Foarte des, ateii afirma ca prezenta raului in lume este un argument impotriva existentei lui Dumnezeu. Dumnezeul crestin este considerat a fi iubitor si atotputernic. In ciuda acestor caracteristici, Dumnezeu pare a fi incapabil (sau cel putin indiferent) sa previna tot raul si toata suferinta din aceasta lume. Ateii trag astfel concluzia ca Dumnezeu nu ne iubeste sau nu este atotputernic, sau ca pur si simplu El nu exista, pentru ca daca ar exista, El ar putea elimina suferinta. Argumentele ateilor contin unele presupuneri care, asa cum voi arata, nu se aplica Dumnezeului biblic si creatiei Sale. Chiar si presupunerea ca raul si suferinta nu servesc nici unui scop, trebuie pusa la indoiala, in lumina afirmatiilor biblice. Acest articol se va referi strict la principiul ca raul moral trebuie sa existe.

Argumentul logic al ateilor
Am descoperit ca ateilor le place sa spuna ca argumentele lor impotriva lui Dumnezeu, Il exclud in mod clar pe Dumnezeul biblic, ca pe un Dumnezeu care ar putea exista. Totusi, in realitate, ateii aduc argumente foarte putin specifice impotriva unui Dumnezeu, ale carui caracteristici nu se potrivesc cu cele descrise in Biblie. Daca ateii nu accepta afirmatiile biblice, nu pot spune ca Dumnezeul biblic nu exista, in mod logic, si apoi sa ignore ceea ce Biblia are de spus despre trasaturile lui Dumnezeu. Daca ateii sustin ca Dumnezeul biblic este logic imposibil, nu pot veni in sprijinul afirmatiilor cu argumente din Biblie, pe care totusi le accepta, pentru a isi argumenta punctul de vedere. Argumentele ateilor ar fi urmatoarele:

• Dumnezeu este atotputernic, iubitor si perfect.
  

• Un Dumnezeu perfect si iubitor ar crea un univers care ar fi perfect, fara rau si suferinta.
  

• Universul nu este perfect, contine rau si suferinta.
  

In concluzie: Dumnezeu nu exista.

Raspunsul Bibliei
Biblia afirma ca Dumnezeu este atotputernic. In Vechiul Testament, unul dintre titlurile atribuite lui Dumnezeu este "El Shaddai", care in traducere ar insemna "Dumnezeul Cel Atotputernic". Biblia mai spune ca Dumnezeu este iubitor, este dragoste. Biblia ne spune si ca Dumnezeu este perfect, desavarsit. Putem trage astfel concluzia, ca primul argument al ateilor sta in picioare si Il descrie in mod corect pe Dumnezeul biblic.

Urmatoarea afirmatie, arata spre faptul ca un Dumnezeu perfect si iubitor ar trebui sa creeze un univers perfect. Aceasta este presupunerea care este falsa si care duce la invalidarea argumentelor. Nicaieri in Biblie nu ni se spune ca Dumnezeu a creat universul pentru a fi perfect. Dumnezeu insusi l-a numit "bun", "foarte bun", dar niciodata "perfect". De fapt, chiar Dumnezeu a spus ca o parte din creatia originala nu era "buna". Biblia ne spune ca prezent univers nu este perfect, ci a fost proiectat pentru a fi temporar, urmand a fi inlocuit de un univers perfect, care va fi vesnic. Stiinta ne confirma ca universul actual este temporar.

