• Pentru a posta curiozităţi, statistici şi informaţii inedite despre diverse lucruri.

• Pentru a ne lărgi universul cunoştinţelor.

• Pentru a fi la curent cu ce ne înconjoară.
  ÎnchideЗакрыть

Un fost agent CIA, Norman Hodges, aflat acum pe patul de moarte, jură că își amintește fiecare dintre asasinatele comise el pentru CIA. El susține că toate cele 37 de crime executate de el au fost comandate de către şeful său, maiorul James “Jimmy” Hayworth. Dintre cele 37 de persoane asasinate se numără şi celebra actriţă Marilyn Monroe!
În vârstă de 78 de ani, Norman Hodges a declarat că el a lucrat pentru CIA timp de 41 de ani ca agent operativ. El a fost instruit în artele marțiale și ca lunetist; totuşi, Hodges susţine că era expert în utilizarea otrăvurilor şi a explozibililor. Aflat acum pe patul de moarte, fostul ofiţer CIA şi-a mărturisit crimele.
Hodges susţine că Marilyn Monroe a fost singura femeie pe care asasinat-o vreodată, ceilalţi 36 fiind bărbaţi. Hodges a spus că Marilyn “a trebuit să moară”, pentru că faimoasa actriţă a devenit o “amenințare pentru securitatea țării.Fostul ofiţer CIA a spus că Marilyn Monroe s-a culcat nu doar cu fostul preşedinte J.F. Kennedy, dar şi cu liderul cubanez Fidel Castro (adversarul de moarte al americanilor).
“Comandantul meu, Jimmy Hayworth, mi-a spus că ea trebuia să moară, și această moarte trebuia să arate ca o sinucidere. Nu am ucis niciodată o femeie, dar am făcut-o pentru America! Ar fi putut transmite informații secrete pentru comuniști, și nu am putut permite asta! Ea trebuia să moară! Am făcut ceea ce trebuia să fac!” – a declarat Norman Hodges.
Marilyn Monroe a murit la domiciliu în dormitorul ei, pe 5 august 1962, între miezul nopții și ora 1. Hodges a spus că în timp ce Marilyn dormea, el s-a strecurat în dormitorul ei și a injectat în actriţa de la Hollywood o doză mare de barbiturice, Nembutal, combinat cu un sedativ puternic.
Hodges a spus că el împreună cu alţi 4 agenţi CIA au efectuat mai multe asasinate politice pe teritoriul Americii, majoritatea victimelor fiind lideri sindicali, activiști politici și jurnaliști, care ameninţau “interesele naţionale” ale Statelor Unite. Ceilalţi 4 colegi au murit sau dispărut între timp; la fel s-a întâmplat şi cu comandantul său, în 2011, maiorul James Hayworth, care a murit în urma unui atac de cord.”

если взять Украину и Россию

кто? украинец; какой? украинский
кто? русский; какой? русский

Așa arată parcul în prezent:

Drept comparație, vă invităm într-o călătorie în trecut, pentru a descoperi peisajele și distracțiile oferite pe timpuri chișinăuienilor în parcul „Valea Morilor”.
Potrivit datei gravate pe monument, parcul a fost construit în anul 1950, după inițiativa lui Leonid Ilici Brejnev, ceea ce înseamnă că „Valea Morilor” din prezent are o vechime de 64 de ani.

Potrivit materialului cules de ecology.md, lacul care a devenit centrul peisagistic al parcului, a fost umplut cu apa izvorului din Durlești (afluentul drept al râului Bîc). Tinerii comsomoliști au săpat cu propriile mâini groapa pentru lac, însoțiți de entuziasm în perioada 1951 – 1952.
Zona de parc a constituit circa 114 hectare, lacul având o suprafaţă de 34 hectare. În jurul acestuia a fost amenajată o alee inelară, de o lungime de 2,5 kilometri.Cunoscut în prezent sub denumirea de „Valea Morilor”, parcul în perioada sovietică era numit Parcul Central de Cultură şi Odihnă al „Comsomolului Leninist”.

Aici creşteau plopul canadian şi cel piramidal, castanul sălbatic, mai multe specii de salcâm şi arţar, salcie albă, tei, frasin, catalpa, pinul negru, Sophora japonică. Lacul a fost populat de crap și caras. În apele lui înotau și raţe. Tot aici a funcţionat un Teatru de Vară cu 5000 de locuri, cinematograful de zi, orăşelul de copii “Andrieş”, plaja și staţia de bărci.

