Cu acelashi susces poti spune ca in toate anime cel mai imporntant moment este "specificul japonez". Dar in Shiki, dupa parerea mea, tare multe nuante au fost aduse la absurd. Cel mai obijduitor, ca din punct de vedere al japonezului, tot ce se petrece in anime este cea mai realistica situatie concreta.  Daca l-ai privit, cred ca singur ai observat cite secvente "stranii" au fost in comportamentul eroilor, mai ales ai celor mai buni prieteni.
Aproape toti banuiesc evidentul, umbla cu fete incruntate si mediteaza-n glas, dar nimeni nu incearca sa discute serios problema. Eroii macar nu incearca sa-si sustina punctul sau de vedere, sa se uneasca macar impreuna la nevoie. In caz de pericol mare, un european fie se ascunde bine, fie incearca sa infrunte pericolul, pe cind japonezului, prima ce-i vine-n cap, sa o faca pe camicadze, sa se jertveasca singur, fara macar sa incerce alta ieshire din situatie.
Are omul dovezi clare, dar tace si tot meaditeaza, mediteaza... Pe urma casca gura ca un motan gituit, lumea nu-l baga-n cap, si apoi inca vre-o 2 serii mediteaza, in loc sa puna marturiile pe masa, sa salveze pe toti.
Ori alta secventa.. Un adolescent, parca intreg la cap, stiind bine ca la noapte vine necuratul, in loc sa se pregateasca de lupta, se culca-n pat sa doamra, pentru ca asa i-a spus tata. Omul stie la 100% ca daca nu se pregateshte, o sa moara. Dar nici nu incearca macar sa lamureasca situatia. Tata a spus - gata, LEGE. A spus sa sari cu capu-n fintina, nici nu pui in discutie, sari indata ! 
Bine macar la urma s-au trezit din somnul cel de moarte. Ok.. Au pornit a face oamenii regula in sat. Si absolut adecvat o faceau, din punctul meu de vedere. Dar uite cum trateaza autorul tema... Ca oamenii sunt rai si nemilosi, iar monstrii aia, necuratii, care isi omoara propriile rude si simpli trecatori din strada, sunt adevaratii patimashi, "obijduitii" dracului, care trebuiesc ajutati, ca nu au incotro, de alt-fel mor de foame... Da mai bine mori de foame decit iti omori familia proprie. Dar nu.. Japonezul spune ca "monstrul" trebuieshte tolerat pentru ca asta-i felul sau de a fi, iar oamenii sunt adevaratii monshtri intoleranti, pentru ca, de facto, lupta pentru existenta sa ?

Iata asta eu numesc - specific japonez (care irita).

Si totushi cel mai mult in anime nu mi-a placut ca l-au intins peste masura...

Recent am privit Clannad & Clannad After Story. Un anime cu totul şi cu totul deosebit, care a lăsat o amprentă adîncă asupra mea; care m-a schimbat, care m-a făcut să privesc viaţa într-un alt mod, să realizez mai multe lucruri, m-a învăţat să fiu mai bun ... Animeul era de ceva timp în plan să îl privesc şi după ce am privit cîteva episoade l-am lăsat ... Au apărut mai multe probleme şi circumstanţe şi animeul a rămas în uitare, lucru care nu trebuia să se întîmple. În final un prieten m-a făcut să-l privesc din nou şi ... l-am finisat dintr-o suflare. Pe parcursul vizionării numai prin ce sentimente nu am trecut ... Fericire, tristeţe, melancolie, tristeţe foarte şi foarte profundă şi multe altele care nu pot fi redate prin cuvinte. În primul rînd vreau să atrag atenţia asupra Ost-urilor. O muzică excepţională, care pătrunde pînă în adîncul sufletului, foarte bine gîndită şi interpretată, care apărea mereu la timpul portrivit, întărind o emotie, un gînd, o vorbă, o faptă . Am ajuns iarăşi la concluzia că pianul este un intrument feeric, ceva aparte, care poate crea muzică în sensul adevărat al cuvîntului, muzică care are mesaj, care are suflet ... Un băiat care ura oraşul în care trăia, şcoala în care învăţa, casa în care traiă ... Toate erau pline de memorii pe care dorea să le uite ... şi o fată, cu un suflet mare, dar singuratică, sfioasă. Îşi iubea şcoala în ciuda mai multor fapte triste, îşi iubea familia, oraşul, era bine educată ... dar slabă fizic. Iată personajele principale. Cei doi, două persoane străine, se întîlnesc la poalele unui deal - în jur copaci sakura, flori roz căzînd la pămînt - pentru a ajunge în vîrf împreună, trecînd prin multe încercări ... În ambele sezoane este prezent un storyline interesant. Paralel cu firul narativ de bază mai este redat un altul, o istorie despre un robot şi o fetiţă ... Astfel este relevat o idee din anime: faptul că în lume există mai multe alte lumi paralele, dar care sunt nevăzute pentru ochiul omenesc. * Prieteni petrecînd timpul împreună, ajutîndu-se reciproc,  * , * Băiat căruia îi pasă de fată * , * Băieţi care chiulesc de la ore *, * Părinţi iubitori * , * Tineri făurind împreună o familie *,  * Puzderii de luminiţe în aer *  ... momente care mi-au plăcut, care m-au făcut să meditez un pic; dar cel mai mult asupra familiei, asupra cît este de greu de a o face, cît efort trebuie depus ... De asemea sunt prezente multe momente triste, adevăruri despre viaţă. Un singur lucru nu mi-a plăcut în 1 sezon : End de la episoade care într-un fel ruina toate emoţiile, gîndurile pe care ţi le făceai. Pe urmă totuşi, o fază din sez. 2, în care apare cîntecul m-a făcut să-i înţeleg mesajul şi să-l îndăgesc, puţin. Nu toate au fost spuse despre acest anime, din păcate multe idei au rămas nescrise. Ambele sezoane le-am notat cu 10.

P.S. Acestea sunt doar ideile şi opinia mea, şi nu le impun nimănui, aşa că dacă nu sunteţi deacord cu ceva, treceţi cu vederea