Depresia poate afecta pe oricine, de la tânăr la bătrân și este una dintre cele mai răspândite boli în întreaga lume. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) estimează că aproximativ 350 de milioane de oameni de toate vârstele sunt afectați, fiind a treia cauză de dizabilitate la nivel global în 2004, iar pana în 2020 va deveni principala cauza.

Statisticile arată că 15 % dintre noi suferim de depresie la un anumit moment pe parcursul vieții. Deși există tratament, iar medicatia antidepresivă poate fi eficientă în 60-80% din cazurile de depresie, doar 25% dintre cei afectați urmează un tratament eficient. Motivele: lipsa de resurse, lipsa personalului medical specializat, stigma socială asociată bolilor psihice, evaluarea inadecvată.

Depresia poate duce la suicid. La nivel global OMS estimează că aproximativ 1 milion de oameni se sinucid în fiecare an, iar un procent însemnat dintre aceștia suferă de depresie. Mai mult, pentru fiecare persoană care comite suicid, există 20 sau mai multe care au tentative de suicid.

Depresia este o boală care debutează frecvent în anii tinereții, având un risc mare de recurență (posibilitatea reapariției episoadelor depresive de-a lungul vieții). Vârsta medie de debut a depresiei este în jur de 40 de ani, 50% dintre persoanele afectate având debutul bolii între 20 și 50 de ani. Depresia poate aparea încă din copilarie și până la vârste înaintate. În ultimul deceniu studiile au arătat o creștere a incidenței depresiei la persoanele sub 20 de ani, probabil în asociere cu creșterea consumului de alcool sau droguri la această categorie de vârstă.

Indiferent de țară, cultură, standard socio-economic s-a observat că numărul femeilor care suferă de depresie este mai mare decât cel al bărbaților. Este de 2 până la 3 ori mai frecventă la femei decât la bărbați. Conform OMS, 1 până la 2 mame din 10 fac depresie după naștere, fiind afectată capacitatea mamei de a avea grijă de copil și implicit creșterea și dezvoltarea ulterioară a copilului.

Depresia poate afecta pe oricine, de la tânăr la bătrân și este una dintre cele mai răspândite boli în întreaga lume. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) estimează că aproximativ 350 de milioane de oameni de toate vârstele sunt afectați, fiind a treia cauză de dizabilitate la nivel global în 2004, iar pana în 2020 va deveni principala cauza.

Statisticile arată că 15 % dintre noi suferim de depresie la un anumit moment pe parcursul vieții. Deși există tratament, iar medicatia antidepresivă poate fi eficientă în 60-80% din cazurile de depresie, doar 25% dintre cei afectați urmează un tratament eficient. Motivele: lipsa de resurse, lipsa personalului medical specializat, stigma socială asociată bolilor psihice, evaluarea inadecvată.

Depresia poate duce la suicid. La nivel global OMS estimează că aproximativ 1 milion de oameni se sinucid în fiecare an, iar un procent însemnat dintre aceștia suferă de depresie. Mai mult, pentru fiecare persoană care comite suicid, există 20 sau mai multe care au tentative de suicid.

Depresia este o boală care debutează frecvent în anii tinereții, având un risc mare de recurență (posibilitatea reapariției episoadelor depresive de-a lungul vieții). Vârsta medie de debut a depresiei este în jur de 40 de ani, 50% dintre persoanele afectate având debutul bolii între 20 și 50 de ani. Depresia poate aparea încă din copilarie și până la vârste înaintate. În ultimul deceniu studiile au arătat o creștere a incidenței depresiei la persoanele sub 20 de ani, probabil în asociere cu creșterea consumului de alcool sau droguri la această categorie de vârstă.

Indiferent de țară, cultură, standard socio-economic s-a observat că numărul femeilor care suferă de depresie este mai mare decât cel al bărbaților. Este de 2 până la 3 ori mai frecventă la femei decât la bărbați. Conform OMS, 1 până la 2 mame din 10 fac depresie după naștere, fiind afectată capacitatea mamei de a avea grijă de copil și implicit creșterea și dezvoltarea ulterioară a copilului.