De ce doua creatii in loc de una singura?
De ce ar crea Dumnezeu un univers imperfect si temporar, doar pentru a il inlocui mai tarziu? De ce nu a creat un univers perfect de prima data? Este o intrebare foarte buna, dar arata o lipsa de intelegere a motivelor biblice care au stat la baza creatiei. Motivul creatiei il putem gasi in primele capitole ale Bibliei. Dumnezeu a creat oamenii pentru a avea o relatie personala cu ei, pe care a avut-o cu Adam si Eva, inainte ca ei sa pacatuiasca (Geneza 2). Isus ne-a spus ca prima si cea mai importanta porunca este de a-L iubi pe Dumnezeu (Matei 22:37). O relatie personala, caracterizata de posibilitatea de a iubi, este posibila doar daca fiintele create beneficiaza de liberul arbitru. Daca Dumnezeu ar fi creat un univers fara posibilitatea de a pacatui, fiintele create nu ar fi avut posibilitatea alegerii si ar fi fost, in esenta, niste computere pre-programate. Asemenea fiinte ar fi incapabil de dragoste, deoarece dragostea implica alegerea si implicit posibilitatea de a alege sa nu iubesti. De exemplu, putem programa un computer sa afiseze la pornire mesajul "Te iubesc". Inseamna asta ca acel computer ne iubeste? Bineinteles ca nu! Dumnezeu ne putea programa si pe noi si putea elimina posibilitatea de a Il respinge. Totusi, aceste fiinte programate ar putea iubi tot atat de mult ca si computerul - nu este o relatie satisfacatoare. Astfel, Dumnezeu a creat acest univers cu scopul de a permite fiintelor create liberul arbitru si posibilitatea de a avea partasie cu El (sau posibilitatea de a Il respinge).

Ce doreste Dumnezeu?
Scopul lui Dumnezeu merge mai departe de doar a crea niste fiinte care isi exprime iubirea intr-un univers temporar. Isus a explicat scopul final al lui Dumnezeu pilda banchetului:
          Isus i-a răspuns: "Un om a dat o cină mare, şi a poftit pe mulţi. La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiţi: ,Veniţi, căci iată că toate sunt gata.' Dar toţi, parcă fuseseră vorbiţi, au început să se dezvinovăţească. Cel dintâi i-a zis: ,Am cumpărat un ogor, şi trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierţi.' Un altul a zis: ,Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog.' Un altul a zis: ,Tocmai acum m-am însurat, şi de aceea nu pot veni.' Când s-a întors robul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a mâniat, şi a zis robului său: ,Du-te degrabă în pieţele şi uliţele cetăţii, şi adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi şi şchiopi.' La urmă, robul a zis: , Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit, şi tot mai este loc.' Şi stăpânul a zis robului: ,Ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei ce-i vei găsi, silește-i să intre, ca să mi se umple casa." (Luca 14:16-23)

Aceasta pilda ne arata ca Dumnezeu isi doreste nu numai o relatie cu oamenii in univers, ci o relatie cu miliarde de oameni, in universul Sau perfect. Daca Dumnezeu urmareste un astfel de scop, atunci trebuie sa existe un mijloc prin care oamenii sa aleaga intre a avea partasie si a nu avea partasie cu Dumnezeu. Mesajul biblic este instrumentul care ne ajuta in a face aceasta alegere.

