca bursele de valori sunt deschise, bancile nu fac operatiuni, daca in cadrul burselor de valori se negociaza valute).
Bancile actioneaza in nume propriu sau in numele unui client si isi stabilesc un curs valutar propriu care este diferit de cursul valutar rezultat la bursele de valori, ce se stabilesc in functie de ordinele date de clienti.

Totusi, aceasta diferenta intre cursuri nu poate fi prea mare.
Stabilirea cursului valutar de catre o banca se face in functie de urmatorii factori:

• cursul stabilit in ziua precedenta

• raportul dintre cerere si oferta, dintre dispozitiile de cumparare si de vanzare la nivelul bancii in cauza.

• cursurile stabilite de celelalte banci care actioneaza pe piata respectiva, precum si de casele de schimb.

Operatia de fixare a cursului se numeste cotatie, presupunand 2 aspecte: cotatie de vanzare si cotatie de cumparare, existand o anumita diferenta intre acestea, de regula, cea de vanzare fiind mai mare decat cea de cumparare.
Impotriva riscurilor pe care unii clienti le pot avea in desfasurarea relatiilor valutare se poate actiona prin intermediul operatiunilor valutare de acoperire la termen denumite HEADGE.

3. Operatiunile de tip HEADGING sunt operatiuni prin care un cumparator/ banca se angajeaza, pe de-o parte sa plateasca o suma in valuta la un anumit termen, iar pe de alta parte, se imprumuta de aceeasi suma, in aceeasi valuta, la acelasi termen de rambursare. In acest mod cumparatorul de valuta se pune la adapost de eventualul risc al deprecierii valutei respective, pt ca la termen, eventuala pierdere se compenseaza prin castigul egal obtinut prin imprumut, ceea ce reprezinta un transfer de risc pt banca imprumutatoare.

4. Operatiunile de tip SWAP – operatiuni frecvente intre un client si o banca sau intre doua banci, prin care se incheie concomitent o tranzactie la vedere si una la termen, dar in alta valuta.
In acest mod se poate schimba termenul, piata si chiar titlul.
Din punct de vedere economic, operatiunile SWAP presupun o acordare reciproca de credite in valuta cu o dobanda convenita intre cei 2 parteneri.
Pe piata financiara internationala au o importanta deosebita datorita faptului ca presupun o foarte importanta miscare de lichiditati.
Operatiuni pe piata valutara
Motivatia operatiunilor pe piata valutara
Scopul principal al operatiunilor pe piata valutara este dat de necesitatea procurarii valutei in vederea asigurarii miscarii internationale de valoare.
Caracterul fluctuant al valutelor a impus operatiilor pe piata valutara si o motivatie de asigurare contra riscului valutar in realizarea operatiunilor de vanzare-cumparare.
Pe piata valutara se realizeaza de asemeni, operatiuni in scop speculativ din dorinta obtinerii unui castig ca urmare a modificarii cursului valutar sau din cauza existentei unei diferente intre dobanzi la fondurile exprimate in diferite monede.
In unele cazuri, pe piata valutara au loc operatiuni tehnice de echilibrare a pietei, intermediarii procedand la vanzarea de moneda atunci cand exista o cerere neacoperita sau la cumpararea de moneda atunci cand exista o oferta excedentara.
Tipurile de operatiuni posibile pe piata valutara sunt in functie de timp:

• operatiuni la vedere – spot,

• operatiuni la termen – forward.
Aceste operatiuni presupun reglementari specifice si utilizari in functie de scopul operatorilor de pe piata valutara.
Operatiunile SPOT presupun realizarea tranzactiei de vanzare-cumparare in momentul t, in conditiile de curs valutar economic curent cu miscarea efectiva a monedei tranzactionate imediat sau in maxim 48 ore de la momentul schimbului de monede.
Pe langa aceste operatiuni SPOT, mai sunt utilizate si alte tipuri de operatiuni la vedere:

• tomorrow – negocierea se desfasoara in prezent, iar decontarea are loc a doua zi,

• out-night – negocierea si decontarea se fac in aceeasi zi.

In cazul in care intermediarul este o banca sau o bursa, operatiunile la vedere se realizeaza pe baza ordinelor de vanzare-cumparare depuse de ofertanti si solicitanti.
Miscarea efectiva a monedei vandute si valutei cumparate are loc dupa o perioada determinata, prin virament sau plata in numerar.
La casele de schimb miscarea celor 2 sume se desfasoara concomitent.
Operatiunile de vanzare-cumparare de valuta la termen au devenit o necesitate sub presiunea lipsei de valuta de pe piata la un moment dat si a fenomenului de modificare rapida a cursului valutar.
Operatiunile la termen presupun o tranzactie de valuta al carei contract si curs se stabileste in momentul t, iar miscarea efectiva a sumelor tranzactionate are loc la momentul tn la cursul valutar convenit in contract.
In scopul realizarii acestor operatiuni, piata valutara utilizeaza cursul valutar economic la termen cu cele doua variante: de cumparare si de vanzare.
In ceea ce priveste cotarea la termen a valutelor exista situatiile:

• scadente 3 - 6 luni – se stabilesc cotatii la termen pentru majoritatea monedelor,

• scadente 12–24 luni – se stabilesc cotatii la termen doar pentru monedele importante,

pentru scadente mai mari de doi ani se stabilesc cotatii la termen doar pentru: dolar american, EURO, franc elvetian, Yen japonez, lira sterlina.