Parcul dispunea și de câteva terenuri de dans, dintre care unul era numit „Zâmbet”. În unele cercuri frecventarea lor se considera de prost gust şi fetele care mergeau acolo, momentan ajungeau în rangul persoanelor frivole. Dar, muzica putea fi auzită chiar şi la Malina Mică, astfel încât se putea dansa în curte sau la balcon.
Marele lac a servit drept bază pentru practicarea sporturilor nautice, fiind puse la dispoziție trei şcoli de canotaj și amenajate locuri de pescuit pentru doritori. În timpul iernii, pe gheaţă se organiza un patinoar orăşenesc. Amatorii de senzații tari puteau încerca și ceva mai extrem, mergând la turnul pentru salturi cu paraşuta. Aici se alocau paraşute, lucrau instructorii şi chiar era o secţie de paraşutism.

Alături era prezentată „Expoziţia realizărilor economice ale RSSM” (ENEA), unde erau nu doar pavilioane, ci şi o grădină de trandafiri şi una de palmetto (copaci mici, ramurile cărora luau forme amuzante la dorinţa grădinarului). Exponatele oferite includeau şi un conac moldav cu Casa Mare şi alte obiecte tradiţionale. Un colectiv folcloric îşi prezenta periodic spectacolele, se organizau diverse cursuri, se dansa, se interpretau cântece şi se învăţau meşteşuguri tradiţionale.
În faţa scărilor de cascadă, la dreapta, a fost un cinematograf de vară – o construcţie simplă de vară în forma unui cort acoperit cu pânză din prelată. În interior publicul se făcea comod pe câteva rânduri de bănci, unde puteau lua și câte o gustare în timp cât vizionau filmele.
În apropiere erau două pavilioane: în dreapta – pavilionul cu jocuri de şah și de dame, oferite în chirie, în stânga – un hol mic cu balansoare-căluşei electrici pentru copii, ș.a. În spate au fost amenajate câteva mese de biliard, separate cu o perdea simplă. La dreapta de la intrare, între cinematograf şi gard a fost o bodegă, iar pe toate băncile din faţa pavilionului bătrânii jucau şah.
Parcul era inundat de paturi de flori, copacii şi arbuştii erau fasonaţi, asfaltul a fost reparat, din difuzoare răsuna în continuu muzica şi pe pereţi – nicio inscripţie necenzurată. Tabloul descris privit comparativ cu situația cotidiană pare a fi utopic.

Iată câteva curiozități despre trecutul parcului „Valea Morilor”:
1.Cândva pe lac pluteau două lebede – albă şi neagră. Acestea au fost oferite în dar oraşului din partea lui Brejnev, înainte de plecarea sa la Moscova în 1952. Lebedele au avut și niște căsuţe speciale.
2. La intrare, pe teritoriul parcului din strada Serghei Lazo a fost un pavilion, unde se puteau închiria biciclete pentru copii, automobile mici şi căluşei.
3.La sfârşitul anilor ’50 se puteau găsi măgăruşii care transportau copii. Ei luau pasagerii la 15-20 de metri spre dreapta de coborârea centrală şi mergeau pe cerc.
4.Pe lac, în direcţia cercului (de obicei, opusă acelor ceasornicului), pluteau caiace şi canoe. În aceeaşi direcţie alergau sportivii. Această mişcare a fost zilnică, constantă şi prin urmare, lacul semăna cu un ceas mecanic.

5. În anii ’70 ai secolului trecut, în jurul perimetrului lacului circulau tramvaie mici cu vagoane, pentru a ajunge mai rapid la locul destinaţiei, de exemplu: de la cinematograful de zi până la „Expoziţia realizărilor economice”. Un alt micro-tren circula pe partea cealaltă a lacului: de la oraşul copiilor până la parcul de distracții.
6. Câţiva ani în urmă s-a scris că la curăţarea lacului, arheologii au descoperit scheletele mastodonţilor şi doi colţi, ceea ce nu este o primă înregistrare: în anii ’80, în zona urbană Otovaska, de asemenea s-a descoperit ceva. Cu toate acestea, unicitatea ultimei descoperiri se explică prin vârsta scheletelor. Potrivit evaluării experţilor, aceste animale au trăit circa 5 – 11 milioane de ani în urmă.