Astfel, Biblia ne spune ca Dumnezeu ingaduie, temporar si in mod controlat, prezenta raului pentru a da oamenilor posibilitatea de a iubi si de a alege. Sunt de acord ca exista foarte mult rau in lume. De fapt, exista mult mai mult rau decat poate fi explicat de teoria haosului si legile fizicii. Evolutia nu explica raul facut de omenire. Nici o alta creatura de pe planeta noastra nu are capacitatea de a face rau, pe cat are omul. Nici un alt mamifer nu ucide in mod arbitrar. Animalele ucid doar pentru a manca sau a isi asigura supravietuirea. E suficient sa te uiti la stiri sau sa citesti ziarul. Uita-te numai la raul care a fost facut in ultimul secol - 6 milioane de evrei ucisi de Hitler, 40 de milioane de rusi ucisi de Stalin, 2 milioane de cambodgieni ucisi de propriul guvern in anii '70. Regimul cambodgian al lui Pol Pot urmarea eradicarea totala a religiei din Cambodgia si propovaduia ateismul. In afara acestor atrocitati, au fost sute de masacre comise in aproapte toate tarile de pe acest pamant. Biblia ne spune ca raul vine din partea spirituala a fiintei noastre - componenta care lipseste animalelor. Dumnezeu a inzestrat fiintele spirituale (ingerii si oamenii) cu liber arbitru pentru a Il iubi pe Dumnezeu sau I se opune. Cea mai puternica fiinta creata (ingerul cazut Satan) s-a razvratit impotriva lui Dumnezeu si a tras dupa el, o treime din ingeri in lupta impotriva lui Dumnezeu. Acei oameni care se opun, sau Il ignora pe Dumnezeu il urmaresc pe Satan in razvratire - fie ca o fac in mod constient, fie inconstient. Unii oameni arunca vina pe "societate" pentru raul prezent intre noi. Totusi, societatea este compusa din indivizi care aleg in mod individual. O mare parte din rau este facut de oameni care se opun societatii. In contrast, sunt multe exemple de societati din lumea animala, in mod special in regnul primatelor. Nici una din aceste societati nu are capacitate de a provoca atat rau cat putem cauza noi. Suntem diferite de toate animalele de pe aceasta planeta, un fapt care nu are o explicatie stiintifica.

De ce durerea este necesara?
Ateul presupune ca durerea, suferinta si moartea reprezinta un rau sau sunt rele. De fapt, durerea fizica este absolut necesara pentru supravietuirea noastra. Daca nu am simti nici un fel de durere, ne-am putea face lucruri care sunt distructive (leprosii pierd orice simt al durerii, fapt care duce la provocarea unor rani foarte grave). De exemplu, daca nu am simti durerea cand am atinge un obiect fierbinte, nu am reactiona pana nu am vedea carnea arsa. Evident acest lucru nu ar fi pozitiv. Durerea ne atrage atentia asupra unei situatii in care trebuie sa reactionam imediat.

Raul ca un mijloc de crestere spirituala
Multe din lucrurile pe care oamenii le considera rele, sunt de fapt folositoare in cresterea noastra spirituala. Biblia ne spune ca incercarile din viata noastra au ca efect dezvoltarea rabdarii si perseverentei, ceea ce ne ajuta sa ne maturizam spiritual. Aceste incercari produc si o crestere a credintei, "o lamurire in foc" ( 1 Petru 1.6-7). Biblia ne mai spune ca:
Romani 8:28 "De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează ïmpreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său."

Toate incercarile pe care oamenii le experimenteaza ii fac sa fie mai sensibili la nevoile celor din jur, aflati in situatii asemanatoare, intr-un mod pe care numai ei il pot intelege. Crestinii stiu ca numai prin incercari Dumnezeu ii va face ambasadori mai buni ai lui Isus Hristos. Daca stai de vorba cu un crestin despre suferinta, vei descoperi ca prin incercari a crescut in credinta si caracter. In timpul vremurilor "usoare" ne complacem in starea noastra. Pentru un ateu, toate aceste incercari nu au nici un sens, reprezentand doar un necaz si o suferinta fara rost, lucru care ii va conduce la depresie si amaraciune.

Putem spune ca "raul" este necesar, pentru ca Dumnezeu sa scoata oameni de caracter, cat mai asemanatori Fiului Sau, din noi. Daca Isus a suferit atat la Golgota, cine suntem noi sa beneficiem numai de fericire si implinire pe acest pamant?

de Don Batten

Aceasta intrebare, reprezinta o obiectie majora a ateistilor, care o folosesc pentru a isi justifica necredinta. Bertrand Russell (1872–1970), un faimos filosof britanic, in micul dar cunoscutul eseu “De ce nu sunt crestin”, exprima ca prima obiectie aceasta intrebare.