Depresia sau episodul depresiv reprezintă o combinație de mai multe simptome emoționale, fizice, comportamentale și cognitive:

- prezente în cea mai mare parte a zilei

- aproape în fiecare zi

- timp de cel puțin 2 săptămâni

- prezente de curând sau în mod evident agravate în comparație cu starea de dinainte a persoanei respective

- produc o deteriorare semnificativă în domeniul social, profesional sau în alte domenii de funcționare ale individului. La unele persoane această afectare a funcționării poate fi resimțită doar ca necesitând un efort suplimentar

- pot fi relatate de persoana în cauză sau pot fi observate de cei din jur.

Elementul principal este dispoziția depresivă, tristă, aparent fără motiv, prezentă în cea mai mare parte a timpului. La copii și adolescenți, această stare poate fi mai degrabă de iritabilitate decât de tristețe. Persoana care suferă de depresie se simte tristă, disperată, descurajată, lipsită de putere, “fără chef”.

Diminuare marcată a interesului sau plăcerii pentru toate sau aproape toate activitățile. Toate domeniile de activitate pot fi afectate. Unele persoane relatează ca nu mai sunt interesate de hobbiuri, de activitățile pe care anterior le considerau plăcute, distractive. Se retrag social și neglijează din ce în ce mai mult activitățile obișnuite care anterior erau considerate plăcute. De exemplu: nu mai merg la film, la cumpărături, nu mai citesc, nu se mai joacă cu copiii, nu mai merg la tenis, etc. Frecvent afirmă: “nu-mi mai pasă de nimic acum”, “nu mă mai interesează nimic”.
Modificarea greutății corporale cu mai mult de 5% pe parcursul unei luni. Poate fi o pierdere semnificativă în greutate (deși nu ține nici un fel de dietă) sau o creștere semnificativă în greutate. Apetitul este de regulă scăzut, dar unele persoane pot avea un apetit crescut, uneori cu tendințe spre anumite alimente, cum ar fi dulciurile.
Tulburări de somn. Cel mai des este întalnită insomnia. Persoanele se trezesc din somn în cursul nopții și nu mai pot adormi sau se trezesc prea devreme dimineața și nu mai pot adormi sau le este greu sa adoarmă inițial. Mai rar, dorm mai mult decât de obicei noaptea si le este greu să se trezească dimineața sau dorm mai mult pe timpul zilei decât de obicei. Somnul este considerat neodihnitor, indiferent de durata lui.
Modificări ale comportamentului motor: agitație sau lentoare psihomotorie. Agitația se manifestă prin incapacitatea de a sta liniștit, calm, mersul de colo colo, frământatul mâinilor, frecarea hainelor etc. Lentoarea psihomotorie este prezentă în vorbire, gândire sau în mișcările corpului.
Oboseala sau lipsa de energie. Chiar și cele mai mici sarcini par a necesita un efort considerabil.
Sentimente de inutilitate sau vinovăția excesivă sau inadecvată, cum ar fi preocupări excesive referitoare la culpabilitate în legatură cu evenimente minore din trecut sau aprecieri negative excesive față de propria persoană.
Diminuarea capacității de a gândi sau de a se concentra sau de a lua decizii. Persoanele se plâng în special de probleme de memorie sau concentrare chiar pentru efectuarea unor sarcini ușoare.
Gânduri “negre”, de moarte sau de suicid. Acestea apar frecvent la persoanele depresive și pot fi doar idei tranzitorii de 1-2 minute până la planuri reale pentru comiterea suicidului. La nivel global aproximativ 1 milion de oameni se sinucid în fiecare an, iar un procent însemnat dintre aceștia suferă de depresie. Mai mult, pentru fiecare persoană care comite suicid, există 20 sau mai multe care au tentative de suicid.
Simptome asociate cum ar fi dureri de cap, dureri de stomac, dureri articulare, anxietate, atacuri de panică, preocupări excesive față de propria sănătate fizică, fobii, dificultăți în relațiile intime, libidou scăzut, abuz de alcool sau alte substanțe.
Dacă prezinți aceste simptome depresive nu ezita să consulți un medic cât mai curand!