10. Harry Winston – 5 dec. 2008, Paris, Franţa
Suma: 108 milioane de dolari
Patru bărbaţi înarmaţi au intrat în magazinul de bijuterii de lux din centrul oraşului, deţinut de compania Harry Winston, la puţin timp după ora de închidere. Trei dintre aceştia erau îmbrăcaţi în haine de femei şi purtau peruci. După ce au furat bijuteriile din casetele pentru expunere, au obligat angajaţii magazinului să le deschidă şi magazia, ca şi când bijuteriile din magazin care valorau milioane de dolari nu erau suficiente. Au „curăţat” magazinul de bijuterii, fără să tragă nici măcar un glonţ. A doua zi, după ce s-a aflat despre jaf, s-a constatat că stocul companiei Harry Winston a scăzut cu 9%. Magazinul mai fusese prăduit şi cu un an în urmă, când hoţii au sustras 10 milioane de euro în bijuterii. 25 de oameni au fost arestaţi pentru jaf, cu vârste cuprinse între 22 şi 67 de ani.

9. Centrul de diamante Antwerp – 16 feb. 2003, Belgia
Suma: peste 100 de milioane de dolari
80% din diamantele netăiate ale lumii trec prin Antwerp. Şi ştiu asta şi hoţii. Oraşul are un istoric destul de bogat în jafuri, dar unul în particular a rămas în istorie – atât prin valoarea sumei furate, cât şi prin metoda folosită de hoţi. Cantitatea din seifuri a fost atât de mare încât hoţii pur şi simplu nu au putut căra totul şi s-au limitat la 123 din 189 de seifuri. Leonardo Notarbartolo, un hoţ de carieră de 30 de ani, era liderul grupării de infractori. A fost nevoie de câţiva ani pentru a planifica în detaliu jaful în care au fost implicaţi cel puţin 4 oameni. Au închiriat un spaţiu de birouri în clădirea în care se afla seiful cu trei ani în avans; aici, Leonardo a pretins că este un negustor italian de diamante pentru a câştiga încrederea celor din jur. A stabilit întâlniri şi a avut câteva tranzacţii mărunte. Nimeni nu a suspectat nimic. Când a sosit vremea să acţioneze, au introdus casete false în camerele de supraveghere pentru a-şi acoperi urmele. Seiful era protejat cu 10 niveluri de securitate, inclusiv detectoare de căldură cu infraroşu, radar Doppler, câmp magnetic, senzor seismic şi un sistem de blocare cu 100 de milioane de combinaţii posibile. Jaful a fost considerat furtul secolului, şi nici în momentul de faţă poliţia nu poate explica exact cum a fost realizat. Notarbartolo a fost prins după ce unul dintre complicii săi a comis o greşeală şi a uitat să ardă un sac de gunoi cu indicii compromiţătoare. Pietrele preţioase în valoare de peste 100 de milioane de dolari nu au fost niciodată găsite, iar Notarbartolo a fost condamnat la 10 ani de închisoare. Situaţia e şi mai interesantă cu cât inculpatul a susţinut că a fost angajat de un negustor de diamante evreu, iar ei au reuşit să fure diamante în valoare de numai 20 de milioane de dolari, întrucât multe dintre seifuri erau deja goale. El a spus că este de părere că gaşca sa era folosită, de fapt, într-un proces mai larg de fraudă în domeniul asigurărilor. Dar poliţia a negat această posibilitate.

8. Jaful de la United California Bank – 24 mar. 1972, SUA
Suma: (estimată) 30 de milioane de dolari
Deşi suma de 30 de milioane de dolari pare nimic în comparaţie cu celelalte jafuri prezentate, era o valoare semnificativă în 1972. Dacă e luată în considerare inflaţia, astăzi s-ar putea echivala cu peste 100 de milioane de dolari. La acea vreme a fost o sumă de record mondial. Un grup de şapte oameni din Ohio, condus de Amil Dinsio, a intrat prin efracţie într-o sucursală a Băncii United California din Laguna Niguel, California şi au prădat seiful băncii. Având în vedere că politica în ceea ce priveşte cutiile din seif era să nu fie declarat conţinutul lor, nu s-a putut face decât o estimare a sumei furate. În cele din urmă hoţii au fost prinşi de FBI. Unul dintre cei implicaţi, Phil Christopher, a scris o mărturie despre jaf în cartea Superthief  (Superhoţ).