Ateii zilelor noastre repeta aceasta obiectie, inclusiv Richard Dawkins in cartea “The God Delusion” si australianul Philip Adams, care la conferinta globala a ateistilor, tinuta la Melbourne in 2010, a declarat:

“Cel mai important argument in favoarea lui Dumnezeu este ca trebuie sa existe o Creatie, un inceput. … Dar obiectia mea este simpla. Daca Dumnezeu a fost inceputul, cine L-a inceput pe Dumnezeu?”

Universul a avut un inceput; aproape toata lumea accepta acest lucru, din cauza faptului ca legile termodinamicii o impun: universul se stinge si nu se poate stinge la infinit, sau deja s-ar fi terminat. Stelele nu ar mai avea energie pentru a arde si noi nu am mai fi aici.

Unii au propus o teorie conform careia un univers ar da nastere unui alt univers, dar din nou, nu poate exista o serie infinta de astfel de nasteri si morti, pentru ca fiecare ciclu ar avea mai putina energie disponibila ca ultimul si daca acest proces ar avea loc de o eternitate, moartea tuturor lucrurilor s-ar fi petrecut deja.

Trebuie sa fi fost un inceput
Unul din principiile fundamentale ale logicii/stiintei/realitatii este principiul cauzalitatii: ceva care are un inceput are si o cauza suficienta. Principiul nu este “Totul are o cauza”; Bertrand Russell l-a deformat. Nu, principiul este “Tot ce are un inceput are o cauza suficienta”. Un gand scurt confirma aceasta - ceva ce nu are inceput nu are nevoie de o cauza. Mai mult, o cauza trebuie sa fie suficienta, sau adecvata. “Ai fost gasit intr-un camp cu varza” nu este o explicatie suficienta pentru existenta ta.

Principiul cauzalitatii este atat de fundamental, incat daca eu as spune ca scaunul pe care stai, care trebuie sa fi avut un inceput, pur si simplu a inceput sa existe fara nici o cauza, mi-ai putea recomanda, pe buna dreptate, un control psihiatric!

Ateii zilelor noastre, carora le place sa foloseasca cuvinte ca “rational”, “rezonabil” si “stiintific” in descrierea convingerilor lor, cred ca cel mai important inceput dintre toate - cel al universului - nu a avut nici o cauza! Unii admit ca este o problema, dar sustin ca a spune “Dumnezeu l-a creat” nu explica nimic, deoarece ar trebui sa explici de unde vine Dumnezeu. Dar este aceasta o obiectie valida?

Cum ar trebui sa fi fost cauza universului?
Cauza universului ar fi trebuit sa fie imateriala, pentru ca daca aceasta ar fi materiala/naturala, ar trebui sa se supuna acelorasi legi ale descompunerii ca universul. Asta inseamna ca inceputul insusi ar fi trebuit sa aiba un inceput si revenim la problema ciclurilor de nastere-moarte ale universurilor. Deci cauza aparitiei universului trebuie sa fi fost supra-naturala, ca exemplu o forta non-materiala sau spirituala - o cauza in afara spatiului-materiei-timpului. O asemenea cauza nu ar fi supusa legii descompunerii si in consecinta nu ar avea un inceput. Cauza ar trebui sa fie un spirit etern.

In plus, cauza universului trebuie sa fie incredibil de puternica; incredibila marime si imensa energie, observate in univers, marturisesc despre aceasta putere; trebuie sa fi existat o cauza suficienta.

Pentru mine asta suna a Dumnezeul Bibliei. Biblia ne reveleaza Creatorul ca fiind:

• Etern
  

Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu! (Psalmul 90:2)

• Atotputernic
  

A Ta este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, veşnicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pământ este al Tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpân mai presus de orice! De la Tine vine bogăţia şi slava, Tu stăpâneşti peste tot, în mâna Ta este tăria şi puterea, şi mâna Ta poate să mărească şi să întărească toate lucrurile. (1 Cronici 29:11–12)

• Spirit (imaterial)
  

Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr." (Ioan 4:24)

Notati ca Biblia spune “La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.” (Geneza 1:1) Aici Dumnezeu a creat insasi timpul. Doar Unul aflat in afara timpului, care este atemporal, sau etern, ar fi putut face asta.