Operatiunile la casele de schimb sunt cele mai simple operatiuni de pe piata valutara, iar schimbul valutar are loc pe baza documentelor de identitate si a sumelor propuse la vanzare-cumparare.

Acest schimb presupune parcurgerea unor operatiuni:

• identificarea persoanelor pe baza documentelor,

• verificarea semnelor banesti prezentate spre vanzare-cumparare pentru a depista eventualele falsuri,

• intocmirea documentelor de schimb valutar pentru fiecare operatiune in parte.

Rata de schimb
Rata de schimb este pretul la care o moneda nationala poate ii schimbata cu o alta moneda (in situatia in care tranzactia este permisa). A vorbi despre cresterea sau descresterea ratelor de schimb reprezinta o ambiguitate din punct de vedere terminologic, De aceea, este preferabil sa se vorbeasca despre modificarea preturilor valutei, in general, daca se mentioneaza ca are loc "o depreciere a ratelor de schimb", aceasta inseamna ca pretul valutei in tara considerata devine mai mare si, deci, o unitate din moneda nationala valoreaza relativ mai putin decat intr-o situatie anterioara. Este limpede ca o crestere a pretului valutei, din punctul de vedere al tarii de referinta, inseamna o descrestere a pretului monedei tarii respective pentru restul tarilor.
Rate de schimb nominale si reale
Cursul nominal este preţul relativ al instrumentelor de plată a două ţări (se mai numeşte şi curs valutar). De exemplu, dacă 1 € = 41.000 lei, înseamnă că 1 € se poate schimba pe 41.000 lei pe pieţele valutare internaţionale. Românul care are nevoie de 1 €, plăteşte 41.000 lei. În general, când se vorbeşte despre cursul de schimb dintre două ţări, se are în vedere cursul nominal.

Cursul real este preţul relativ al produselor a două ţări, deci ne informează despre raportul la care se pot schimba produsele unei ţări cu produsele unei alte ţări (se mai numeşte şi curs de schimb).

Pentru a clarifica deosebirea dintre cele două cursuri, să luăm ca exemplu un produs care se fabrică în mai multe ţări: automobilul. Să presupunem că o maşină americană costă 10.000 USD şi o maşină japoneză costă 2.4 milioane de yeni. Pentru a putea compara cele două preţuri, este necesară o „monedă” comună. Dacă 1 USD valorează 120 yeni, atunci o maşină americană costă 1.2 milioane de yeni. La compararea preţului unei maşini americane (1.2 milioane yeni) şi a celei japoneze (2.4 milioane yeni) se observă că o maşină americană costă doar jumătate faţă de cea japoneză. Cu alte cuvinte, la preţurile actuale se pot schimba 2 maşini americane cu o maşină japoneză, adică:
Cursul real (de schimb)
=
120 yeni/USD x 10.000 USD/maşină americană
Suprea la
0.5 maşini japoneze/1 maşină americană = 2.400.000 yeni/maşină japoneză

În general:
Curs real = Curs nominal x preţ produs intern / Preţ produs extern
Acest raport la care se schimbă una contra alta produsele a două ţări depinde deci de preţul produselor în monedă naţională şi cursul valutar la care se schimbă cele două valute naţionale.


24. Economia deschisă  Modele ale economiei deschise.
An Open Economy is an economy, which is free to trade with the other economies of different countries. This is in sharp contrast with the closed economy where people are not allowed to trade with other countries. An open economy is a field, which deals in macroeconomic phenomena like exchange rates, balance of trade, tariffs, subsidies, and import quotas. An open economy is advantageous because people can trade in goods and services; indulge in business with the international arena at large. This  increases the scope of trade and business leading to profitable earnings. 

An open economy comprises two types of trade. They are:
• Export
• Import Export is the act of selling goods and services to a foreign country. Import is the act of purchasing goods and services from a foreign country. These two are collectively termed as international trade.

Advantages of Open Economy
There are quite a few advantages of an open economy. They are:
The primary advantage is that the consumers can choose from a large variety of goods.
An open economy increases the opportunity of direct foreign investment.
Another benefit of an open economy is that it is more flexible.
An open economy has a greater chance of adjusting itself with the changes taking place in world economy.

The basic model of an open economy is given below:
Y= Cd + Id + Gd + (EX-IM)
Where Y stands for the income level, Cd stands for the consumption of domestic goods and services by the consumers, Id stands for the investment on domestic goods and services, Gd stands for government expenditure in domestic goods and services. Net Export is equal to (EX-IM) and is occasionally termed as NX.

Most of the countries in the world follow the open economy since the world has become a global village.