7. Jaful din Aeroportul Schiphol – 25 feb. 2005, Amsterdam
Suma: (estimată) 118 milioane de dolari
În Schiphol a avut cel mai mare jaf de diamante din istorie. Suma estimată este de 118 milioane de dolari, căci multe dintre pietrele preţioase nu erau tăiate, ceea ce face mai grea precizarea valorii lor. Dacă majoritatea jafurilor au implicat o planificare amănunţită şi o execuţie impecabilă, acesta a fost mai rudimentar. Cu două săptămâni înainte de jaf, patru oameni au furat un autocamion de marfă KLM [KLM este o companie aeriană olandeză] şi uniforme KLM pentru a înlătura suspiciunile până în ultimul moment, astfel încât să poată să se plimbe prin zonele de securitate ale aeroportului fără să fie deranjaţi. Pe 25 februarie, hoţii au mers direct la un autocamion KLM care căra un seif mare ce conţinea diamante netăiate cu destinaţia Antwerp. Sub privirile a numeroşi martori, i-au ameninţat pe şoferi, cerându-le să iasă afară din maşină, şi au fugit cu camionul. Din cauză că au ştiut exact ce camion era ţinta, poliţia a suspectat că a fost acţiune planificată din interior. Era a doua oară în şase luni când în terminalul aeroportului avea loc o infracţiune. Mai mulţi oameni au fost arestaţi în cazul acestui jaf.

6.  British Bank of Middle East – 20 ian. 1976, Beirut, Liban

Suma: 25 milioane de lire sterline
În anii 1970 a avut loc consolidarea OEP (Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei) conduse de Yasser Arafat, al cărei scop era să pună bazele unei patrii pentru poporul palestinian. Erau în război. Iar războaiele costă bani. Mulţi bani! Libanul se afla în mijlocul unui război civil şi, în acest haos, un grup asociat OEP a spart 12 bănci, dintre care cea mai mare a fost British Bank of the Middle East. Grupul a ieşit cu suma de 25 de milioane de lire sterline în aur, bijuterii şi valută, care astăzi ar fi valorat peste 100 de milioane de dolari. Grupul a detonat peretele băncii care era comun cu al unei biserici catolice vecine. Cu ajutorul unor lăcătuşi corsicani, hoţii au deschis seiful şi au luat tot ce au prins – timp de două zile! Ulterior, o parte din bunurile furate au fost vândute înapoi proprietarilor.

5. Depozitul de securitate Knightsbridge – 12 iul. 1987
Suma: 60 milioane de lire sterline
Valerio Viccei a emigrat în Anglia din Italia în 1986, unde era căutat de poliţie pentru peste 50 de jafuri armate. A decis să continue cu vechile obiceiuri şi în noua patrie, unde, împreună cu un complice, a intrat în sediul Depozitului de securitate Knightsbridge şi a cerut să închirieze unul dintre seifuri. După ce cei doi au fost conduşi la seif, i-au atacat pe manager şi pe gardieni. Valerio a pus afară un semn prin care spunea că Depozitul era închis temporar pentru a nu lăsa alţi clienţi să intre; apoi a lăsat să intre şi alţi complici de-ai săi. Gaşca de hoţi a început să prădeze seifurile după bunul plac şi au sustras o sumă estimată de 60 de milioane de lire sterline – ceea ce astăzi se ridică la fabuloasa sumă de 174 de milioane de dolari.  Poliţia nu a fost alertată decât la o oră după jaf, ceea ce a dat hoţilor suficient timp să fugă de la locul faptei. Valerio a fugit în America Latină, iar complicii săi au fost arestaţi. Totuşi, la o vreme, Valerio s-a întors în Anglia pentru a-şi recupera Ferrari-ul lăsat în urmă; în schimb, a fost arestat. A fost condamnat la 22 de ani de închisoare. A fost ucis în anul 2000 în ziua eliberării, în Italia, în urma unui schimb de focuri cu poliţia.

