Ma consider amator de anime "grele", cu incarcatura intelectuala si psihologica sporita. Cu cit mai mult mister si momente socante, cu atit mai bine, sa dorm rau . Nu vorbesc despre Horror, ci despre CarMez sihologic...
Cu totul pe neasteptate, acest anime poseda astfel de calitati. Ele nu sunt dominante, dar ele persista.. Cel mai straniu este faptul, ca aceste calitati nu se varsa peste tine evident, ci sunt extrem de imprevizibile, bine ascunse de atmosfera si pictura "supra-optimisa". 

De aici rezulta alta calitate interesanta -> surprizele. "Истории мечей" e in crescendo dezvoltare, de la banal si simplist la ceva tot mai complicat si intortochiat. Pe alocuri asemenea surprize chiar socheaza, binisor socheaza..

Mi-a placut ca anime descrie unele trasaturi specifice mentalitatatii jeaponeze, radical opuse culturii europene, fara sa accentuieze acest lucru.. Ca exemplu.. Pentru ei e ceva normal sa omori toata familia, inclusiv copiii participantilor la rascoala. Chiar peste ani de zile, daca vre-un copil a evitat masacrul si se demonstreaza ca a avut predecesori participanti la rascoala, persoana va fi indata omorita, chiar daca este stimate si are merite pentru societate... Absurd, nu ? Da la ei e normal. Un european neaparat ar intreba -  ЗА ЧТО ?! Da japonezii astea stranii, nici nu se mira, pleaca capul si ofteaza in cel mai bun caz.. Sunt multe momente asemanatoare, care te lasa cel putin nedumerit, dar nu le mai spun pe toate ca n-o sa fie interesant.. Dar ce sa-i faci, asa-s ei , japonezii...

Personajele animeului mi-au placut mult. Nu sunt deloc simple, ca in alte anime, orientate pentru tineret sub 16. La prima vedere par asa, dar o sa vedeti, pe la sfirsit ce dialoguri... Ele te captiveaza si te face sa retraiesti impreuna de ei, sa te legi de ei, sa regreti despartirea.. Dar cel mai netipic in ei as numi pseudo-evolutia.. Adica, se pare ca ele se schimba, se dezvolta si devin altele, dar o sa vedeti ce surpiza in ultimile serii...

Soundtrackurile sunt de exceptie.. Al 2-lea opening m-a cucerit... Eu de obicei odata privesc openingul, iar mai departe-l ignorez, dar acesta... Acesta il priveam de 2-3 ori la rind la fiecare serie... Asa efect pot numara pe degete : Ergo Proxy, Texhnolyze, Hellsing, Elfen Lied si cam atit.

Cu asa buchet de calitati, animeul ar putea liber deveni capodopera, mai ales ca scenariul a fost facut in baza unui roman japonez.. Insa autorii au simplificat din cale afara detaliile, ca sa fie pe intelesul tineretului.. Cum am mai spus, e orientat animeu pentru copii sub 16, iar incarcatura intelectuala pe la sfirshit, depaseste cu mult nivelul adolescentului... Prea multe nume proprii te zapacesc/incilncesc + multe banalitati, te fac sa ignorezi chestii tare importante pe parcurs. In consecinta uneori tre sa te intorci la serii precedente sa vezi ce ai spacat din vedere.. Eu socot ca daca autorii faceau animeu intr-un stil mai serios, ceva de genul Samurai Champloo, pastrind atmosfera si grafica originala, dar fara banalitati si copilarisme, era sa avem capodopera de nivelul aceluiash Champloo...

Daca v-ati convins sa priviti acest anime, va spun deodata, aveti putina rabdare..  "Rezistati" primele 4-5 serii cam banale. Ce va urma mai departe o sa va lipeasca de monitoare. Finalul in general e de nota 10.