Tulburările afective includ tulburările care au ca element predominant o perturbare a dispoziției. Ele sunt împărțite în tulburări depresive, tulburări bipolare și tulburări afective datorate unor alte boli sau induse de consumul unor substanțe. Tulburările depresive includ tulburarea depresivă majoră și tulburarea distimică.

Tulburarea depresivă majoră se caracterizează prin prezența unuia sau mai multor episoade depresive fără prezența simptomelor maniacale.

Tulburarea bipolară se caracterizeaza prin prezența atât a episoadelor depresive cât și a episoadelor maniacale, separate de perioade de dispoziție normală. Episoadele maniacale reprezintă perioade de dispoziție crescută, expansivă sau iritabilă anormală și persistentă, stimă de sine exagerată, grandoare, hiperactivitate, presiunea de a vorbi, scaderea nevoii de somn.

În funcție de numărul și severitatea simptomelor, episoadele depresive pot fi ușoare, moderate sau severe. Un individ cu simptome depresive ușoare prezintă o deteriorare minoră în funcționarea profesională sau în activitățile sociale uzuale. În timpul unui episod depresiv sever, funcționarea profesională și activitățile sociale sunt profund afectate. De asemenea, episodele depresive severe pot fi însoțite de simptome psihotice: idei delirante sau halucinații. Ideile delirante reprezintă idei care nu corespund realității și care domină gândirea în pofida dovezilor aduse împotriva lor, în timp ce halucinațiile sunt tulburări de percepție constând în perceperea unui obiect sau a unui fenomen fără ca acesta să existe în realitate.

Tulburarea distimică se caracterizeaă prin cel puțin 2 ani de dispoziție depresivă prezentă în cea mai mare parte a timpului, însoțită de simptome depresive ușoare, care nu pot fi clasificate ca aparținând unui episod depresiv major.

O categorie aparte este depresia postpartum care apare în primele 4 săptămâni după naștere. Simptomele frecvente sunt: fluctuații de dispoziție, plâns facil, preocupări exagerate referitoare la starea copilului sau dezinteres față de copil. Conform OMS, 1 până la 2 mame din 10, fac depresie după naștere, fiind afectată capacitatea mamei de a avea grijă de copil și implicit creșterea și dezvoltarea ulterioară a copilului.

Fiecare pacient care suferă de o tulburare de dispoziție trece prin mai multe etape în drumul către ameliorarea afecțiunii. Depresia trebuie tratata eficient inca de la primul episod deoarece consecinta unui tratament inadecvat este remisiunea incompleta, ceea ce poate duce la modificari structurale cerebrale, rezistenta terapeutica secundara si la consecinte somatice. De aceea este foarte important să consultati medicul inca de la primele simptome ale depresiei!

Instalarea depresiei se poate produce brusc sau treptat. Perioada prodromala reprezintă perioada care anunta aparitia si instalarea unui episod depresiv (este perioada in care simptomele se accentueaza) și este prezenta la peste 50% dintre pacientii cu episoade depresiv. Deoarece tipurile si manifestarile depresiei sunt multiple si variaza de la o persoana la alta, la fel variaza si perioada prodromala. Unele persoane experimenteaza o gama larga de simptome in lunile dinaintea instalarii tulburării de dispozitie, printre care se numără simptome minore de depresie, tulburări ale somnului, tulburări de alimentatie, anxietate, uneori atacuri de panica.

Alte persoane pot dezvolta simptome severe mult mai rapid, in principal in cazul in care tocmai au trecut printr-o situație psihotraumatizantă.

Câteva cifre despre evoluția depresiei:

- durata medie a unui episod depresiv este de aproximativ 6 luni, cu un maximum efect  de recuperare in primele 3 luni de tratament

- 80% dintre persoanele care sufera pentru prima data de o tulburare de dispozitie, sunt predispuse la cel putin inca o astfel de tulburare de-a lungul vietii

- 15-20% dintre pacienti ajung sa dezvolte un episod depresiv cronicizat, cu simptome persistente pentru aproximativ 2 ani

- 5-10% dintre persoanele aflate la un prim episod depresiv major ajung sa dezvolte tulburare bipolară