Sa intrebi de unde a aparut cineva care este etern, cineva care nu are inceput (“Cine l-a creat pe Dumnezeu?”) este ca si cum ai intreba “Cu cine este casatorit burlacul?” Este o intrebare irationala.

Biblia se potriveste cu realitatea, lucru care nu este surprinzator cand luam in calcul ca aceasta pretinde ca vine din partea Creatorului Insusi.

Doua “mari inceputuri” - fara nici o cauza!
Cei care il resping pe Creator trebuie sa creada ca nu doar materia a aparut fara nici o cauza; ei trebuie sa creada si ca viata a aparut fara nici o cauza adecvata.

Pana si cea mai simpla forma de viata mono-celulara este incredibil de complexa. O umila bacterie este plina de nano-masinarii incredibil de complicate, avand nevoie de ele pentru a trai. O celula are nevoie de un minim de 400 de proteine diferite pentru a produce masinile care sunt absolut necesare vietii. Cum ar putea aceste masini bazate pe proteine sa se auto-creeze, chiar daca toate ingredientele necesare (20 de amino-acizi diferiti) s-ar putea auto-crea? Aminoacizii, deseori mii de aminoacizi, trebuie sa fie uniti in ordinea corecta pentru ca fiecare proteina sa functioneze.

Haideti sa ne gandim la una din masinile esentiale care copiaza instructiunile ADN pentru a crea fiecare proteina. Apoi sa luam o singura proteina componenta din acea masina, mai putin de 10% din total. Proteina are o lungime de 329 de aminoacizi in lungime. Care ar fi sansele de a obtine aceasta proteina accidental, presupunand ca numai si numai aminoacizii corecti sunt prezenti? Calculul ar arata asa: 1/20 x 1/20 x 1/20 … de 329 de ori! Aceasta probabilitate este de 1 la 10428 … Un numar cu 428 de zerouri dupa 1! Chiar daca fiecare atom din univers (1080 - un numar cu 80 de zerouri) ar reprezenta un experiment pentru fiecare vibratie moleculara posibila (1012 pe secunda) pentru varsta estimata de evolutionisti a universului (14 miliarde de ani=1018 secunde), aceasta ar permite, ‘numai’ 10110 experimente - cu mult, mult departe de numarul necesar pentru a avea macar o sansa vaga de a nimeri aceasta proteina, sa nu mai vorbim de restul de 400 necesare.

Nu este de mirare ca Richard Dawkins admite ca oamenii de stiinta s-ar putea sa nu descopere niciodata cum viata ar fi putut aparea prin procese naturale. Totusi, el respinge explicatia creatiei, din cauza motivului eronat prezentat mai sus.

Ce fel de cauza este suficienta pentru a explica originea vietii? Aceasta cauza ar trebui sa fie incredibil de inteligenta - cu mult peste nivelul nostru. Ne minunam de savantii care au descoperit nano-tehnologia celulelor vii - si este o realizare uimitoare. Dar ce spunem despre Cel care a inventat aceste lucruri? Cu cat mai inteligent este El? Asta imi aduce aminte de o alta caracteristica a Dumnezeului revelat in Biblie: El este omniscient (atotstiutor). Vezi Psalmul 139:2–6; Isaia 40:13–14.

Stim suficiente despre Creator din creatia Sa pentru a fi “fara scuza”. Romani 1:18–22 spune:

“Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbuşe adevărul în nelegiuirea lor. Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi; fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit”

Aici Biblia ne explica de ce oameni inteligenti aleg sa creada lucruri imposibile - ca prima data universul, apoi viata au inceput sa existe fara nici o cauza adecvata. Ei aleg, in mod ilogic, sa accepte ca “cele doua inceputuri” nu au avut o cauza suficienta, in loc sa recunoasca si sa onoreze Creatorul tuturor lucrurilor.