S-a nascut la un an dupa Dinamo, dar în decursul celor 60 de ani trecuti de atunci, a vaslit atat de repede si atat de bine, încat a pus între el si clubul care l-a propulsat, un ecart inabordabil.

Dinamo înseamnă Ivan Patzaichin mai mult decât „Amiralul” se identifică prin Dinamo. Pentru el, parcul sportiv străjuit de acel bloc morocănos, învăluit de griul bacovian ce te trimite cu gândul la diluvii, înseamnă ACASĂ. O casă al cărei prag, probabil că l-a călcat mai rar decât ar fi trebuit, dar o casă a cărei intrare îi este atât de inspirat dedicată

Patzaichin reprezintă un discobol modern pentru Dinamo. Dacă s-ar fi născut câteva meridiane mai la vest, mitul său ar fi căpătat cu siguranţă proporţii legendare, olimpiene. Vâslind prin potopul de performanţe care se revarsă din vitrina cu trofee a Clubului Sportiv Dinamo, pagaia lui Ivan se înalţă semeţ, impunător, într-un fel care să te facă să înţelegi că, dacă iubeşti Dinamo, fotbalul reprezintă doar un acaret.

Mitul cursei câştigate cu pagaia ruptă, mitul argintului care pentru el însemna înfrângerea, mitul antrenorului care şi-a învăţat urmaşii cum să-i ducă ştafeta mai departe, reprezintă în fapt doar armele cu care un om nefiresc de simplu şi de modest a reuşit să se impună în istoria sportului.

Un lipovean starover, un om din inima deltei, născut tulcean, la Mila 23, într-un loc atât de neştiut de lume, dar atât de perfect pentru zămislirea unei astfel de perle, împlineşte astăzi 60 de ani. Este jubileului celui care a onorat sportul românesc atunci când a ţinut tricolorul în mâini pe prima treaptă a podiumului şi care a fost, este şi va rămâne un dinamovist.

Cu un capăt al vâslei împingând apa, cu celălalt fluturând steagul alb-roşu, Ivan Patzaichin a vâslit atât de repede şi atât de bine, încât a devenit vârful de lance al dinamovismului. Sărbătorim astăzi un model irecuzabil, un adevărat exemplu de urmat cu sfinţenie: AMIRALUL sportului românesc.

La Mulţi Ani, Ivan Patzaichin!