4. Bagdad Bank Robbery – 12 iul. 2007, Bagdad, Irak

Suma: 282 milioane de dolari
Angajaţii băncii Dar Es Salaam au venit la muncă într-o dimineaţă şi au descoperit cu stupoare că uşile erau descuiate, seiful era deschis, iar toţi banii lipsă. S-a crezut că trei gardieni ai băncii au fugit cu cele 282 de milioane de dolari din seif – mai mult decât economiile unor ţări mici! Nu este clar de ce în bancă exista o sumă atât de mare în bani lichizi, dar toţi erau dolari americani. Se bănuieşte că gardieni au avut şi ajutorul unor miliţieni, pentru a nu fi prinşi la punctele de siguranţă din jurul Bagdadului. Nimeni nu a fost adus în faţa justiţiei pentru această infracţiune, iar banii nu au fost recuperaţi. Nici presa nu a discutat prea mult despre incident la acea vreme.

3. Muzeul din Boston – 18 mar. 1990, Boston, SUA

Suma: 300 milioane de dolari
A fost cel mai mare jaf de artă din istorie. Doi bărbaţi îmbrăcaţi în poliţişti au convins doi gardieni neexperimentaţi de la Muzeul Gardner că au fost chemaţi în urma unei sesizări. Contrar politicii muzeului, cei doi gardieni le-au permis „poliţiştilor” să intre în muzeu, unde au aflat curând că totul era o scamatorie. Au fost încătuşaţi şi închişi în beciul muzeului. În mod surprinzător, cei doi hoţi au reuşit să facă asta fără să aibă asupra lor nicio armă. Apoi, în următoarele 81 de minute, cei doi au stat şi au ales pe îndelete 12 piese de artă care împreună valorau 300 de milioane de dolari – valoarea de acum 25 de ani. Printre picturile furate s-au numărat 3 opere ale lui Rembrandt şi Vermeer. Apoi, au luat şi casetele din camerele de supraveghere şi au plecat şi nu s-a mai auzit despre ei nimic. Totuşi, în 1994 s-a făcut o ofertă pentru a înapoia picturile pentru suma de 2,6 milioane de dolari şi cu garantarea imunităţii în faţa justiţiei. Dar apoi nu s-a mai auzit nimic nici de la cel care a scris oferta. Cel mai probabil hoţii erau amatori într-ale artelor, căci au avariat o serie de picturi şi au lăsat în urmă opere mult mai valoroase. Cazul nu a fost soluţionat şi există încă o recompensă de 5 milioane de dolari pentru orice informaţie despre operele de artă.

2. Furtul de bonuri de trezorerie– 2 mai 1990, Londra, Anglia

Suma: 292 milioane de lire sterline
John Goddard era un poştaş de 58 de ani care lucra pentru Sheppards, care a fost jefuit în timp ce căra o servietă pe o străduţă liniştită din Londra. Servieta conţinea 292 de milioane de lire în obligaţiuni. Goddard livra bonuri de trezorerie de la bănci şi societăţi de construcţii. Legea cu privire la acestea spune că oricine le cară este considerat proprietarul. Funcţionează ca şi banii lichizi. A fost ameninţat cu un cuţit, în vreme ce un complice al infractorului a strâns 301 de bonuri de trezorerie, majoritatea în valoare de 1 milion de lire fiecare. Keith Cheeseman a fost arestat în legătură cu această infracţiune şi a primit şase ani şi jumătate de închisoare. Poliţia crede că jaful a fost realizat de Patrick Thomas, dar acesta a fost găsit mort prin împuşcare în cap. În afară de două bonuri, toate au fost recuperate de poliţie.

1. Banca Centrală a Irakului – 18 mar. 2003, Bagdad, Irak

Suma: 1 miliard de dolari
Unele jafuri au nevoie de o planificare minuţioasă; altele folosesc forţa brută. Dar cel mai mare jaf din istorie a fost pe atât de simplu, pe cât de eficient. Irakul era fieful lui Saddam Hussein, aşa că şi Banca Centrală a Irakului era „contul său bancar personal”. Cu o zi înainte ca forţele din Coaliţie să înceapă să bombardeze Irakul, Saddam l-a trimis pe fiul său Qusay să facă o retragere în numele său, cu o notă scrisă de mână. Qusay a supravegheat retragerea seifurilor pline cu hârtii de 100 de dolari într-o acţiune ce a durat cinci ore şi care l-a îmbogăţit pe dictator cu 1 miliard de dolari americani. Nu a fost cu noroc, căci ulterior fiul său a fost ucis de forţele americane, iar după capturarea lui Saddam, aproximativ 650 de milioane de dolari au fost găsiţi de soldaţii americani ascunşi în pereţii unuia dintre palatele lui Saddam. Celelalte 350 de milioane de dolari au fost considerate pierdute, căci nu au mai putut fi găsite.

