1. roz - Frunza
2. ivanpuf - Frunze vii
3. malish55 - Frunze de măr

Sirena de pe mal

Departe de mare, departe de casă,
Cu părul de aur în vânt,
Așteaptă-ntristată o mândră mireasă,
Culcată pe durul pământ.

Privește-obosită-n oglinda de apă,
Dar gândul o poartă departe.
O doare, o roade, o frige, o-nțeapă -
Nutrește speranțe deșarte.

Îngână în șoaptă de dor melodie
Culcată pe recele mal.
Și-așteaptă, leală, așteaptă să vie
Un prinț galopând pe-al său cal.

Iar solzii, ca perle, sclipesc la lumină
Când norii descoperă luna.
Nu varsă nici lacrimi și nici nu suspină,
Doar stă și așteaptă întruna.

Nu are decât o plăpândă-amintire
De El și de noaptea de vis;
De-acea dimineață, când prințul iubire
Eternă, zâmbind, i-a promis.

Ea nu-i vrea coroana și nu-i vrea palatul,
Și spada, nu-i vrea, de oțel.
Și n-are nevoie să-mpartă regatul,
Ea are nevoie de el.

Cu degete albe și palmă sublimă
Tot mângâie recele râu.
În van și-n zadar tot încearcă să-și țină
Nostalgica inimă-n frâu.

O umbră nefastă, un munte enorm
O apasă pe firavu-i piept.
Ea stă și veghează, când toți deja dorm,
Șoptind ”Unde ești? Te aștept.”

În ochii-i albaștri - fundale de mări,
Sclipesc picături neprelinse.
Obrajii-i sunt palizi de lungi cugetări
Crăpate-i sunt buzele stinse.

Și când să dispară lumina pe veci,
Curmându-i fragila suflare,
În zbor se-avântară pe pietrele reci
O gloată de mici aripioare.

Cu chin și cu vai și cu mare necaz
Ridică-se-o ultimă dată.
Îi curge un strop de nectar pe obraz;
Se-ndreaptă spre el disperată.

Vătămat, și rănit, și sleit de puteri
Sprijinit, fără spadă, în teacă,
Sângerând copios și răpus de dureri
La pământ grei genunchii își pleacă.

Cu forțe ivite din tainic izvor
Ea-l strânge în brațe cu grijă.
Zdrobită de compasiune și dor
Îi smulge din spate o schijă.

Îl trage cu ea către râul nocturn;
Se lasă-nghițită de ape.

Se suie pe cer caldul astru diurn,
Deschide a prințului pleoape.

Vaiete, lacrimi, un dulce sărut
Și iar alte lacrimi amare.
”Iartă-mă, scumpule, știu c-a durut,”
”Dar nu era altă scăpare.”

”Dar cum e posibil să fiu vindecat?”
”Pe gâtu-mi simțeam coasa morții.”
”Magia sirenelor ne-a ajutat.”
”Doar ea, și puțin, voia sorții.”

”Iartă-mă, dragă, căci n-am fost departe”
”Să-ncalc ale mele cuvinte.”
”Cândva aș fi mers pentru tine la moarte,”
”Și-acum, și de-acum înainte.”

”La strașnic război mă pornisem alături”
”De-ai mei curajoși cavaleri.”
”Câțiva pe ascuns se dădură în lături”
”Râvnind doar la bani și muieri.”

”Și-atunci când ne-oprisem din drum la popas –”
”Ca câinii nebuni m-au trădat.”
”Cei buni au murit și doar eu am rămas”
”Un prinț fără tron sau regat.”

”Știind că pe mal mă așteaptă iubita”
”Am mers zile-n șir sângerând.”
”Și greu a fost drumul, și mare ispita,”
”Dar tu-mi dădeai forțe din gând.”

Și dulcele vorbe-ascultându-i fecioara
'L cuprinse cu brațe fierbinți.
”De-acum împreună vom duce povara”
”Și regi vom fi, nu numai prinți.”

----------------------------------------------------------
O nouă legendă vorbea că prin vrajă
Pe mare-apăruse-un castel.
Și-acolo domneau, sub a apelor strajă,
Sirena și prințul fidel.