Etapele tratamentului antidepresiv

Antidepresivele fac parte din tratamentul de bază pentru depresia moderată, severă sau pentru depresia ușoară care persistă mai mult de 3 luni. Ca un rezultat al naturii sale recurente, tratamentul pentru depresie presupune 3 etape:

1. Etapa acută – cu scopul de a induce remisia simptomatologiei

2. Etapa de continuitate – presupune menținerea remisiei și a prevenirii unei recăderi

3. Etapa de mentenanță – prevenirea apariției unui nou episod depresiv. Tratamentul de mentenanță este recomandat pacienților cu un risc crescut de recurență și poate să dureze de la câteva luni până la o perioadă de 1 – 2 ani.

Răspunsul la tratament în cazul primelor episoade depresive reprezintădin punct de vedere calitativ o reducere semnificativă a simptomelor și recâștigarea speranței la viață iar din punct de vedere cantitativ o îmbunătățire cu 50% a rezultatelor pe diferitele scale de depresie.

Remisia presupune o reducere a simptomelor până se ajunge la o “stare de bine”. Există un raport direct între numărul de episoade depresive, calitatea remisiunii la fiecare dintre aceste episoade și conservarea protecției sinaptice. Se consideră în general că pentru primele 3 episoade, dacă remisiunea a fost de bună calitate și intervalul între episoade a fost de minimum 9 luni, sinapsa poate fi considerată înca plastică, având astfel șansa unei recuperări complete.

Remisia completă în cazul unui prim episod depresiv major presupune că persoana resimte o reducere la minim a simptomelor și o reîntoarcere la viața normală. Remisia este completă în cazul în care pacientul nu mai prezintă simptome tipice depresiei timp de cel puțin 2 luni.

Dacă vă aflați la primele episoade depresive aveți o șansă mare să experimentați o remisie completă în cazul unui tratament corect, de specialitate.

Remisia parțială apare atunci când persoana cu tulburare de dispoziție nu mai îndeplinește criteriile episodului depresiv major și are simptome minime pentru o perioadă de cel puțin 2 luni. Factorii de risc ai remisiei parțiale sunt: severitate crescută, cronicizarea tulburării, alte boli asociate.

Remisia incompletă constă în ameliorarea unor simptome care însă nu dispar complet. Este asociată cu: creșterea riscului de revenire a tulburării, scăderea capacității de funcționare la locul de munca sau în mediul social, creșterea riscului de suicid. Remisia incompletă presupune riscuri precum:

Apariția de recidive frecvente (episoade depresive multiple)
Rezistență terapeutică
Modificarea raportului neurobiologic și neurobiochimic la nivel cerebral
Complicații somatice
Recuperarea înseamnă menținerea remisiei și după un prim episod depresiv apare:

după ce pacientul a avut o remisie completă timp de aproximativ 6 luni
nu s-au mai inregistrat noi episoade depresive după 2-3 luni de la ultimul episod, la un pacient care nu se mai află sub tratament
Multe dintre persoanele care au avut un episod major depresiv, la finalul perioadei de recuperare pot avea încă simptome reziduale. Acestea constau în tulburări ale somnului, oboseală și lipsa interesului și a implicării în activitățile din jur. Simptomele reziduale apar ca urmare a existenței unei comorbidități, a unor simptome depresive reziduale și a unui raspuns inadecvat la tratament.

Revenirea tulburării reprezintă înrăutățirea simptomelor după răspunsul la tratament sau chiar remisie.

Factorii de risc care favorizează reapariția depresiei sunt:

instalarea episodului depresiv la o vârstă fragedă (sub 20 de ani)
instalarea depresiei la o vârstă înaintată
depresia cronică (un episod care durează peste 2 ani)
afecțiuni comorbide (tulburări de personalitate, abuzul de substanțe, anxietate)
Recurența presupune apariția simptomelor depresive în cadrul unui nou episod depresiv major. Recurența apare după 2-3 episoade depresive (cu cât suferiți mai multe episoade depresive, cu atât mai probabilă este apariția recurenței) și de aceea este important să vă prezentați la timp la medicul psihiatru, pentru a primi tratamentul adecvat.