Kraft Foods-В России компания выпускает шоколад под торговыми марками Alpen Gold, Milka, «Воздушный», Toblerone; шоколадные конфеты «Чудный вечер» и Cote d’Or; кофе Carte Noire, Jacobs и Maxwell House; картофельные чипсы Estrella.

Nestlé S.A.-В России выпускает широкий спектр пищевой продукции под торговыми марками Nescafé, KitKat, Nesquik, EXTREME, «Россия — щедрая душа», «Бон Пари», Nuts, «Золотая марка», Maggi, Perrier, Friskies, Felix, Purina ONE, Gourmet, Darling.

Procter & Gamble-Основные бренды компании: моющие и чистящие средства Fairy, Tide, Ariel, «Миф», Ace, Mr. Clean, Lenor, Comet, Mr. Proper; подгузники Pampers; средства женской гигиены Always, Tampax, Discreet; средства для ухода за волосами Wash & Go, Head & Shoulders, Pantene, Shamtu; средства для ухода за телом и парфюмерия Camay, Old Spice, Hugo Boss, Dolce & Gabbana, Gucci и многое другое.

Johnson & Johnson-Johnson & Johnson выпускает широкий спектр лекарственных средств, товаров по уходу за телом под такими марками, как Acuvue, «Доктор Мом», «Имодиум», O.B., Penaten, «Визин» и многое другое.

Unilever-Lipton, «Беседа», Knorr, Rama, «Балтимор», «Инмарко», Rexona, Dove, Axe и многие другие.

Mars, Inc.
-В России производятся следующие товары: M&M’s, Snickers, Mars, Dove, Milky Way, Skittles, Twix, Bounty, Celebrations, Starburst, Rondo, Tunes, Pedigree, Whiskas, Kitekat, Chappi, Royal Canin, Uncle Ben’s, Dolmio, Juicy Fruit, шоколадные конфеты «А. Коркунов».

Kellogg’s- Kellogg’s, Keebler, Cheez-It, Murray, Austin, Famous Amos.

General Mills, Inc.-Одна из крупнейших мировых корпораций. Занимается производством продуктов питания, игрушек, одежды и владеет обширной сетью ресторанов. На российском рынке представлены такие бренды Generall Mills, как «Зеленый великан» (консервированные кукуруза, горошек, фасоль и томаты), мороженое премиум-класса Häagen-Daz и батончики мюсли Nature Valley.

PepsiCo-В России компания продает продукцию под следующими торговыми марками: «7up», Mountain Dew, Mirinda, Aqua Minerale, «Русский Дар», «Я», «J-7», «Тонус», «Фруктовый Сад», «Любимый», «Tropicana», Lay’s, Cheetos, «Xpycteam», Adrenaline Rush, «Домик в деревне», «Агуша», «Имунеле», «Чудо», «Ессентуки».

Coca-Cola-В России представлена следующими торговыми марками: Coca-Cola, Fanta, Sprite, Powerade, Schweppes, «Добрый», Rich, Bon Aqua, Burn.

Aproape 1000 de statui monolitice gigantice împânzesc toate colţurile de pe insula Rapa Nui (denumirea indigenă a Insulei Paştelui). Efigiile de piatră au devenit un mister pentru cercetători, care nu au desluşit cum au fost mutate bucăţile de piatră ce cântăresc câteva tone din cariera de la Rano Raraku şi „plantate” în diverse puncte de pe insulă, pe teren accidentat. 
Conducătoarea echipei care s-a ocupat de săpături, Jo Anne van Tilburg, a declarat că „săpăturile au descoperit busturile unor statui înalte de 7 metri”.
Echipa de cercetători a constatat că pământul care a îngropat statuile a fost adus de ploaie de amonte, deci statuile nu au fost îngropate intenţionat. Statuile stau pe un pavaj de piatră, deci nu s-a dorit să fie sprijinite de pământ. În roca de bază au fost cioplite găuri care să sprijine trunchiuri de copaci în poziţie verticală. Statuile au fost sculptate folosind frânghii, pietre, bulumaci şi unelte din piatră.